fbpx

De ce nu va plac filmele romanesti?

Tocmai a avut loc decernarea premiilor Festivalului de film de la Berlin. Si, da, doua filme romanesti se intorc acasa cu trofee. Este vorba de filmul de debut al lui Florin Serban, Eu cand vreau sa fluier, fluier, care a fost distins cu Ursul de Argint – Marele Premiu al Juriului si cu premiul Alfred Bauer pentru inovatie artistica, si de scurt-metrajul lui Adrian Sitaru – Colivia. Florin Serban.

M-am bucurat. Este minunat, fantastic, extraordinar atunci cand vezi artisti romani a caror valoare este recunoscuta si premiata in cadrul celor mai importante festivaluri ale lumii. Apoi, recunosc, a inceput sa ma invenineze o anumita amaraciune. Mi-am adus aminte de succesele precedente si de modul in care am stiut sa-i celebram acasa, pe “minunatii” nostri regizori si actori. De replici precum “M-am saturat de filmele astea romanesti”. “Filmele romanesti sunt plictisitoare!”, “Iar cu comunismul?”, (desi cel putin in cazul celor doua filme de mai sus, povestile nu au legatura cu trecutul pre-decembrist), “Strainii sunt nebuni sa premieze un astfel de film”. Si m-am intrebat inca o data de ce romanii nu merg la cinema ca sa vada filmele romanilor. Filme usurele, de obicei americane, aduna mult mai multi spectatori decat cele autohtone si premiate – atentie – in cadrul competitiilor internationale.

Imi dau seama ca cinematograful este din ce in ce mai restrans – in ceea ce priveste cifrele de audienta – la dimensiunea lui de divertisment. Oamenii se duc la cinema sa se distreze, nu sa se gandeasca, mi s-a spus in repetate randuri. Si sunt de acord cu faptul ca divertismentul este necesar. Nu insa si suficient. In plus, diferitele categorii de public se destind la filme diferite, asta e clar.
Totusi, de ce nu se duc romanii la filme romanesti? Nu toate sunt “sumbre”. Nu toate au darul de a deprima un telespectator si asa mult prea impovarat din punct de vedere social.

Citeste si:  Afla ce vor sefii de la tine

Cinematografia romaneasca aduna trofee. Fotbalul, nu prea. Cinema-ul nu are spectatori, fotbalul ramane “sportul-rege” la noi. Atunci cand ne este contestata valoarea, le “dam in cap” preopinentilor cu trofeele noastre. Asta da, o facem destul de des. Din pacate, nu facem efortul de a cumpara un bilet la filmele autohtone, care sunt invinse fara drept de apel in box-office de filme obscure, dar purtand insemnul Made in the USA.

De ce nu le plac romanilor filmele romanesti? Sa fie oare o prapastie intre regizori si public? Sa vorbeasca cele doua categorii o limba diferita? Veti spune poate ca cei care creeaza filmele la noi se adreseaza unei paturi restranse, de connaisseuri. Si ca avem de-a face cu o mica industrie elitista, care a pierdut contactul real cu masele. De acord, la noi nu prea exista cinema comercial, insa multe dintre peliculele asa-zis de arta, in alte tari, au sansa de a deveni si mari succese la capitolul incasari. Mai ales dupa ce reporteaza un premiu important, cum ar fi un “palme d’or”, un “urs” sau un “leu”. Cu toate acestea, la noi nu functioneaza nici criteriul girului dat de un juriu international, nu intr-atat incat sa mane oamenii in sali.

Citeste si:  Paris Hilton in conflict cu McCain

Ciudat este ca un regizor precum Sergiu Nicolaescu, desi nu inoveaza cu nimic si doar continua sa marseze pe aceleasi idei sigure si verificate (la noi, expirate de mult prin alte parti), aduce publicul la cinema. Comparat cu orice film american politist, “Supravietuitorul” sau moare in agonie. Nu insa si pentru spectatorul roman care ramane de un conservatorism cel putin ciudat.

Stiu ca nu avem cultura, cultura in general si cultura cinematografica, in particular. Dar se pare ca nu avem nici macar acea notiune de “ai nostri”, de apartenenta la un spatiu si la valorile lui.

Cand “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” a luat Palme d’Or la Cannes, am vazut reactii cel putin ciudate. Oameni care se indoiau de competenta juriului sau spuneau ca a fost o “decizie politica”. Oameni care il acuzau pe Cristian Mungiu ca promoveaza o imagine distorsionata a Romaniei in filmele lui. Pe el si pe ceilalti regizori romani din generatia sa. Au fost extrem de vehementi si in legatura cu “Moartea domnului Lazarescu”, infierat pentru ca arata o realitate sumbra.

Citeste si:  Unde mergem diseara? 19-22 noiembrie

Recunosc, ma intristeaza situatia filmelor iubite de straini si ignorate sau blamate de noi. Ma intristeaza atat de mult incat as vrea – in mod utopic si poate chiar deloc constructiv – sa vad ca se intampla la noi ceva similar renasterii italiene de dupa razboi, cand toti italienii cumparau Fiat, nu neaparat pentru ca ar fi fost cea mai buna masina din lume, ci pentru simplul motiv ca era o productie autohtona. De ce nu “tinem” cu ai nostri? De ce nu promovam ceea ce ne promoveaza, ci ceea ce ne ingroapa? Singurele clipe de normalitate – in acest sens – pe care le-am trait au fost in cadrul Festivalului de Film Transilvania cand m-am bucurat sa vad ca biletele la “Politist, adjectiv” erau epuizate inca de cand am ajuns acolo. Lucrul acesta se mai intamplase doar in cazul unui singur film programat in timpul editiei din 2009: “Antichrist”-ul lui Lars Von Trier.

In final, as vrea sa va adresez o simpla intrebare: care este ultimul film romanesc pe care l-ati vazut si care este ultimul film romanesc care v-a placut? Ah, ma lacomesc si mai risc inca una: veti merge sa vedeti Eu cand vreau sa fluier, fluier?

13 Comentarii
  1. am vazut \”4 luni, 3 sapt si 2 zile\” doar pt ca luase premiul la Cannes, si il incadrez in categoria filmelor sumbre…daca ar fi sa vad \”Eu cand vreau sa fluier, fluier\”, l-as vedea din acelasi motiv – pt ca a luat un premiu…desi sunt de acord cu tine, ca poate filmele romanesti ar merita mai mult credit, din pacate nu ma atrag cu nimic…poate sunt superficiala, dar nu-mi amintesc cand am vazut ultimul film romanesc despre care sa spun: uite pe asta il salvez in calculator, sa-l vad de cate ori am eu chef, ca e un film bun…

  2. Daca filmele americane sufera de prea mult \”comercialism\”, filmele romanesti sunt la cealalta extrema. De multe ori sunt prea metaforice si simbolice, au dialoguri fortate care nu suna deloc natural, au scene care treneaza etc. Alta chestie pe care nu o inteleg la regizorii tineri este de ce se incapataneaza sa faca atatea filme despre comunism – nu ne-am saturat cu totii de ceea ce am trait? Iar tinerilor nascuti dupa \’89 credeti ca le pasa cum era \”inainte\”? Chiar nu mai avem alte subiecte? Chiar nu putem sa facem si noi filme de dragoste, comedii, politiste, horror, de aventuri etc.? Si nu in ultimul rand, la noi nu cred ca se va rezolva vreodata problema cu sonorul. In toate filmele romanesti pe care le-am vazut, sunt pasaje intregi in care este greu sau aproape imposibil sa intelegi ce se vorbeste din cauza sonorului foarte prost. Cand or sa faca si romanii nostri un film de calibrul lui \”Little Children\” sau \”The Bucket List\”, mai discutam.

  3. Piata libera eficienta presupune o corelare a cererii cu oferta. Atata timp cat nu se fac filme pe masura cererii si gustului publicului, primesti reactia pe care o primesti. Cand te incapatanezi sa faci film doar pentru tine, pentru nevoia ta intelectuala, film pe care nu-l dedici publicului, nu te astepta sa isterizezi de placere publicul larg. Mie nu-mi plac filmele romanesti pentru ca nu trateaza subiecte interesante pentru mine. Ele sunt premiate si pentru ineditul pe care il aduc in strainatate – ceva de genul unei banane date unei maimutele la Zoo pentru ca a facut un giumbusluc deosebit pentru vizitator.

  4. Din cauza sunetului/sonorizarii. In plus, filmele romanesti (chiar si cele foarte reusite) sufera din start de un dezavantaj – limba romana nu e defel melodioasa! Ma refer la \”ÅŸ\” , \”Å£\” care fac toata diferenta!

  5. Mika, ma indoiesc totusi ca cineva premiaza un film pentru calitatea de a fi \”un giumbusluc\”. Exceptie fac premiile Zmeura de Aur, dar astea constituie un palmares pe care nimeni nu si-l doreste.

    Cristina, ma tem ca problema semnalata de tine nu are rezolvare:d. Asta e limba noastra, pe asta o vorbim.

  6. Ultumul film romanesc vazut a fost \”Politist Adjectiv\” si recunosc, adjectivul meu pt acest film a fost identic cu titlul: slab, adica pt polististi!:)
    Ideea lui a fost minunata, cum poti s a strici viata unor copii pt o prostie adolescentina pe care ei nu o vor mai afce la 19 ani, insa tu, in calilate de politist, respecti litera legii desi iti dai seama ca le nenorocesti vietile.
    Repet, ideea minunata….
    Insa, SECNARIUL……

    Jur ca daca vreau sa stau 5 minute sa ma uit la un om care manaca aproape in liniste, ma uit la tata.
    Daca vreau sa vad dialoguri fara substanta din timpul cinei, ma uit la mine si la ai mei… \”ce-ai mai facut?\” – mai nimic… azi am jucat baschet la ora de sport…. si apoi, 5 minute de liniste…

    ASTA NU E FILM….
    NU SE INTAMPLA NIMIC…. N-AM LA CE SA MA UIT!!!!

    Ce am avzut din prezentare, insa, la DACA VREAU SA FLUIER, FLUIER, m-a facut sa iau decizia de a-l vedea la cinema!:)
    Cred ca nu o s adau banii pe bilet ca sa stau 5 minute sa-i numar dumicatii unuia.:)

    Asa ca, Dragi regisozi romani, public dispus este! Va asteptam cu filme!:)
    Ma uit la un film si vreau s avad ceva, ca oamenii aceia fac ceva…. nu vreau sa le numar dumicatii…
    Filmele romanesti se apropie prea mult de ideea de reality show, nu de film
    Big Brother ne e film, asa ca sa nu tranformam filmul in Big Brother…

  7. filmele romanesti actuale readuc la cinema neorealismul,care combate retele de filme usurele si romantice,ce prezinta o viata ireala,cu personaje ce n-au grija zilei de maine.italienii au mutat filmul in strada pentru a arata realitatile dezolante.asta fac regizorii romani acum.si au succes la un public superior din punct de vedere al culturii cinematografice.

  8. si ca ca sa raspund la titlul articolului,romanii nu evita doar filmele romanesti,ci si pe majoritatea celor europene.fiindca dau de gandit.de-aia merg la filme americane,se uita la seriale americane si citesc carti americane.pe cele mai proaste chiar.sa va dau ca exemplu colectia de carti chic sau serialul gossip girl?

  9. Dora, ai perfecta dreptate. Nu refuza numai filmul romanesc, ci filmul de arta in general. Sunt innebuniti in schimb dupa Twilight (vezi potopul de insulte cu care am fost blagoslovita la articolul despre New Moon).

    Sunt constienta de faptul ca peste tot, pe primele pozitii ale box-office-ului se afla filmele comerciale, usor de asimilat, care nu au prea multe dificultati de intelegere. Insa la noi este mult prea mare decalajul intre ele si filmele cu adevarat bune.

  10. A propos de neorealism: eu (si vorbesc in nume strict personal) vad cinematograful ca pe entertainment: cand merg la film vreau sa vad ceva frumos, amuzant, emotionant, sau daca e urat macar sa fie o poveste foarte buna, un subiect captivant. Daca vreau sa vad cum e pe strada, ce probleme au romanii saraci cu ziua de maine, care e viata vagabonzilor sau psucariasilor, ma uit afara pe geam sau la stiri. Asta nu inseamna ca am un nivel intelectual scazut si nu sunt in stare sa inteleg ideile marete si subtile ale regizorilor nostri, ci ca sunt satula de realismul, atat nou cat si vechi, din jurul meu… Iar pentru straini, neorealismul romanesc este, exact cum zicea cineva mai sus, un fel de zoo la care se uita din curiozitate, nu pentru ca sunt mai destepti sau mai sensibili cultural decat noi.

  11. Adevarat: sunetul lasa mult de dorit la filmele romanesti.
    Sunt si filme bune, comparabile poate chiar cu filmele americane, dar…in America se investeste foartem mult si in publicitatea filmului,iar la noi abea ajung banii sa toarne filmul!
    De obicei oamenii se duc la film sau cumpara filmul daca aud de el de mai multe ori. De multe ori vezi un film romanesc si nu aveai habar de existenta lui.
    Totul este PUBLICITATE!!!!

  12. doamne, bai, ma inchin cu stanga. auzi-o si pe cristina, limba romaneasca nu e armonioasa!!! e una dintre cele mai frumoase limbi, v-ati prostit cu totii de tot??? vezi, irina? de asta nu vede plebea filme romanesti! ca au idei stupide si sunt inculti. eu vreau de multe ori sa merg la filme romanesti si efectiv nu am cu cine, prietenii mei nu vor. am vazut \”432\” mai mult pt ca era premiat si au acceptat sa mearga. si mi-a placut mult. asa cum a zis mai sus a doua persoana care a comentat, si bine a spus, filmele romanesti adesea sunt prea pline de simbolic si metaforic, iar oamenii de rand prefera in general comediile americane proasta. sigur ca daca merg la un film romanesc o data si e prea metaforic, nu inteleg nimic si a doua oara o sa spuna ca sunt niste prostii toate si nu mai merg niciodata la unul! si mie-mi pare rau ca ne batem joc de absolut tot ce avem romanesc bun, indiferent din ce domeniu. Toti prostii europei se mandresc si cu o margica nationala, ca-i a lor, numai noi radem de noi si ne acceptam si prosti, si inculti, si ingalati si nesimtiti si cum mai e poporul roman… Mare pacat ca le fac publicitate putina, insa eu am de gand sa vad \”Eu cand vreau sa fluier, fluier\”, indiferent cine ma va insoti. Te felicit din suflet pt articolul asta si te apreciez!

Lasă un răspuns la dora Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.