fbpx

Citind Lolita in Teheran

Cartea lui Azar Nafisi, Citind Lolita in Teheran a stat vreme de peste 100 de saptamani in topul celor mai bine vandute carti din Statele Unite. Asta ar fi trebuit sa fie de ajuns pentru a-mi trezi o anumita reticenta, mai ales ca vorbim despre o carte de non-fictiune. Ignoram insa acest aspect atunci cand numele, indeajuns de provocator, m-a facut sa o achizitionez in urma cu mai bine de doi ani (editia in engleza). Pe piata romaneasca a fost publicata la RAO si nu stiu cat de mult succes a avut avand in vedere relativa apatie a romanilor privitoare la ce se intampla intr-o tara atat de indepartata si de straina noua precum Iranul. In ceea ce priveste piata americana, nu este greu de intuit motivul pentru care o astfel de carte a avut atata succes.

Pentru ca, intr-adevar, profesoara Azar Nafisi spune cam ceea ce anumite urechi vor sa auda. Insa spune si alte lucruri in plus. Azar Nafisi, in varsta acum de 54 de ani, face parte dintr-o patura privilegiata a societatii iraniene. Tatal ei a fost primar al Teheranului in timpul monarhiei lui Mohammed Reza Pahlavi, inainte de revolutia care a transformat Iranul intr-o republica islamica, iar mama a fost una dintre primele femei iraniene care au ocupat o functie in parlament. Azar insasi a avut ocazia de a-si face studiile in Elvetia si, apoi, asa cum s-a intamplat cu multi iranieni, in Statele Unite ale Americii. Intoarsa in Teheran, primeste un post in cadrul catedrei de literatura engleza a Universitatii din Teheran chiar in anul in care incepe revolutia. Lumea pe care o cunostea intra in haos, stare care continua sa se agraveze pe urmatoarele doua decenii, iar in 1997 autoarea hotaraste sa paraseasca Iranul. In momentul in care chador-ul sau, mai pe romaneste, feregeaua, si valul devin obligatorii, Azar Nafisi renunta la profesorat. Pretextul cartii il constituie fondarea unui club secret de lectura, Nafisi selectandu-si cele mai bune sapte studente si invitandu-le la ea acasa pentru a discuta carti care, in majoritatea lor, fusesera interzise de noul regim. Cartea isi alege numele capitolelor pornind de la autorii si cartile discutate: Lolita, Gatsby, James, Austen. Structura, timpul povestirii nu tin insa seama de liniaritate. Capitolele nu sunt ordonate in mod cronologic, insa nu acesta este neaparat elementul cel mai deranjant, cat o anumita lipsa de unitate. Pe parcursul lecturii, persista senzatia ca Nafisi si-a adunat pur si simplu notele din diverse perioade si le-a reunit sub forma acestei carti.

Citeste si:  Targul cu povesti la Muzeul Taranului

„Intriga” asadar suna extrem de promitator, mintea ne este insetata de astfel de povesti, cu atat mai mult cu cat sunt reale, care ne arata cum dragostea pentru frumos, in speta pentru literatura, supravietuieste si se dezvolta in cele mai vitrege conditii, in cel mai neprielnic mediu, cum este cel al unui regim totalitar care pune stapanire atat pe minte, cat si pe corp, atat pe spatiul public, cat si pe cel privat. Intr-o lume in care mancatul inghetatei pe strada este interzis, in care femeile nu au voie sa alerge, in care orice forma de protest este considerata, in mod absurd, drept practicare a prostitutiei, in care sosetele roz devin motiv de arestare si biciuire, sa citesti si sa discuti o carte precum Lolita (desi vom vedea ca nici alte opere, mult mai putin indraznete, nu scapa nesanctionate) pare un curaj nebunesc.

Cartea se desfasoara insa in mai multe registre. Cel ocupat de carti si de diversele interpretari si forme de lectura il ocupa pe primul. In plan secund, avem o fresca istorica a revolutiei iraniene si a razboiului care a urmat, intre Iran si Irak, dar si una personala a lui Aziz, din care nu lipsesc nici referirile mai mult sau mai putin succinte la viata ei emotionala, la destinul diferitilor membri ai familiei sale sau detalii privind vietile studentelor alese pentru clubul de lectura. Care devine mai mult decat un simplu club de lectura.

Zilele de joi petrecute in sufrageria profesoarei devin un spatiu al libertatii, incarcat de ceremonial. Din momentul in care studentele patrund acolo, isi lasa la intrare, alaturi de chador si de val, deghizarea, psihica si fizica, pe care sunt fortate s-o adopte pe strada. Cumva insa vocile lor se amesteca si aici mi se pare ca autoarea esueaza. Ne spune inca de la inceput ca cele sapte vin din medii diferite, cu orientari politice diferite, conferindu-le astfel un caracter de universalitate, dandu-ne senzatia ca toate femeile din Iran isi gasesc acolo o reprezentanta. Dar, dincolo de afirmarea acestor „democratice” diferente, nu le lasa sa vorbeasca. Intr-adevar, Mahshid, de pilda, purta valul si inainte de revolutie, pentru ca era simbolul relatiei ei personale cu divinitatea. Dupa ce acesta devine obligatoriu, se simte aruncata in confuzie tocmai pentru ca pana atunci era vorba de o alegere personala, alegere intima, or, acum purta valul in urma unui deziderat al unui fanatic, cunoscut drept Ayatollahul Khomeini. Azin este situata la antipodul traditionalistei Mahshid. Dar niciuna dintre ele nu este lasata sa-si articuleze propria personalitate, desi de la personaje reale, nu produse ale fictiunii, o astfel de libertate era de asteptat din partea autoarei.

Citeste si:  Ce fel de iubita esti, in functie de zodie

Pentru ca nu am avut de prea multe ori ocazia sa citesc astfel de marturii, venite chiar de la „fata locului”, pe de o parte, si pe de alta, semnate chiar de un nativ iranian, cartea ramane o experienta interesanta. Asta pentru ca, pe langa tabloul istoriei mari, Azar Nafisi introduce si episoade ce tin de istoriile mici, ale anonimilor, supravietuitori sau ucisi. Astfel, relateaza cum un student intors din razboi, nemaigasindu-si locul in societate, simtind ca nu mai are pentru ce lupta, simtind ca oricum cauza a fost pervertita, isi da foc intr-una dintre salile de curs. Si pentru acest student, nimeni nu tine niciun moment de reculegere, nimeni nu intoneaza imnuri, cum era obiceiul in epoca. O alta secventa memorabila este cea in care, in cadrul unui curs, Nafisi organizeaza un fel de proces al cartii lui Fitzgerald, „Marele Gatsby”, in urma obiectiilor unui student fundamentalist care acuza cartea de imoralitate. Argumentele sale sunt naucitoare, insa nu suna intr-atat de „exotic” incat sa ne faca sa uitam ca si in Occident au fost intentate procese cartilor in sali de judecata, cu judecatori si procurori adevarati. Ca metoda pedagogica, am admirat gaselnita lui Nafisi si mi-am dorit ca mai multi profesori de la noi sa aiba inventivitatea si curajul ei. La fel de indrazneata mi s-a parut si comparatia romanelor lui Jane Austen cu pasii unui dans.

Citeste si:  O carte in care vorbesc cainii romantici

Ceea ce voi retine insa cu siguranta din aceasta carte, dincolo de tabloul sumbru al unei societati totalitare, este enormitatea unora dintre interpretarile literare. Cartea marseaza foarte mult pe ideea existentei unei legaturi intre fictiune si realitate si insista pe lecturile „personalizate”. Privitor la Humbert, personajul din „Lolita”, Nafisi face o comparatie cel putin riscanta cu Ayatollahul Khomeini, vazand in romanul lui Nabokov o alegorie a unui sistem totalitar. Profesoara iraniana ne spune ca lipsa de intelegere, lipsa de empatie, modul in care Humbert incearca sa o modeleze pe Lolita in asa fel incat fata de 12 ani sa corespunda visului sau, obsesiei sale, poate fi comparat cu modul in care Khomeini a incercat sa schimbe un popor intreg conform unei viziuni personale. Humbert este doar un obsedat, o fiinta lipsita de compasiune. Iar acest tip de lectura mi se pare dintre cele mai fortate si cele mai periculoase pentru ca, intr-o anumita masura, propune ceea ce Nafisi insasi acuza la studentii fanatici: scoaterea cartilor de fictiune din domeniul frumosului si al posibilului, din lumea in care nu exista moral si imoral si plasarea lor intr-un inventar al instrumentelor ideologice. Nu, Humbert nu este doar un obsedat, un inadaptat, cartea lui Nabokov nu spune doar povestea unei victime si a unui opresor.

Punctul forte al cartii sta in ideea care revine cu insistenta: cartile, in ciuda aparentei lor fragilitati, sunt puternice si continua sa-si exercite fascinatia chiar intr-o lume aflata in dezintegrare din toate punctele de vedere. Acuratetea parerilor despre respectivele carti este discutabila. Ceea ce ramane insa este convingerea ca literatura este o arma teribila. Ea inceteaza sa mai fie un produs de ordin secundar, un lux, cum ar zice unii. Cartile pe care cele sapte femei le citesc intr-un Teheran bombardat, bantuit de patrule ale unui fel special de politie care verifica „decenta” tinutelor femeilor pe strazi, le salveaza acestora umanitatea, le impiedica sa se transforme in niste fiinte identice, le impiedica sa fie reduse la statutul de femei musulmane, le pastreaza vii. Da, cartile sunt esentiale.

17 Comentarii
  1. ,,le impiedica sa se transforme in niste fiinte identice, le impiedica sa fie reduse la statutul de femei musulmane, le pastreaza vii,,
    ce ma puteti irita! am citit cu interes articolul si m-am enervat exact acum la final. ce usor trageti concluzii voi crestinii, doar citind o carte, cateva articole si ascultand niste stiri, aveti impresia ca intelegeti viata si mentalitatea femeii musulmane. ele nu sunt niste victime. voi le priviti ca pe niste victime, pt ca nu le intelegeti, nu le cunoasteti. nici nu veti reusi sa patrundeti dincolo de valul lor atat timp cat le priviti cu superioritate. doar pt ca viata lor nu este mediatizata si e ferita de privirile barbatilor din afara propriilor familii, nu inseamna ca nu exista. femeie musulmana este mult mai puternica decat veti fi voi crestinii pregatiti sa acceptati vreodata.

  2. Imi cer scuze daca asa s-a inteles. Nu am dorit sa transmit mesajul conform caruia femeile musulmane ar fi niste victime prin simplul fapt ca se inchina lui Allah. Ma refeream la faptul ca regimul instituit de Khomeini in Iran a incercat sa reduca femeile la dimensiunea lor religioasa, a transformat corpul feminin intr-un camp de batalie. Or asta mi se pare o cruzime, in absolut orice regim si sub numele oricarei religii. Femeile, de oriunde ar fi ele, sunt mai mult decat niste \”credincioase\” oricum s-ar numi zeii carora li se inchina. Iar sa impui un anumit tip de comportament in chestiuni private, care nu ar trebui sa le priveasca decat pe cele care il adopta mi se pare gresit, mi se pare un gest care amputeaza cumva existenta si personalitatea individului.

    Insist: nu e nicio problema in a purta valul, de pilda. Dar e o problema atata timp cat el este impus. La fel, cum pe mine, nascuta din parinti ortodocsi, m-ar durea ca cineva sa ma oblige, de pilda, sa port o cruce atarnata de gat.

  3. In alta ordine de idei, mi-ar placea ca un numar cat mai mare de femei musulmane sa citeasca aceasta carte. Ar fi interesant de auzit si parerea cuiva \”din interior\”.
    V-am lansat o invitatie.:)

  4. ma bag si eu…
    nu de alta, dar dc tot se trambiteaza ca femeile musulmane nu sunt victime, totusi cum se face ca ele au impuse atatea rigori?
    si de ce nu se desprind acestea de ele?
    de ce nu au libertatea de a alege?
    de ce inca sunt casatorite cu forta de catre familie, de pilda?
    toate aceste lucruri, dupa parerea mea, ingradesc clar libertatea nu numai a unei femei ci si a unui om

    ps: femeile musulmane nu au fost cu adevarat libere niciodata si nu stiu daca vor fi vreodata.trist…deoarece unele dintre ele inca se mint singure 🙁

  5. Irina, nu ai cum sa intelegi o lume careia nu-i apartii. Purtarea valului nu este o corvoada, nu ingradeste in nici un fel libertatea femeii. Vad in jurul meu multe fete tinere care aleg sa-l poarte desi familia nu i-l impune. Femeia are toata libertatea pe care si-o doreste, respectandu-si insa familia, religia, dovedind decenta. Valul se poarta doar in exterior, te fereste de privirile barbatilor din afara familiei. Lumea femeilor este bine separata de lumea barbatilor. Acest aspect este greu de inteles.
    Nu am citit cartea, insa o voi cauta. Nu cunosc prea multe despre realitatile vietii din Iran. Nu mi-ar placea sa traiesc acolo. Eu nu port val.

  6. macy, ce inseamna libertatea pt tine? chiar ai sentimentul ca esti cu adevarat libera? cine pe cine se minte de fapt aici? femeia musulmana este poate casatorita cu forta prin cotloanele uitate de lume si civilizatie. in rest ea are libertatea de-a accepta ori respinge casatoria cu un barbat agreat de familia ei, ori pe care l-a cunoscut singura. nu i se impune decat rareori, in situatii poate mai speciale, nu e o regula general valabila.
    ceea ce tu percepi ca fiind rigori, sunt doar false probleme cu care te ametesti singura.

  7. Mai spun o data si sper ca de data aceasta sa fiu clar inteleasa: nu am spus ca valul este o corvoada. Am spus ca devine o corvoada in momentul in care este impus. De parinti, autoritati, oricine.

    Cat despre intelegerea acelei lumi, incerc sa privesc totul fara prejudecati si fara a face comparatii riscante. De asemenea, cred cu tarie ca multe dintre conflictele interetnice, interreligioase etc vin din ignoranta. Frica de ce e strain, de ceea ce e neinteles da nastere intolerantei. Or incercarea de a afla cat mai multe, de a intelege, asa cum spuneti dvs., nu cred ca poate fi altfel decat benefica.

  8. draga macy,e foarte trist sa vorbesti si sa iti dai cu parerea despre ceva care nu -l stii.de unde stii tu ca femeiile musulmane nu au fost cu adevarat libere niciodata.si nu vor fii?ce voiai sa spui cu\”unele inca se mint singure?\”.ca sa faci un comentariu de genul asta insemna ca esti dotata pana in dintii cu argumente.draga tin sa te instiintez numai pt cultura ta generala ca sa nu mori…STUPIED…daca o femeie crestina ar avea pe jumatatea libertatii unei femei musulmane ar fii viata voastra mult mai usoara..sunt musulmanca m-am nascut musulmanca si ma mandresc sa fiu ..sunt libera si poate de 10x mai libera decat tine,daca pt tine sa te duci si sa stai in concubinaj cu unul nu stiu cati ani insemana libertate..asta e altceva…aici putem sa intram in alte discutii mult mai ample care nu isi au rostul.intoarce-te la relgia voasta si o sa vezi ….ce insemana libertate!

  9. Dragele mele, va spun din start: respect cultura si religia islamica. Sunt crestina si asa voi muri, dar am cateva observatii de facut:
    1. Nu inteleg de unde atata ingamfare la femeile occidentale. Oare am uitat ca pana acum 1 secol, un secol, fetelor, adica acum 100 si ceva de ani, femeile nici n-aveau voie sa intre in biblioteca si sa mearga la studii?!? Unele femei se considera deasupra musulmancelor, dar uita acest lucru. Acum 100 de ani eram si noi la fel de \”inapoiate\”. Casatoriile erau stabilite de familii si femeia era un fel de masina de facut copii si doar un zambet frumos. Doar de 100 de ani a venit si independenta noastra, si aceasta nici nu e ceea ce pare!…

    2. Pe de alta parte, vi se pare ca noi avem ATATEA libertati?!? Va spun eu ce libertati avem: n-avem voie sa ne imbracam cu ce vrem, cu ce ne place, caci poate, Doamne-fereste, nu e la moda!… Nu ne putem iubi propriul nostru corp daca nu se incadreaza in parametrii stabiliti de societate, uneori il mutilam si renegam exact acel lucru minunat care ne poate aduce atata satisfactie. Nu ne putem alege sotii, iubitii, slujbele dupa propriile noastre dorinte, pentru ca mai intai trebuie sa tinem cont despre ce vor zice vecinii, profesorii, parintii, colegii de scoala si de liceu, fostii rivali si iubiti, etc.

    3. Persoanele care sunt oripilate de restrictiile ce li se impun musulmancelor, nu sunt defapt oripilate de aceste restrictii. Pentru ca ele nu le traiesc si nu le inteleg. Ci sunt oripilate de ideea de a face ceva in contra vointei tale, de a nu fi ceea ce tit place, de a arata lumii femeia care esti!
    Si oare de unde, daca nu din secolul XXi occidental, ati putut cunoaste aceste senzatii si trairi?!

  10. Dora
    daca, taceai …si nu gandeai….filosoafa rameneai, in plus, te apreciam mai mult… vedeam…frumusetea din sufletul tau.
    ti-as scrie si eu tot pe puncte cum m-ai enervat, dar nu are rost, oricum n-ai pricepe.

  11. pt MUSULMANCA

    si nu numai ! pt tine, MUSULMANCA dar si pt ORICINE crede in ORICE sistem ce RAPESTE oamenilor liberul arbitru !

    am doar cateva lucruri de zis:

    1) Ayatolahul Khomeini si orice dictator din orice mediu religios si tara, sunt dementi nemernici dezaxati, reprezentanti ai unui sistem oribil….. NU merita nici cel mai mic respect !
    NOTA BENE: Observati ca m-am referit la INDIVID, si NU religie …

    2) Musulmanco, motivul pt care femeile din spatiul fanatic arab sunt obisnuite cu valul, privarea de libertate, violurile, executiile la 16 ani doar pt ca nu a lasat vreun turcalete caramiziu si libidinos sa isi faca pofetele cu ele, acest motiv se numeste SINDROMUL STOCKOLM
    NOTA BENE: Sindromul Stockolm — termenul vine de la un caz din anul 1973, in care niste jefuitori au tinut ostatici, niste lucratori ai unei banci din Stockholm in perioada 23 – 28 August 1973.
    Acei oameni se atatsasera emotional de cei care ii luasera captivi !!!!!! si chiar incercau sa le ia apararea cand politia a pus capat situatiei

    Femeilor musulmane, ca si acelor ostatici, le-a fost EFECTIV LOBOTOMIZAT LIBERUl ARBITRU !!!

    De asta accepta violuri, batai, ucideri fara nici un motiv etc.

    O fi societatea occidentala imperfecta, cu bunele si relele ei, da, cumar fi : droguri, infractiuni etc….dar MACAR in Societatea occidentala ai LIBERUL ARBITRU !!!!!

    iar asta e cel mai de pret bun in viata oricui

    DA!!! Femeile arabe din spatiile fanatice religioase SUNT victime !
    DA !!! Femeile arabe din spatiile fanatice NU stiu sa gandeasca LIBER !
    DA !!! Femeile arabe din spatiile fanatice religioase SUNT puternice…corect…nu se poate nega asta

    si in sfarsit….

    NU !!! Situatia asta nu ar trebui sa mai continue, indiferent de dogma, religie, sau lider religios (dement sau nu…)

  12. Pt cele care sustin ,,libertatile musulmane\’\’…. va tine un test ?!

    In Teheran…hai sa mancam o inghetata pe strada…sa facem glume inocente si bancuri…sa radem putin mai zgomotos si sa alergam prin parc

    iar premiul pariului !?

    USA NR 1 — 1 000 bice

    USA NR 2 — spanzurarea de macara

    USA NR 3 — lapidarea (uciderea cu pietre)…asta daca vreunui judecator religios dement, ca in cazul fetei aceleia de 16 ani, i se scoala cum ca ai comis adulter

    i sa va vad…..

  13. Iar pt persoane ce spunea ca nici in societatea occidentala, femeia nu are libertate…se insala!

    Poate sa fie criticata daca e mai plinuta, nu e trendy etc etc…Dar macar NU e in pericol de a fi ucisa sau biciuita pt ca nu se supune normelor

  14. da, si eu pot sa te aplaud. ai prezentat frumos realitatea cruda a unei tari care se conduce prin teroare. din fericire, nu este peste tot asa. religia islamica este foarte raspandita,marea majoritate a lor sunt oameni foarte credinciosi, atentie insa – nu habotnici. pe femeiea musulmana o poti intalni in multe ipostaze, atat ultrareligioasa- cea pe care cei mai multi dintre voi o percep ca pe o victima, cat si femeia moderna cea care nu se sfieste sa rada, sa alerge prin parc, sa manance inghetata si sa mearga la plaja. diferenta este data de educatia primita in familie. este mult mai supusa, rabdatoare, nu iese din cuvantul parintilor, sotului, uita de sine la nevoie, se sacrifica pt familie, isi neaga dreptul la fericire, la iubire, accepta din respect pt parinti o casatorie care o sufoca, e constienta de spalarea creierului la care e supusa metodic. face toate astea nu datorita religiei. Nu are nici o legatura. Face asta pt ca asa a fost educata. din pacate la un moment dat incepe sa vada. vede in jur ca lumea traieste altfel, gandeste altfel si-o doare, o doare f tare.

Lasă un răspuns la Fireheart Drakeflame Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.