Please select a featured image for your post
Dupa experienta nu tocmai fericita e Eurovisionului de anul acesta, Nico a cam disparut din peisajul artistic autohton, ca in cel intrenational nici nu cred sa fi fost vreodata. Iata insa ca daca tot nu prea mai are treaba in lumea muzicii, Nico s-a gandit sa isi inregistreze numele la OSIM, nu de alta dar gandindu-se ca daca tot nu prea a mai vazut-o lumea cantand, sa nu care cumva sa iasa vreo prospatura mai blonda si sa se numeasca tot Nico.
Declaratia e desigur completata si de faptul ca dreptul de utilizare a fost acordat pentru o perioada de 10 ani, desi artista s-a plans ca dorinta de a-l avea pe viata nu i-a fost indeplinita. Ce-i drept, legislatia din Romania nici nu permite o astfel de inregistrare pe viata, insa avand in vedere ca nu prea curg concertele lui Nico, nu credem ca va fi foarte deranjata de o noua vizita la OSIM, in 2018.
Dincolo de stirea in sine insa, nu pot sa nu ma intreb ce anume ar justifica existenta unui brand Nico? Ce-i drept, aceeasi legislatie din Romania nu te intreba vreodata de ce anume vrei sa inregistrezi un astfel de nume, ci pur si simplu iti accepta sau nu cererea. Nico insa nu prea spune mare lucru nimanui. A vrut sa fie Lauryn Hill cand a cantat cu B.U.G. Mafia, apoi a facut-o pe-a Celine Dion si a castigat un premiu pe la Cerbul de Aur, sau mai recent, pe-a Sarah Brightman la Eurovision. Un stil Nico nu prea exista, sau poate nu e suficient de bine defininit, astfel incat a spune ca exista un „brand” cu acest nume e poate prea mult. In ritmul acesta, maine, poimaine ne mai putem trezi cu branduri ca „Magda” sau, de ce nu, „Ilenuta”…
