Ce spune noul Cod Civil despre succesiune si mostenitori

Noul Cod civil (Legea 287/2009) a intrat in vigoare, potrivit Legii 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil, de la 1 octombrie, iar efectele aplicarii acestuia vor fi deosebit de complexe, existand atat modificari si completari aduse legislatiei deja existente, cat si institutii fundamental noi. Va prezentam prevederile Noului Cod civil in materia transmisiunii mostenirii si a nedemnitatii succesorale.

Transmisiunea mostenirii este reglementata in Noul Codul civil la art. 1100-1134. Cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea, intr-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de optiune succesorala.

Termenul de optiune succesorala este de un an de la deschiderea mostenirii. In anumite situatii expres reglementate de Cod, termenul de un an curge:

– de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii;
– de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, cu exceptia cazului in care succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data;
– de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii;
– de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Mostenitorii celui care a decedat fara sa-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala il exercita separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil dreptului de optiune privind mostenirea autorului lor.

Acceptarea mostenirii
Nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine. Creditorii succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in limita indestularii creantei lor.
Acceptarea poate fi:
– expresa, prin inscris autentic sau sub semnatura privata;
– tacita, cand succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea sa-l faca decat in calitate de mostenitor (acte de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire).

Renuntarea la mostenire
Renuntarea la mostenire nu se presupune, ci trebuie facuta in forma autentica la orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, cu exceptia cazului in care, indeplinind conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, succesibilul nu accepta mostenirea in termenul de un an, respectiv in termenul mai scurt stabilit de instanta, desi cunostea deschiderea mostenirii ca urmare a citarii sale de catre notarul public.

Renuntatorul poate revoca renuntarea in tot cursul termenului de optiune, cu conditia ca mostenirea sa nu fi fost deja acceptata de alti succesibili care au vocatie la partea ce i-ar reveni.

Certificatul de mostenitor
Certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia.

Nedemnitatea succesorala
Institutie regasita si in Codul civil vechi, reglementata in Noul Codul civil la art. 958-961, existand multe elemente de noutate, nedemnitatea succesorala este o sanctiune civila care consta in inlaturarea nedemnului atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara.

Nedemnitatea de drept
Este de drept nedemna de a mosteni:
– persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea;
– persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului.

Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.
– nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara;
– posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie de rea-credinta;
– actele de conservare, precum si actele de administrare, in masura in care profita mostenitorilor, incheiate intre nedemn si terti, sunt valabile;
– se mentin actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii dobanditori de bunacredinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile;
– venirea la succesiune a reprezentantilor este posibila daca persoana reprezentata este nedemna, chiar daca nedemnul se afla in viata la data deschiderii mostenirii si chiar daca renunta la mostenire;
– reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezentat sau a renuntat la mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit.

Material oferit de Casa de avocatura Coltuc.