Din misterele Asiei: kabuki

Printre artele cu care se mandreste Japonia se numara si Kabuki, un tip de teatru traditional care combina arta dramatica, dansul si muzica pentru a infatisa povesti stilizate, inspirate din istorie si povesti reale. Astazi, actorii folosesc un limbaj vechi, dificil de inteles chiar si de catre japonezi. Insa interesul spectatorilor ramane viu pentru ca teatrul uimeste nu numai prin jocul actorilor, ci si prin machiajul si costumele spectaculoase.

Termenul de kabuki provine din trei cuvinte japoneze care inseamna „dans”, „muzica” si „pricepere”. Kabuki ar fi insemnat „arta muzicii si a dansului”.

kabuki

Kabuki a aparut la inceputul anilor 1600, in perioada Edo, cand Okuni, o preoteasa a templului Izumo, a inceput sa puna in scena drame dansate. Cu timpul, arta a devenit populara si au aparut mai multe trupe formate numai din femei. Insa noua forma de arta nu a mai fost pe placul imparatilor cand a inceput sa fie folosita de prostituate in incercarea de a atrage clienti. Asa ca femeile au fost „izgonite” de pe scena, dar arta s-a pastrat, cu actori baieti, care aveau voci subtiri si trupuri gratioase. Cum si baietii actori au inceput sa practice prostitutia si sa atraga in teatre spectatori rau intentionati, kabuki a devenit arta barbatilor maturi si asa a ramas pana astazi cand exista actori specializati in roluri de femei.

Citeste si:  Proiectii speciale la Dracula Film: Horror and Fantasy Festival: Dune (r. David Lynch) si Jodorowsky's Dune (r. Frank Pavich)

In urmatoarele 200 de ani, perioada Genroku, kabuki si-a atins apogeul. Acum s-au stabilit personajele conventionale si s-au scris primele scenarii adevarate. Kabuki a inceput sa fie asociat cu bunraku si, de atunci, cele doua forme de teatru s-au influentat una pe cealalta.

Kabuki a trecut printr-o perioada mai neagra imediat dupa al doilea razboi mondial, cand oamenii si-au pierdut interesul pentru artele vechi. Insa cu timpul, teatrul a devenit din nou popular printre japonezii si asa a ramas pana astazi. Dintre toate formele traditionale de teatru, kabuki este si astazi cea mai apreciata, iar actorii sunt adevarate vedete si apar chiar si in filme sau piese de teatru modern. Si in lumea vestica a crescut interesul pentru kabuki datorita trupelor japoneze care au cutreierat Europa si SUA, ba chiar scenaristii europeni au reusit sa puna in scena piese faimoase ale lui Shakespeare sub forma de kabuki.

Citeste si:  A Single Man – sau despre cat de fotogenica e durerea

O piesa kabuki poate sa dureze pana la cinci ore si este foarte sofisticata astazi caci tehnica moderna permite folosirea unor mecanisme care nu se intalnesc in alte tipuri de teatru. Caracteristica de baza a scenei kabuki este hanamichi, o pasarela care se desfasoara printre scaunele audientei si pe care au loc scene importante. Mawari-butai este numele unei parti a scenei, o parte care se roteste in functie de cerintele piesei. Se folosesc si trape (seri) care ridica sau coboara personaje si obiecte de decor. O intreaga scena poate sa apara brusc in fata spectatorilor, iar cand ea se termina, decorul si personajele dispar. In partea stanga a scenei principale, se afla kuromisu o camera mica in care stau cei care canta la instrumentele traditionale, pe masura ce se desfasoara piesa.

Exista trei tipuri diferite de kabuki: jidaimono – piese istorice, inspirate din evenimentele trecute ale Japoniei, sewamono – piese „domestice”, inspirate din viata oamenilor obisnuiti si shosagoto – piese dansate. Cele mai faimoase si mai apreciate sewamono vorbesc despre sinuciderea din dragoste ; povestea este construita in jurul a doi indragostiti care, din diferite motive, nu pot fi impreuna si se sinucid.

Citeste si:  Cel mai nou film regizat de Clint Eastwood, cu Angelina Jolie pe afis, va fi lansat vineri in SUA

Pentru ca o piesa kabuki include multe scene de dans, actorii au nevoie de pregatire intensa pentru a face fata cerintelor, pentru a invata toate regulile. Actorul ucenic trebuie sa isi aleaga o „familie” din care va face parte. Cand devine un actor faimos, poate sa primeasca un alt nume si sa puna bazele propriei sale familii. Printre caracteristicile kabuki se numara mie, o pozitie impunatoare pe care o adopta actorul pentru a impune personajul sau. In acest timp, un spectator priceput in arta kabuki poate sa strige numele familei din care face parte actorul, ceea ce reprezinta un elogiu la adresa lui. Un compliment si mai mare este sa-i strigi actorului numele tatalui sau.

Din anii 1600, femeile nu au mai avut voie sa urce pe o scena de kabuki, asa ca rolurile feminine (onnagata) sunt preluate de barbati. Exista actori specializati pe rolurile de femei care stiu exact cum sa reprezinte feminitatea sau o versiune stilizata a ei, cunosc metode de a-si reduce (aparent) inaltimea, de a-si subtia vocea si de a-si schimba miscarile corpului.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.