Un termen drag psihologilor ce s-au specializat in resurse umane, downshifting-ul, termen propriu 100% stilului de gandire si de viata american, este considerat de unii un fenomen urban, iar de altii o tendinta de igienizare a vietii. Downshifting-ul a influentat deja o mare parte dintre antreprenorii straini, dar si pe cei care ajung sa cunoasca succesul la o varsta considerata frageda – 35-45 de ani si se gandesc sa se retraga.
Downshifting-ul reprezinta modurile prin care fiecare dintre noi intelege sa-si faca viata mai usoara. Asa cum spuneam, de obicei, termenul este folosit in contexte sociale si psihologice. Perspectiva sociala defineste downshifting-ul ca fiind orice fel de schimbare voluntara a stilului de viata pe termen lung, in favoarea unor beneficii personale. Psihologic, termenul defineste schimbarea sistemului de valori al unei persoane.
Oamenii realizeaza ca „valorile materiale nu pot satisface nevoia de relatie, de modelare autentica a personalitatii, de apropiere de tainele naturii”, explica psihologul Eugen Dumbrava. Downshifter-ul „admite imprevizibilul cu alti ochi, fara a-l considera o sursa de stres”, completeaza acesta. O alta acceptiune a downshifting-ului este si aceea de satisfacere a nevoilor de supravietuire, realizare, recunoastere ori afirmare si trecerea catre cele superioare – nevoi estetice, de cunoastere si de implinire personala.
In Romania exista, in ciuda parerilor pe care le-ati putea avea, downshifter-i. Este vorba, cum spuneam, de oameni care au cunoscut succesul profesional si personal, financiar si social sau macar au ajuns la o suficienta in aceste directii. Ei decid, devreme in cariera, sa se retraga la o anumita varsta, de obicei mult mai devreme decat o fac ceilalti oameni. Vorbim despre persoane care aleg, dupa o jumatate de viata traita la maxim, in tumultul profesional, de business, sa isi schimbe complet modul de a trai. Alegerea unui stil de viata complet diferit nu poate decat sa aduca beneficii celui care o face si sa ii ofere alternativa de a cunoaste mai multe feluri de a trai, ceea ce nu toata lumea ajunge sa cunoasca.
Motivele pentru care o persoana alege sa fie downshifter pot fi foarte diverse – atingerea unei limite personale, suficiente, atingerea unei limite superioare de nedepasit in domeniul sau de activitate, etc. De obicei, aceasta este o tendinta de schimbare ce vine, la nivel mondial, ca o consecinta a societatii de consum. Societatea in general si cea de consum (spre care se indreapta si Romania cu pasi repezi) in special, obliga indivizii la vieti agitate, in competitie, la succese fulminante si cariere de top. O parte dintre ei insa, aleg la un moment dat, alte modalitati de a se implini financiar si moral. Ei schimba radical optica asupra vietii, asupra succesului, asupra lor insisi si abordeaza o noua perspectiva. Chiar daca pare o practica generala si usor de realizat, adevarul este ca in lume downshifter-ii nu sunt intr-un numar impresionant. Acest lucru se explica prin aceea ca e nevoie de o inzestrare psihica deosebita, de un declic social / financiar / personal zguduitor de puternic, de obiective precise, de curaj, de forta personala care sa ajute in momentele inerente in care individul ar putea regreta alegerea, etc.
Succesul fulminant, goana dupa avere, indeplinirea tuturor dorintelor materiale pot constitui si constituie, de fapt, un mod de viata pentru multi dintre noi. Doar o parte, un cerc select, ales, ajunge la punctul in care intelege ca in viata este vorba de mai mult decat atat si decide, in urma unui proces lent de auto-educare si de modelare, sa schimbe fundamental felul in care abordeaza aspectele importante ale insasi existentei ei. Downshifting-ul nu este despre renuntarea la cariera si urmarirea unor teluri mai aproape de natural.
Nu este despre renuntare deloc. Downshifting-ul este despre diversitate, despre cunoasterea de sine si despre cunoasterea existentei noastre, dincolo de ciclurile sociale in care ne invartim cei mai multi dintre noi din copilarie pana la batranete. Este vorba despre lasarea in urma a unui stil de viata pe care l-am consumat deja si adoptarea unuia nou, mai potrivit cu noua configuratie psihologica in care am putea intra la un moment dat.
Cristina, mi-a placut acest articol!
Merci draga Locke… 🙂