Femeia interzisa

Draga cititorule,

Zice-un cantec de copii: „A venit vacanta cu trenul din Franta!”. Pentru noi, Editura IBU Publishing, trenul cu vacanta chiar vine din Franta si v-o aduce pe Malika Mokeddem, o autoare nascuta în nisipurile fierbinti ale Saharei care a reusit sa-si indeplineasca visul: acela de a fi libera. Subiectul romanului Femeia interzisa este deopotriva delicat si dramatic: statutul femeii in Islam, lupta extrem de dură împotriva cutumelor absurde, a culturii patriarhale şi discriminatorii. Lupta pentru dreptul de a fi om. Nu este o tema lejera, dar poate ca vacanta va aduce nu doar soare si calatorii, ci şi un ragaz pentru a reflecta pe marginea unor probleme cu care se confrunta si societatea romaneasca. Chiar si fara val si privirea mereu plecata, „femeile interzise” exista si printre noi, aici… foarte aproape.

Exista foarte mult din Malika Mokeddem in Femeia interzisa. Scriitoarea s-a nascut pe 5 octombrie 1949 in Kenadsa, un satuc algerian tipic din desertul Saharei. Fiica a unor nomazi analfabeti, ea a ales sa plece in Franta, in 1979, dupa terminarea studiilor la Oran, si a devenit medic la Montpellier. Asemenea personajului Sultana, ea nu a incetat sa lupte din copilarie pentru a-si continua studiile si, mai ales, pentru a fi libera. In 1985, scriitoarea a renuntat la cariera medicala si s-a dedicat cu totul scrisului. Romanul Femeia interzisa a obtinut o mentiune speciala din partea juriului Premiului Femina si Premiul Méditerranée des Jeunes. Pe langa Femeia interzisa, Malika Mokkedem a mai publicat: „Les Hommes qui marchent” (1990), „Le Siècle des Sauterelles” (1992), „Des rêves et des assassins” (Grasset, 1995), „N’zid” (Grasset, 2001), „La transe des insoumis” (Grasset, 2003), „Mes hommes” (Grasset, 2005), „Je dois tout à ton oubli” (2008).

Citeste si:  Colm Toibin si JM Coetzee, printre scriitorii nominalizati la Man Booker

Departe de a fi o simpla ficţiune, cartea Malikai Mokeddem pleaca de la drama autobiografica a scriitoarei fortate sa traiasca in exil pentru a-si castiga dreptul de fi o femeie libera. Pe fondul introspectiei autoarei in eul de atunci si in cel de acum, se contureaza un portret pe cat de complex, pe atat de actual, al unei tari sfasiate intre progres si prejudecata, intre traditie si fundamentalismul islamic. Frecventele nedreptati suferite in copilaria si tineretea ei reflecta conditia femeii in societatea algeriana sufocata de tarele unei culturi misogine.

Citeste si:  "Pozitia copilului" – aplauze la scena deschisa la premiera de la Teatrul National

Un pat al lui Procust cladit din conceptii traditionaliste, predominant masculine, care te obliga sa te supui unor legi prestabilite. In aceste condiţii, singura scapare a „femeilor interzise”, cele care nu se limiteaza la aceasta oranduire traditionala, pare a fi exilul. Un licar de speranta razbate, totusi, sustinut de generatiile viitoare.

Sultana intreprinde o calatorie in tara sa natala, Algeria. Pretextul: moartea unui fost iubit. Regaseste un mediu contradictoriu, un spatiu dornic de modernizare, dar bantuit, in acelasi timp, de amenintatoare pulsiuni fundamentaliste. Tot aici il intalneste pe Vincent, un francez aflat in cautarea femeii care ii donase rinichiul, salvandu-i astfel viata. Intre cele doua personaje se infiripă o poveste de dragoste complicata de un context nu tocmai prielnic. Sultana este o femeie cu o identitate confuza, revendicata pe rand de doua spatii culturale, Franta – patria adoptiva si Algeria – tara natala. Problema fundamentala cu care se confrunta vine pur si simplu din faptul ca e femeie – in plus, o femeie libera – lucru greu de acceptat intr-un mediu islamic fundamentalist.

Citeste si:  Sfarsitul lumii frumos colorat

Statutul ei de medic, de femeie independenta, educata, tulbura apele in satul patriarhal al copilariei sale. Urata de barbati si admirata de femei, Sultana trebuie sa decida daca va ramane acasa, ca femeie interzisa, sau sa se reintoarca in Franta, tara care o va considera pentru totdeauna o straina. E dilema oricarui individ fara radacini, a celui care traieste „undeva” si totusi „niciunde”.

Aprecieri critice:

„Un roman scurt, provocator si luxuriant, ce ofera o privire patrunzatoare asupra vietii interioare a oricarui individ fortat sa traiasca in exil, impreuna cu intelegerea practica a statutului social al femeii algeriene. Nelinistitor si agreabil in acelasi timp.” (The Bloomsbury Review)


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.