Gherasim Luca (Bucuresti, 1913 – Paris, 1994), omagiat la centenarul nasterii de catre Valery Oisteanu, a fost un poet romano-francez, considerat un teoretician inovator al suprarealismului si unul dintre poetii importanti francezi ai timpului sau. Intalnindu-l la New York in 1984, Valery Oisteanu a devenit un prieten – admirator al acestuia.
Valery Oisteanu a debutat cu cartea de poezii Proteze (Editura Litera, 1970, Bucuresti), apoi a ales sa plece la New York.
Asumandu-si DADA si suprarealismul ca linii directoare ale poeziei sale, Valery Oisteanu este cunoscut si pentru influentele din practica Zen integrate in happening-uri de poezie si jazz. Poemele lui Oisteanu reflecta influenta mentorilor sai suprarealisti: Gellu Naum si Gherasim Luca.
Ultimul volum publicat la New York de Valery Oisteanu, intitulat Privilegii in Purgatoriu (Perks in Purgatory, Fly by Night Press, 2010), este o selectie de poeme-jazz (Jazzoetry), fiind de fapt o contributie la stilul de performance initiat de Gherasim Luca. Valery Oisteanu va fi acompaniat de saxofonistul Mihai Iordache, cu care a mai creat si alte spectacole, precum cel de anul trecut, intitulat Un vis erotic, la Foto Cabinet de pe Str. Lipscani din Bucuresti.
Seara de poezie si jazz de la Clubul Taranului (vineri, 6 septembrie 2013, ora 20, cu intrare libera) a fost conceputa la New York si va fi preluata la toamna si pe meleaguri americane.
RUE DE JOSEPH DE MAITRE
de Valery Oisteanu
pentru GHERASIM LUCA
De pe podul Mirabeau, zboara un inger cu aripi ude
De la etajul casei lui Gherasim cade o pana insangerata
„Nu e loc pentru poeti in lumea asta? inghesuita de netoti
O bucata de asfalt poarta numele lui Paul Celan
Cade si ea in apele Senei cu zgomot si tipat, cu planset
Un cal rasturnat invelit in cearceafuri trage brisca cu mortul
Si se impotmoleste in fatarnicia Frantei
Voi ne-ati omorat poetii si va trag la raspundere!
Rasfoind calendarul istoriei literare:
Ilarie Voronca, Benjamin Fundoianu, Paul Celan, Gherasim Luca
Pulsul meu slabeste, as vrea sa ma sinucid aici, in fotoliul meu
La fereastra canta o pasare alba
„Dialectica dialecticii?, mi se sparg urechile
Tai fotografia in patrate egale
„Cubomania? nudului, libertatea si limpezimea mortii
Esti transparent, te-ai dizolvat in apele Oceanului,
Balenele vor face dragoste pasionanta, apasionanta, pasanta…,
Pass… pasteurizata, passpartizanta
Evreul, poetul nu se ascunde dupa cortina
El se autoexecuta, nu e om, e un suflet’
O dubla negatie, o tripla renuntare
Moarte e un voiaj limpede a unui „vampir pasiv?
Care face tumbe in spatiul erotic
Ne-am intalnit la coltul destinului American
Si ne-am impletit bratele ca lianele albastre,
Pe viata si pe moarte si pe veci.
Din volumul Poeme din Exil (Editura Paralela 45, Bucuresti, 2000)