Citindu-l pe Turgheniev

„Citindu-l pe Turgheniev” a aparut in cadrul Colectiilor Cotidianul, purtand numarul 48, asadar nu cu mult timp in urma, putand fi inca gasita pe la chioscurile de ziare. Cartea ii apartine lui William Trevor, despre care s-a spus ca ar fi un nobil descendent al lui Joyce, iar despre aceasta carte ca ar avea trasaturi intalnite in „Oameni din Dublin”.Auzind titlul, te-ai intreba daca cumva lectura unui roman al scriitorului rus este cea ce provoaca cumva desfasurarea actiunii. Nu te-ai insela prea mult, insa trebuie sa astepti o vreme, mai ales ca personajul principal, Mary Louise nu este tocmai o impatimita a lecturilor.

Universul descris in romanul lui Trevor este unul gri, este vorba de Irlanda anilor ’50, concentrata intr-un orasel, un mediu in care lucrurile graviteaza pe orbite bine stabilite si in care, atunci cand un element deviaza, comunitatea refuza sa vorbeasca despre asta.

Mary Louise este un personaj absolut obisnuit, comun. Provine dintr-o familie de fermieri cu un viitor incert si este foarte pasionata de viata Ioanei d’Arc. Si poate ca, avand in vedere evolutia ei ulteriora, aceasta admiratie nu este intamplatoare. Atunci cand este ceruta in casatorie de un barbat ce avea aproape varsta tatalui ei, spune da, din slabiciune, si se trezeste prinsa intr-o viata ce-i este straina. Casatoria nu se consuma, existenta se desfasoara intre magazinul familiei Quarry, a carei membra devine Mary Louise, si casa acesteia, intre rautatile celor doua cumnate si raceala sotului ei.

Citeste si:  Conferintele de la Sosea: Niculae Moromete – Neofitul

Atunci cand, din intamplare, tanara sotie reinnoada o legatura cu un var bolnav, izolat la o ferma mizera, ritmul se schimba. Mary incepe sa aiba o viata proprie si o poveste de dragoste, mai mult imaginata decat reala, incepe sa se infiripe. Duminicile petrecute in compania varului bolnav se desfasoara in ritmul cuvintelor si al lecturilor. Robert este pasionat de romanele lui Turgheniev si reuseste sa-i transmita aceasta pasiune si ei. Viata lor meschina din mica urbe se molipseste de un alt aer, de intinsele tinuturi si mosii din scrierile rusesti, de fecioare sfioase si servitori cu livrea. M-am intrebat de ce Turgheniev, de ce Turgheniev si nu Dostoievski sau Gogol sau Cehov, sau oricare alt „mare” rus. Cred ca dintre toti scriitorii rusi a fost ales Turgheniev pentru ca scriitura sa rezoneaza cel mai bine cu personajele si lumea lui Trevor. Le sunt comune un anumit tip de pudoare, discretia gesturilor, pasiunile consumate mai mult in tacere.

Citeste si:  Horoscopul saptamanii 7-13 aprilie

Mary Louise patrunde atat de adanc in aceasta fantezie incat, si dupa moartea obiectului ei, refuza sa mai iasa, refuza sa se mai intoarca. Comunicarea cu ceilalti inceteaza sa mai existe sub orice forma si toate eforturile ei se indreapta spre re-crearea povestii. Achizitioneaza obiectele emblematice din viata varului sau si-si inchide viata intr-un fel de altar inchinat lui. Taria sentimentelor pe care le nutreste iese de sub dictonul discretiei si incepe sa atraga atentia celorlalti, care se dovedesc incapabili sa se confrunte cu asemenea „abateri”. Mary Louise ajunge un fel de oglinda in care celorlalti le este teama sa priveasca. In micul targ de provincie mai existau cazuri de oameni care „greseau” intr-un fel sau altul statutului lor, insa niciunul nu-si asuma felul de a fi, nu asa cum o face ea. Mary Louise ajunge intr-un azil. Prezentul si trecutul sunt ilustrate in capitole ce alterneaza.

Romanul surprinde intregul proces al „devierii” intr-un mod plauzibil. Mijloacele sunt folosite cu economie, nu se face abuz de patos si, cu toate acestea, impresia pe care o lasa este una puternica. Microromanul se prezinta ca opera unui mestesugar, realizata cu gratie si subtilitate si care nu te lasa sa vezi esafodajul din spatele constructiei. Ajungi sa dezvolti afectiune pentru unele personaje si, recunosc, lucrul acesta nu mi s-a mai intamplat de mult. O iubesti pe Louise si ajungi sa le urasti pe surorile sotului ei. Te mira cum o fiinta atat de banala ajunge sa inchida abisuri, cu atat mai mult cu cat ea insasi nu pare a fi constienta de ele. Este uimitor cum cititul, lucrul care o salveaza pe Louise din meschinul vietii de provincie, ajunge si sa o condamne, sa o izoleze. Inca o data, lectura ajunge sa fie privita ca un act periculos, un act prin care individul risca sa fie marginalizat, dar este si singura modalitate de a respira, cel putin pentru unii dintre noi.

Citeste si:  Horton

Si totusi, in oras, in continuare va mirosi a turba si sunt sanse mici sa auzim samovarul suierand. Asta nu e un motiv sa-l refuzam pe Turgheniev.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.