fbpx

Erotismul unui ghiveci anost

Sa scrii literatura erotica e ca si cum ai merge pe carbuni incinsi. Iti trebuie exercitiu si-ti trebuie si o anumita delicatete a pasilor. Poti cadea oricand in ridicol, in grosier. Ce este prea mult strica si in acest domeniu si este greu sa gasesti acea nota a tonului, care sa nu frizeze ridicolul, nici pornografia.

Zully Mustafa, prin cartea ei „Nopti orientale”, nu reuseste acest lucru. De fapt, sincera sa fiu, n-am mai citit o carte atat de proasta de la Chris Simion incoace, cu a sa „In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine”. Pe coperta a patra, noi, cititorii cu minti fragede, suntem avertizati asupra temperaturilor incendiare ale paginilor. Ni se spune „Nu pune mana ca frige!”. Nu va speriati, nu e nevoie de echipament de protectie, decat, poate, la nivel de neuroni. Cartea aceasta, credeti-ma, nu va va stimula nimic. Nicio zona a fapturii voastre.

Cei de la Tritonic ne-au pus sub ochi o colectie de noua povestiri care se vor erotice. In cele noua bucati de proza, gasim niste personaje debusolate. Unele superficiale, a caror evocare se reduce la cateva gesturi redate de vocea naratoarei, pe numele ei Hazel. Astfel, avem o Lola tradatoare, dar care are si un anume sarm de factura facila. Mai avem iubiti care nu stiu ce sa faca, cum sa procedeze cu iubirea. De fapt, nimeni nu stie cam nimic, toti sunt atat de lipsiti de profunzime, niste stangaci, incapabili de gesturi autentice, niste biete fantose. Noroc cu vocea lui Hazel, care-i trage adesea de urechi, intrerupandu-si tribulatiile erotice pentru a le servi in digresiuni o portie de amor a la carte. Multi dintre ei nici nu poarta nume, ci sunt redusi la porecle: Migratorius, Baraka, Girueta, Transportatoarea, Indragostitul, Musiu.

Citeste si:  OPERA iese din nou in strada!

De exemplu, in povestirea „Carnaval pe Dacia”, o mana de oameni reuniti la o petrecere ajung sa-si povesteasca implinirile si esecurile pe campiile iubirii. Personajul Hazel e cel care sta intr-un colt, cu o spranceana ridicata (gest ce se bucura de prea multe descrieri de-a lungul cartii, ajungand sa fie un fel de trasatura distinctiva) si filtreaza prin inaltul standard al propriilor conceptii si printipii relatarile celorlalti. Este vesnic revoltata si cuprinsa de un fel de greata atunci cand aude povestile petrecaretilor.

Sa gasesti intr-o proza ce se vrea erotica lectii de morala, deget intins acuzator spre cineva nu este un lucru usor digerabil. Tonul moralizator nu este un condiment potrivit pentru literatura erotica, altul este spatiul unde s-ar putea desfasura cu mai multa eficienta si cu mai mult sens. Nu va ganditi ca va veti intalni macar cu niste mostre de intelepciune, caci nu este cazul. Filosofia practicata in aceste pagini are un ton adolescentin, teribilist, de oracol de licean de pe vremuri si era mai bine daca ramanea in acele pagini. Atunci, am fi zis ca „promite”, ca revolta este un bun exercitiu si una din etapele maturizarii. Hazel loveste amante, loveste neveste, infideli, fideli, potentiali sinucigasi din dragoste, iubiti timizi sau neexperimentati cu acelasi bici. E un fel de Xena a amorului.

La fel de chinuite sunt si dialogurile, vocile suna isteric, spart, se pronunta cuvinte mari, totul suna cam ca intr-o piesa de teatru cu actori care au inteles prost modul de exprimare a patetismului si cred ca daca urla, daca se lovesc cu pumnii in cap si-n piept, ne vor face pe noi, spectatorii, sa intelegem mai bine cum e cu tulburarile sufletesti.

Se abuzeaza si de cuvantul „dracu”. Apostrofarile facute prin acest cuvant nu dau mai multa greutate discursului narativ sau dialogurilor decat ar da o izbucnire tipica celor care sufera de sindromul Tourette.

Citeste si:  Spune-mi ce zodie esti ca sa stiu ce cadou iti daruiesc!

Din cand in cand, morala este intrerupta de strafulgerari de lirism, mai mult sau mai putin inspirate. Asa se intampla in pasajele unde apare Melanie, singurul personaj tolerat pe de-a-ntregul de Hazel, vocea nimicitoare. Melanie este o fiinta diafana, numai zahar si miere, dar careia ii lipsesc consistenta si sarea.

Vocea narativa vorbeste ca si cum ar vrea sa-i reduca la tacere pe toti ceilalti. Nu le da cuvantul nicio clipa, nu pune carne pe oasele lor, acestia se misca fals, ca niste biete momai venite doar sa intrerupa un monolog, prezente inoportune.

Si ca sa va dau o mostra de scena erotica: „Toate s-au dus la naiba cu un sarut. Avea saruturi periculoase. Il invatase cum sa linga, sa suga si sa plescaie o spanioloaica, ori daca nici asta nu stia meserie, atunci nu stiu cine mama dracu.(…)Sa-ti povestesc, draga mea, cum iar m-a patruns cu limba. Era acaparatoare in primul rand. Zvapaiata. Limba lui era peste tot. Ba chiar la un moment dat mi s-a parut ca prea este peste tot. Nu vreau nu vreau nu vreau nu mai vreau, asa racneau creierii mei, dar i-am redus la tacere. Aici langa mine el era real, intelegi?, si nerabdator, si era un zvacnet totul, era dorinta, era dor, era fierbere. Era libertate. Si era liber de tine, chiar daca te voia numai pentru el. Nu era imaginatie. Era vrere. Sau poate era doar nefutut. Ce dracu faceati noptile? Vorbeati despre literatura? Despre teatru? Noptile sunt pentru altceva, asta numai unii amanti o stiu.”

Citeste si:  Licitatie Tonitza

In „Dragostea lui Elend”, gasim o proza cu tente fantastice, usor gotice. Acest Elend este o fiinta mitologica, ce-i tulbura somnul si corpul lui Hazel. Printre tulburari si racnete aruncate de membrii acestui cuplu atipic, o noua portie de „profunzimi”: „Nu cred in iad, nici in rai. Toate astea se afla in mintea noastra, suntem produsul propriei noastre imaginatii. Suntem spalati de mici pe creieri cu buretele religiilor, cu normele sociale si cu regulile educationale.” pentru ca, mai apoi, „Il incalec furioasa si zbier: Hai sus si jos, mai lent, intre noi sa fie doar samanta nebuniei, divina si aia, ah, haha, daimone, mai vreau, si mai si, curbeaza-ti tacerea si golul singuratatii pe trupul meu, ia, poftim, ti-l daruiesc tie, asa cum poftesti, fa-ti de cap, fa ce-ti trece prin cap, inlantuie-ma cu teama de a nu ma mai gasi intr-o noapte, caci sufletul mi l-au luat altii inaintea ta, ai venit prea tarziu, hahaha!”. Mie imi suna a filme cu vampiri, categoria B. Brrrr!

Lirismul se reduce la cateva gesturi tot de sorginte adolescentina. Hazel este posesoarea unor agende-jurnal pe care le arde la malul marii si le canta un fel de adio la chitara. Fire poetica, le-a redactat in franceza. Ar fi fost insa minunat daca ar fi fost o franceza macar corecta: „Je suis heureuse pour l’incredible moyen que tu m’apporter, dans tes bras, sur cette rue… et parce que tu as ete à cote de moi a seule carrefour de ma vie”. Nu, n-am uitat eu niciun accent, nicio forma gramaticala cel putin bizara, este citatul exact de la pagina 170. Ar mai fi de mentionat si „E-urile” masculine. Oare or fi cancerigene?

2 Comentarii
  1. Am incredere in aprecierile FLU. De aceea propun autoarei articolului sa citeasca si Nopti orirentale 2 si sa constate ca e vorba de un roman in doua parti, cu o singura eroina si nu de mai multe povestiri asa cum anunta prezentarea. Scenele erotice vin pentru a justfica publicarea in colectia respectiva. Daca incercati sa cunoasteti autoarea din ceea ce scrie pe blog veti vedea ca romanul s-a nascut din dorinta ei de a se justifica in legatura cu niste incurcaturi amoroase, ale altora, in care a fost implicata fara voie. Revolta personajului principal este integral a autoarei. Si este autentica ! La fel si o mare parte din cele ce sunt povestite in roman. E vorba de viata ei, de stilul ei de a vorbi … Aproape un jurnal … Dincolo de siropul intalnirilor in 4-5 prietene, la cafenea, dincolo de finalul dulceag si conventional din volumul 2 veti putea descoperi cateva pasaje emotionante si foarte bine scrise. Dubla inselatorie a prietenei din Constanta sponsorizata de Musiu e captivant povestita, relatia ambigua dintre Hazel si prietena ei cea mai buna, Melanie,are farmec si credibilitate Istoriile tuturor se impletesc si capata sens abia catre finalul vol 2. Cartea e un monolog , un strigat disperat intr-un ambalaj comercial erotic, folosind adesea un limbaj porcos, in speranta ca va face totul mai accesibil, ori mai vandabil. Substratuil are insa alta seva .

Lasă un răspuns la George Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.