Azerbaidjan se gaseste peste o mare si o tara de Romania. Adica trecem Marea Neagra si pe urma unul dintre vecinii vestici ai Azerbaidjanului: Georgia, Armenia sau Turcia. Ceilalti vecini sunt Rusia in nord, Iran in sud si, pe o lunga portiune, Marea Caspica in est. Marea Caspica e cel mai mare lac din lume, unul cu apa sarata, ceva mai intins decat suprafata Romaniei. Lantul Caucaz, aflat pe teritoriul Azerbaidjanului, contine cel mai inalt varf din Europa, Elbrus. E drept ca Elbrusul nu se afla-n Azerbaidjan, ci in Rusia, iar dupa unele clasificari nu e-n Europa, ci-n Asia.
Am vazut aceste superlative geografice, care nu intotdeauna prezinta relevanta pentru turisti. Cand intri intr-o mare, ce-ti pasa tie ca e mare sau mica? Daca nu stii sa inoti, o sa stai in apa pana la brau, iar daca stii, tot n-o s-o treci inot. In Azerbaidjan, populatia e preponderent musulmana, vorbind o limba asemanatoare cu turca, azera. Azerbaidjan e prima republica musulmana din lume. Fondata in 1918, dupa numai doi ani a fost ocupata de sovietici. In 1991 s-a desprins din URSS, devenind independenta. Rezervele de petrol ii permit dezvoltarea, iar capitala sa, Baku, a apucat calea asta in ritm trepidant. Recent, Baku a gazduit gala Euroviziunii. Pentru acest eveniment a construit o sala ultramoderna una-doua.
Baku e un oras al viitorului bine inradacinat in trecut. Constructiile de ultima generatie arata ca a pornit-o pe urmele Dubaiului, dar asta nu-l impiedica sa detina si vestigii incantatoare pentru turisti.
Orasul vechi se afla la tarmul Marii Caspice si, in rest, e bine delimitat de restul urbei, prin fortificatii. In acest oras in oras, casele mai vechi, orientale, se alatura celor ridicate in secolul XIX dupa moda europeana, iar strazile sunt ondulate si inguste, multe inaccesibile masinilor. Constructorii din vechime n-au fost vizionari, precum cei de azi. Mandria Baku-ului e Turnul Fecioarei, inaltat in secolul XVI sau XVII pe niste fortificatii de prin secolul XII. Nu doar forma lui bizara il face misterios, ci si faptul ca istoricii n-au convenit nici pana-n ziua de azi ce-i cu el – la ce servea, ce simboliza, cine era fecioara? In orice caz, puteti urca in varful turnului, privelistea merita efortul. N-o sa aveti insa nicio priveliste din interiorul Palatului Shirvanshahs, datand de la inceputul secolului XV: a fost proiectat fara ferestre, sa fie scutiti locatarii de ochii atator gura-casca. Baile palatului prezinta un mare interes, sunt sapate jumatate in pamant, ca sa asigure o climatizare fericita in orice anotimp.
In afara orasului vechi din Baku, doua sunt obiectivele turistice de neratat in Azerbaidjan. Bineinteles ca mai avem multe altele care merita interes, cum ar fi bazarele, dar vorbim de doua obiective pe care nu le vom intalni prea lesne daca alegem 30 de tari din lume sa le vizitam la intamplare. Vulcanii noroiosi din Parcul National Gobustan sunt in numar de trei sute, unii dintre ei avand conuri inalte de doua sute de metri. Tot mereu improasca noroi si diverse gaze, care se mai si aprind. Daca esti pacatos, aici te acomodezi cu iadul: din pamant ies flacari.
Gobustan se afla mai la sud de Baku. In aceste locuri, pe langa vulcani, gasim mii de desene datand inca din Epoca de piatra, care nu puteau fi facute decat pe stanci. Sunt bine conservate, infatisand oameni care vaneaza, danseaza, desfasoara munci agricole, navigheaza pe Marea Caspica. La ora cand oastea lui Alexandru Macedon a ajuns in aceste locuri, desenele erau deja milenare. Ostasii lui Alexandru le-au luat ca pe o provocare si au lasat si ei imagini pe stanci, la fel procedand si soldatii romani. Iata ca poti fi si razboinic, si artist; cine-a spus „cand armele vorbesc, muzele tac”?
