BIOGRAFIE – Grigore Vieru, patriotul care a facut pod de cuvinte peste Prut

Poetul Grigore Vieru, care a încetat din viaţă, în noaptea de sâmbătă spre duminică, în urma unui stop cardiac, a reusit să unească România şi Basarabia prin cuvântul scris, prin sinceritate şi prin modestie, în ciuda regimurilor ostile de pe malurile Prutului.

S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererita din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, nãscutã Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, dupã care a urmat şcoala medie din orãşelul Lipcani, pe care o terminã în 1953.

A debutat editorial pe când era student, în 1957, cu o plachetã de versuri pentru copii, “Alarma”, apreciatã de critica literarã. În timpul studenţiei, din cauza lipsurilor materiale, a fost nevoit periodic să abandoneze cursurile. După ce a absolvit, în 1958, Institutul Pedagogic “Ion Creangã” din Chişinãu, Facultatea Filologie şi Istorie, Grigore Vieru s-a angajat ca redactor la revista pentru copii “Scânteia Leninistã”, actualmente “Noi”, şi a publicat a doua culegere de versuri pentru copii, “Muzicuţe”.

Pe 8 iunie 1960 s-a cãsãtorit cu Raisa, profesoarã de românã şi latinã, cu care are doi fii. În acelaşi an, Vieru s-a angajat ca redactor la revista “Nistru”, în prezent “Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960 şi 1963, a activat ca redactor la editura “Cartea Moldoveneascã”, publicând, în 1961, două plachete de versuri pentru copii, “Făt-Frumos curcubeul” şi “Bună ziua, fulgilor!”, iar în 1963 cărţile pentru copii “Mulţumim pentru pace” (versuri) şi “Făguraşi” (versuri, povestiri şi cântece). În 1964, i-a fost publicat, în revista “Nistru”, poemul “Legământ”, dedicat lui Mihai Eminescu.

Volumul “Versuri pentru cititorii de toate vârstele”, apărut în 1965, a fost distins, doi ani mai târziu, cu Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. În 1967, i-au apărut culegerea pentru copii “Poezii de seama voastră” şi poemul “Bărbaţii Moldovei”, publicat de revista “Nistru”. Poemul conţinea o dedicaţie pentru „naţionalistul“ Nicolae Testimiţeanu, care i-a făcut pe cei de la cenzură să oprească tipărirea şi să scoată dedicaţia cu pricina.

Anul 1968 a produs o cotiturã în destinul poetului, consemnatã de volumul de versuri “Numele tãu”. Cartea este apreciatã de critica literarã drept cea mai originalã apariţie poeticã. În chiar anul apariţiei, volumul a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literaturã naţionalã contemporanã. Trei poeme din volum sunt intitulate “Tudor Arghezi”, “Lucian Blaga” şi “Brâncuşi”, iar alte douã sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oarã în lirica basarabeanã de după cel de-al doilea război mondial.

Cartea “Duminica cuvintelor”, apărută în 1969 şi ilustrată de pictorul Igor Vieru, a avut un asemenea succes în rândul preşcolarilor încât a devenit lectură constantă în fiecare grădiniţă. În anul următor, Grigore Vieru, împreună cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru, a publicat “Abecedarul”. Acesta a apărut după ce, timp de câţiva ani, au existat mai multe demersuri sprijinite şi de învăţătorimea basarabeană, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, a apărut volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, a fost retras din librării pentru poemul “Curcubeul”, în care a fost găsit „ascuns“ Tricolorul Românesc.

ÃŽn 1971 a apărut placheta “Versuri”, iar în 1973 Grigore Vieru a trecut Prutul, într-o delegaÅ£ie de scriitori sovietici. A avut prilejul, astfel, să participe la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”, printre care Dan Hãulicã, Åžtefan Augustin DoinaÅŸ, Ioanichie Olteanu, Geo Åžerban ÅŸi Tatiana Nicolescu, ÅŸi să viziteze, la rugãmintea sa, mãnãstirile Putna, VoroneÅ£, SuceviÅ£a, Dragomirna ÅŸi Vãratec. Mai târziu, poetul a făcut urmãtoarea mãrturisire: “Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã în Cosmos, eu viaÅ£a întreagã am visat sã trec Prutul.”

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i-a făcut o invitaţie oficialã din partea uniunii, cãreia poetul i-a dat curs. Grigore Vieru a vizitat Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, a mers, împreunã cu soţia, prin mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi.

În acest timp, i-au fost publicate volumul de versuri “Aproape”, apărut în 1974, cartea pentru cei mici “Mama” ilustrată de Igor Vieru în 1975, şi volumul “Un verde ne vede!”, pentru care i s-a decernat Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).

În 1978 i s-a publicat, la editura Junimea din Iaşi, volumul “Steaua de vineri”, prefaţată de Nichita Stănescu, prin care s-a rupt tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.

În 1980, lui Grigore Vieru i-au apărut “Abecedarul pentru preşcolari”, “Albinuţa”, “Fiindcă iubesc”! (o nouă culegere de versuri lirice) şi “Să creşti mari!” (culegere de cântece pentru copii).

Un adevărat succes a reprezentat filmul muzical pentru copii “Maria Mirabela” în 1982, regizat de Ion Popescu Gopo, cu muzica compusă de Eugen Doga, iar autorul textelor pentru cântece – Grigore Vieru.

În 1983, a apărut “Taina care mă apără”, în care s-au simţit primele accente profund sociale din creaţia poetului. Anul următor, Grigore Vieru şi-a adunat cele mai frumoase poezii şi cântece, medalioane şi secvenţe publicistice în volumul “Scrieri alese”.

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de existenţă, Grigore Vieru a dorit să facă, în 1985, un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi “Palatul Naţional”), însă evenimentul a fost interzis din ordine de la cel mai înalt nivel. Trei ani mai târziu, în săptămânalul “Literatura şi Arta”, a apărut primul text poetic postbelic tipărit în Basarabia cu litere latine, semnat de Grigore Vieru. I se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

În 1989 a fost votat deputat al poporului. După 1990, adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul a întreprins un turneu de succes în Moldova de peste Prut. Grigore Vieru a devenit membru de Onoare al Academiei Române în 1990 şi membru corespondent în 1993.

După Revoluţia din 1989, în România i-au fost publicate mai multe cărţi între care “Hristos nu are nici o vină!” (1991), “Curăţirea fântânii” (1993), “Rugăciune pentru mama” (1994), “Izbăvirea” (1999), volumul antologic “Cartea Vietii Mele” (2002). La Electrecord, Bucureşti, în 1992, a apărut discul de cântece “Răsai”, realizat împreună cu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, pe care apare celebra melodie închinată lui Mihai Eminescu.

Culegeri din lirica şi poezia sa pentru copii au apărut, de-a lungul anilor, în Franţa, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan şi în alte ţări.

În 1992, a fost propus de Academia Română în pentru Premiul Nobel pentru Pace şi i s-a conferit titlul onorific de “Scriitor al poporului din Republica Moldova”. În 1995, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, a fost sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la “Uniunea Scriitorilor din Chişinău”. În acelaşi an, poetul a fost ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune.

Anul următor, de Rusalii, poetul a pus o piatră funerară comună, pentru mama sa şi pentru el, pe mormântul celei care i-a dat viaţă, cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului său Grigore Vieru l-a explicat celor prezenţi: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?“

ÃŽn decembrie 2008, a fost lansat la IaÅŸi volumul „Taina care mă apără”, care cuprinde creaÅ£iile importante ale poetului din ultimii 50 de ani.

În 2000, Grigore Vieru a fost decorat cu Medalia guvernamentală a României “Eminescu”- 150 de ani de la naştere.

Săptămâna trecută, în noaptea de joi spre vineri, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La exact 48 de ore după accident, inima lui Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.