De curand am auzit despre ceea ce se prefigureaza a fi o noua profesie in randul oamenilor din domeniul scriierii – detectivii literari. Am fost curioasa in legatura cu aceasta noua specializare si am facut o mica cercetare pentru a trasa cateva linii generale referitoare la ce inseamna mai exact detectivul literar. Sper ca acest text va va ajuta sa va faceti o idee despre ce presupune mai exact munca celor investiti cu sarcini de genul a identifica autorul din spatele best-sellerului si pseudonimului Belle de Jour de exemplu.
Detectivii literari sunt de cele mai multe ori oameni de cultura, de obicei profesori universitari angajati de politie, de ziare sau de diverse agentii pentru a stabili apartenenta unui text literar. Ei folosesc in acest demers asa numitele ‘marci stilistice’ ale unui autor, adica felul special, de preferinta unic, in care acesta foloseste o expresie sau alta, precum si zonele preferate ale acestuia, temele preferate si obsesiile. Mai precis, detectivii literari sunt specialisti care, pe baza unei asa-numite amprente literare (folosirea acelorasi cuvinte in aceleasi combinatii, a unei punctuatii specifice), identifica autorul unor texte controversate.
Cateva dintre aspectele desprinse din mica mea cercetare se refera la metodele folosite de detectivii literari pentru a trage concluzii suficient de clare incat sa indice raportul de apartenenta dintre un anumit text si un anumit autor. De exemplu, un pasaj scris poate fi analizat printr-o metoda specifica, analiza cusum (sau QSUM). Analiza arata daca textul este scris de o persoana sau de mai multe. Teste ulterioare pot da detalii, indica exact care pasaj apartine carui scriitor. Aceasta metoda poate fi aplicata chiar si in cazul textelor literare orale, prin abordarea stiintifica a masurarii si compararii. Pentru toate, detectivul literar are nevoie de texte-mostra scrise sau vorbite in mod indubitabil de persoana banuita a fi autorul textului investigat, pentru a putea face o comparatie.
Iata cateva indicii folosite in mod frecvent in investigatii:
Propozitiile pe care le cream cand scriem un text (o scrisoare de exemplu) sau cand vorbim nu sunt de aceeasi lungime. Acest lucru ne poate duce la stabilirea unei lungimi medii a frazei, proprie fiecaruia dintre noi. Metoda este complexa si implica o comparare a fiecarei propozitii cu ceea ce am stabilit a fi lungimea medie a constructiilor frazeologice folosite. In final se face un calcul al tuturor deviatiilor fiecarei fraze fata de cea stabilita initial ca fiind standard, proprie autorului respectiv. Atat lungimea frazei medii din textul investigat cat si deviatiile obtinute se compara cu cele din textele-mostra si se trag concluziile aferente.
Stilul literar este de asemenea un instrument de lucru important in investigatie. Fiecare dintre noi, pe baza mostenirilor sociale, familiale, pe baza educatiei de proveniente diferita, dezvolta un anumit limbaj specific. Interesant este ca nu se cauta cuvinte sau expresii deosebite, iesite din comun, ci limbajul normal, folosit de toata lumea la nivel inconstient. Un sfert din timpul in care folosim limbajul, folosim circa 12 cuvinte in mod repetat, iar jumatate din timp in jur de 250. E vorba de cuvinte de legatura: un, o, si, el, in, este, care, la, etc. Aceste cuvinte sunt insa preponderent folosite, in functie de mostenirile culturale primite. Pe baza masuratorilor si comparatiilor cu textele-mostra se pot trage concluzii relevante.
Literele sunt un punct bun de plecare in stabilirea identitatii autorului unui anumit text. De exemplu continutul preponderent consonantic sau vocalic. In Romania ele ar putea indica de sa zicem apartenenta geografica – scriitorii influentati de curentul slav au tendinta sa foloseasca de exemplu mai multe cuvinte multi-consonantice decat vocalice.
Am observat citind articole referitoare la acest subiect ca inclusiv la nivel international nu privim noile specializari profesionale intotdeauna cu ochi buni. Despre aceasta specializare in mod special am citit ca este una trendy, comerciala, facuta pentru a vinde senzational. Acest lucru poate fi valabil in cazul unui sensational similar celui creat de Belle de Jour. Insa trebuie sa avem in vedere importanta chiar istorica as zice a unei astfel de indeletniciri intelectuale care reuseste sa identifice apartenenta unor texte literare de valoare chiar post-mortem, inclusiv in cazul in care aceste texte au fost initial atribuite altor personalitati literare in urma trecerii vremii. Mostenirea culturala a fiecarei etnii se foloseste in timp nedefinit de metodele dezvoltate de detectivii literari.
un articol foarte foarte interesant. felicitari