Din misterele Asiei: gheisele (I)

Toata lumea stie cum arata o gheisa. Insa mai putini stiu ce fac ele. Multi au impresia ca gheisa este o experta in arta sexului. De fapt, nu este deloc asa. Termenul de gheisa inseamna „artist, persoana dedicata artelor”, (gei inseamna arta, iar sha inseamna persoana). Exact asta face o gheisa. Isi distreaza clientii prin intermediul artelor traditionale japoneze. Termenul de gheisa este cel mai cunoscut, atat in Japonia cat si in afara ei, insa in anumite regiuni, in special in Kyoto, se foloseste cuvantul geiko, care inseamna tot gheisa, dar provine din alt dialect. Tot in regiunea Kyoto se foloseste foarte des cuvantul maiko. O maiko este o gheisa in devenire, o ucenica. In schimb, in Tokyo, nu vorbeste nimeni despre maiko pentru ca, aici, geishele nu mai trec prin faza de ucenicie.

Daca astazi geishele sunt tot mai putine, in trecut era o meserie in toata regula, din care se construiau adevarate afaceri. Instruirea unei gheise incepea de la o varsta frageda. Unele case de gheise, din zonele mai sarace, obisnuiau sa cumpere fetite pe care le transformau in adevarate artiste. In zonele mai bune, ucenicele erau fiicele gheiselor mature. Transformarea unei fetite in gheisa dura ani de zile si incepea cu o perioada in care fata era un fel de servitoare sau asistenta a unei gheise adevarate. Astfel, ea putea sa traiasca pe langa gheise si contribuia la treburile casei.

Citeste si:  Helene - mereu sexy

gheisa

Cu timpul, fetitelor li se dadea voie sa mearga la petrecerile unde erau invitate gheisele si sa observe profesionistele la lucru. Dupa ani si ani de instruire si dupa multe examene, fetitele primeau titlul de gheisa.

Studiul ucenicelor cuprindea o intreaga varietate de arte japoneze: instrumente muzicale traditionale, dansuri si cantece traditionale, ceremonia ceaiului, ikebana, poezie, literatura, arta conversatiei. Ajutand si observand gheisele, fetitele invatau traditia complicata a kimonourilor care trebuiau alese si asortate cu grija, arta machiajului si comportamentul in prezenta clientilor. Gheisele erau printre cele mai educate si mai culte categorii sociale ale Japoniei.

Atunci, ca si acum, gheisele erau necasatorite. Cele care doreau sa se casatoreasca erau obligate sa renunte la aceasta meserie. Insa multe lucruri s-au schimbat pana astazi. Nimeni nu mai cumpara fetitele. Devin gheise doar fetele care isi doresc asta, iar instruirea nu mai incepe in copilarie, ci in adolescenta sau chiar dupa 20 de ani. Unele aleg sa termine scoala generala, liceul sau chiar facultatea inainte de a deveni gheise. Si astazi exista case locuite de gheise, mai ales de ucenice. Insa o femeie care are succes si o cariera puternica poate sa devina independenta. Casele de gehise se gasesc in anumite cartiere din orasele japoneze. In afara acestor cartiere, numite hanamachi, mai rar se pot vedea geishe. Aceasta categorie sociala incepe sa dispara pentru ca, si in Japonia, ca si in restul lumii, a scazut interesul pentru traditie, instruirea unei gheise este scumpa si putini isi permit sa apeleze la serviciile lor. Desi in zonele turistice se pot vedea destul de multe geishe, putine sunt cele „adevarate”. Multe restaurante, baruri sau hoteluri atrag turistii prin kimonourile de gheisa purtate de personal, insa totul se reduce la costumatie. Se estimeaza ca, in intreaga Japonie, au mai ramas cam 2000 de gheise.

Citeste si:  Culori de primavara in Militari Shopping

Multa lume, chiar si unii japonezi, confunda gheisele cu prostituatele. Este adevarat ca, uneori, o gheisa poate sa ofere servicii private unui singur barbat, dar aceste servicii se rezuma la dansuri, muzica, servirea ceaiului. O gheisa este libera sa intretina relatii de orice natura cu clientii sai, insa niciuna nu isi permite sa-si strice reputatia, asa ca nimic nu este la intamplare. Gheisele isi aleg cu grija relatiile si partenerii.

Confuzia intre gheise si prostituate a existat inca de la inceput. Primele gheise au aparut in timpul dinastiei Edo, cand prostitutia era legala, iar curtezanele erau la mare cautare. De fapt, prima gheisa a fost o curtezana care se numea Kako. Insa cu timpul a aparut distinctia clara intre cele doua meserii. Geishele adevarate nu aveau voie sa se vanda. Confuzia a reaparut, mai ales in ochii strainilor, dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand soldatii americani cantonati in Japonia erau ademeniti de prostituate imbracate in kimono, care imitau aspectul gheiselor. Pentru ca americanii nu stiau sa faca diferenta, le-au numit gheisa girls. Cu timpul, aceasta expresie a ajuns sa denumeasca orice prostituata japoneza. Asa a aparut ideea falsa ca toate geishele ar fi prostituate.

Citeste si:  Marturiile pentru nunta, o adevarata arta!

In trecut, gheisa avea un danna, adica un barbat bogat care poate sa fie casatorit si care ii platea educatia si o intretinea. Acest obicei este foarte rar astazi. Intre o gheisa si un danna poate sa existe o relatie de iubire, insa relatiile sexuale nu trebuie sa fie o rasplata pentru ajutorul financiar. Dedesubturile unei astfel de relatii sunt complicate si greu de inteles chiar si pentru japonezi. De aceea, apar speculatii si mituri legate de rolul unei gheise si de ceea ce face ea.


5 Comentarii
  1. recomand cu caldura cartea: \\\”Memoriile unei gheise\\\”. Am vazut si filmul dar nu este la fel de bun ca si cartea. Multe scene din carte au fost omise in film

  2. Eu am citit cartea, dar am inteles ca a fost contestata de lumea nipona. Sa nu uitam ca autorul ei este american si deci predispus sa mistifice, sa incerce sa redea un senzationalism de factura hollywoodiana pentru a putea \”impresiona\” astfel mai usor lumea occidentala.
    Dupa Memoriile unei gheise, o gheisa a scris la randul ei o carte pentru a corecta viziunea americanului, cu informatii direct de la sursa.
    Cat despre romanul in cauza, e o carte care se citeste usor. Cel mai mult mi-au placut fazele de ritual, legate de codul vestimentar, de cosmetica, amanuntele de genul asta. Intr-adevar, in film au sarit peste ele.

  3. Mi-a placut mult cartea, a fost o lectura usoara, cusuta mult cu ata alba, pe alocuri enervant de falsa, dar pe ansamblu simpatica. Filmul nu l-am vazut.
    La faza cu tineau companie domnilor si nu vindeau sex, sa fim seriosi, … japonezii nu sunt barbati?
    Sau ei alte nevoi.
    Daca nu ele, atunci cine….?
    Ei care prin traditie aveau nu stiu cate concubine… adica mergeau la gheise sa le vada doar cum fac ritualul ceaiului, conversatie si-si falfaie … evantaiele?
    Un kimono costa cat venitul unui sat intreg de pescari pe un an (daca-mi amintesc bine din carte).
    Gheisele aveau zeci.
    Cu ce si le cumparau?
    Cu dansul fulgilor de nea? Cantand si incantand coardele unei mandoline?
    Sa fim seriosi, nu le mai idealizati atata.
    Erau doar niste c…. mai rasate pt ala de platea mai mult…. ca si-n ziua de azi de altfel, pe toate drumurile, doar ca nu se mai numesc gheise.

  4. Da. Aveau multe kimonouri. De ce? Foarte simplu. Astazi gheisele primesc 300 sau 400 euro/ora. Sunt chemate foarte des la banchete etc. Deci au bani sa isi cumpere tot ce vor. Dar, majoritatea primesc kimonourile, le mostenesc si daca zici ca ai citit cartea ar fi trebuit sa-ti dai seama ca ele aveau un Danna, un barbat care le sustinea financiar. Era la moda pe atunci sa ai o gheisa; si daca u crezi ca sa ai 2 barbatii in toata viata inseamna sa fi cu*** atunci scuza-ma. Si sa nu mai adaug si faptul ca pentru virginitatea lor se platea enorm de mult. Deci, sa recapitulez: un barbat care ii facea toate poftele si unul care ii \\\”fura\\\” virginitatea. Dar nu neg faptul ca au existat dealungul istorie si fete care s-au abatut de la drumul pe care trebuiau sa-l urmeze si au mai facut prostioare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.