Mergand pe Via dei Fori Imperiali, de-a lungul ruinelor vechilor forumuri, iti apare in fata Colosseumul, aceasta palida imagine a ceea ce a fost candva impunatorul monument al Romei antice. De la inaltimea ultimei galerii ramase in picioare se deschide o larga panorama asupra intregii Rome, a forumurilor romane si a ruinelor abil restaurate ale insusi Colosseumului.
Cu aproape 2.000 de ani in urma, locuitorii Romei au fost martorii unei minuni. Aici, in locul in care imparatul Nero construise un palat somptuos si ii adaugase si un lac artificial, un alt imparat, Vespasian, s-a gandit sa lase o urma in istorie ; nu vreo minunata cladire construita pentru propria-i placere, nici vreun templu pentru a-i imbuna pe zei, ci un imens edificiu pentru cetatenii romani, un amfiteatru in care sa aiba loc jocuri, concursuri si ritualuri, care a devenit cea mai importanta institutie publica a capitalei, pe care l-a numit Amfiteatrul Flavian, dupa numele sau de familie. Generatiile de mai tarziu, l-au numit Colosseum. Termenul de Colosseum provine de la statuia colosala – de 36 de metri – care il reprezenta pe Nero in chip de zeu al soarelui, odinioara amplasata langa amfiteatru, demolata ulterior. Nu numai statuia, dar si amfiteatrul era o priveliste grandioasa. Prin marimea si felul in care a fost proiectat, a reprezentat cea mai ambitioasa constructie realizata vreodata in lumea antica. Blocuri uriase de granit au fost carate de sclavi, pentru a construi o elipsa de dimensiuni monumentale: 533 m in circumferinta, acoperind o suprafata de peste 24.000 de metri patrati si avand inaltimea unei cladiri de 16 etaje.
Dar marea atractie a Colosseumului, o reprezentau gladiatorii; sclavi, criminali si romani de cea mai joasa conditie (uneori chiar si femei), care erau antrenati special, pentru lupte publice. Colosseumul era prevazut cu un gen de copertina (velarium) care acoperea partial arena, aparand spectatorii de soare sau ploaie. Insa crestinii il considerau blestemat. Pentru „purificarea” lui, pe la sfarsitul secolului VI a fost construita o biserica in incinta amfiteatrului. Cu timpul, langa biserica, a aparut un cimitir, iar spatiile de la parter, de sub arcade, au fost inchiriate unor mestesugari, care le-au transformat in ateliere.
Pornind de la ruinele Colosseumului, arheologii au putut reconstitui modul de desfasurare al luptelor. Dedesubtul arenei exista un labirint de tuneluri continand celule si custi, unde gladiatorii si animalele isi asteptau randul pentru a aparea in arena. Exista pana si un lift care ii urca pana la nivelul arenei.
Vreme de 325 de ani, Colosseumul a fost martorul unora dintre cele mai dezgustatoare spectacole, fiind uneori chiar locul de martirizare a persecutatilor crestini. In cele din urma, in anul 404 d.Hr., sacrificiile publice din Roma, au fost interzise de imparatii crestini veniti la putere, iar Colosseumul, afectat de cutremure si fulgere, a cazut in ruina. De-a lungul secolelor , Colosseumul s-a transformat intr-o uriasa sursa de marmura, jefuita de asa-zisii Cezari ai fiecarei noi epoci. Dar extraordinarele calitati de natura inginereasca, l-au pastrat la verticala, ca pe un simbol nemuritor al Imperiului Roman, in cele mai inaltatoare, dar si in cele mai decadente perioade ale sale.
Acum in jurul monumentului misuna „gladiatori” gata oricand pentru o fotografie, bineinteles contra cost: 5-10 euro. De asemenea, zona e plina de comercianti de suveniruri destul de scumpe – dar sunt suveniruri ale unui monument maret.
La multe secole de la construirea sa, un calugar englez, venerabilul Bede, a prezis: „Cat timp Colosseumul va rezista si Roma va rezista; atunci cand Colosseumul va cadea, va cadea si Roma; iar cand Roma va cadea cu ea se va prabusi intreaga lume”.
Indiferent daca scopul pentru care ajungeti in Roma este turistic sau nu, Colosseumul va va atrage prin grandoare si semnificatiile istorice cu care este incarcat.