Femeile in lume: infanticide si avorturi selective in India

Traducere dupa John Ward Anderson si Molly Moore, Washington Post, foto: Juan J. Yas

Cand s-a intors de la maternitate cu fetita ei nou-nascuta in brate, Rani a ramas singura in coliba, cu soacra ei. Impreuna, au zdrobit seminte otravitoare de leandru si le-au turnat pe gatul copilului. Cand s-a lasat intunericul, Rani s-a strecurat pe un camp din apropierea casei si si-a ingropat fetita, langa un rau.

„Nu mi-a parut rau deloc”, spune Rani. „Oricum uram acel copil, pentru ca zeii ar fi trebuit sa-mi dea un baiat”.

In fiecare an, sute sau chiar mii de fetite nou-nascute sunt omorate chiar de mamele lor, pentru simplul fapt ca sunt fete si nu baieti. Unele femei cred ca, sacrificand o fata, vor avea un baiat la urmatoarea sarcina. In alte cazuri, familia pur si simplu nu isi poate permite zestea pe care ar trebui sa o dea la casatoria unei fete.

Iar, pentru multe mame, a condamna o fetita la moarte este mai bine decat a o condamna sa traiasca o viata de femeie intr-o tara din Lumea a Treia, unde femeile sunt discriminate din leagan pana in mormant.

„Intr-o comunitate care isi idolatrizeaza fiii si care se teme de nasterea unei fiice, o fetita nici macar nu este considerata om”, a aratat pana si guvernul indian intr-un raport.

Daca in SUA si Europa, discriminarea impotriva femeii se traduce prin salarii mai mici si locuri mai putine in top management, in Lumea a Treia, ea se masoara prin rata mortalitatii si nivelul de trai.

„Femeile sunt cele mai exploatate in comunitatile sarace”, spune Karuna Chanana Ahmed, un antropolog din New Delphi, „Nici nu cred ca va fi posibil sa eradicam discriminarea, atat de adanc este intiparita in constiinta oamenilor”

Cea mai mare provocare din viata unei femei este aceea de a supravietui unui ciclu normal al vietii. Pericolul apare inca de la nastere, cand sunt amenintate de infanticid. Ca multe alte femei de la tara, Rani, acum in varsta de 31 de ani, a crezut ca omorandu-si fetita, acum trei ani si jumatate, va primi de la zei un baietel. Insa la urmatoarea sarcina, zeii i-au trimis tot o fetita.

„Si pe ea am vrut sa o omor”, a spus Rani, mangaind parul lui Asha (Speranta), fetita ei de doi ani, „Dar sotul meu s-a speriat, pentru ca au venit asistenti sociali care voiau sa ne ia copilul”. Pana la urma, familia i-a dat voie lui Rani sa pastreze fetita. „Am omorat un copil si totusi n-am avut pana acum niciun baietel.”.

Amravati, care traieste intr-un sat vecin cu cel al lui Rani, in provincia indiana Tamil Nadu, spune ca si ea si-a omorat doua fetite nou-nascute, turnandu-le pe gat supa de pui fierbinte, una dintre cele mai folosite metode de infanticid in sudul Indiei. Cadavrele le-a ingropat sub niste maldare de gunoi, in curtea mica a casei sale.

Citeste si:  Haine care zambesc la www.tarafashion.ro

„Soacra si socrul meu sunt batrani si au cazut la pat”, spune Amravati, care are doua fetite inca in viata, „Nu am pamant, nu castig bani, iar sotul meu a avut un accident si nu poate munci. Bineinteles ca am luat decizia corecta. Trebuie sa fac un baiat. Chiar daca va trebui sa-i cumpar haine si sa-l hranesc, macar stiu ca o sa creasca si o sa poata avea grija de el insusi. Nu va trebui sa-i cumpar bijuterii sau sa-i dau o zestre de 10.000 de rupii!” (aproximativ 650 RON).

Sociologii si oficialii guvernamentali au aflat despre cazurile de infanticid acum 20 de ani. Aceasta practica este caracteristica zonelor rurale. Desi nu se stie exact cat de raspandinta este, se poate aproxima printr-un studiu realizat de Serviciile Sociale din Madras, un oras al provinciei Tamil Nadu. Din cele 1250 de femei care au participat la studiu, peste jumatate au recunoscut ca si-au omorat cel putin o fetita.

In zonele urbane, accesul mai usor la tehnologia medicala moderna le permite femeilor sa actioneze inainte de nastere. Prin amniocenteza, femeile pot sa afle care este sexul fatului si sa apeleze la avort. La o clinica din Bombay, dintre cele 8000 de femei chiuretate dupa amniocenteza, 7999 aveau fete.

Infanticidul si avortul selectiv nu sunt practicate numai in India. Asistentii sociali cred ca si in alte state ale Asiei de Sud se intampla acelasi lucru.

Sursa problemei este de natura economica si culturala, considera femeile indiene si sociologii care au studiat fenomenul. In India, o fata este considerata doar un membru temporar al familiei si un motiv de cheltuiala. Parintii unei fete sunt doar ingrijitori, al caror scop este acela de a oferi familiei viitorului sot o fata neprihanita si o zestre consistenta.

„Oamenii spun ca a creste o fata este ca si cum ai uda gradina vecinului”, spune R. Venkatachalam, seful serviciilor sociale din Madras. „Necesita cheltuieli, de la nastere si pana la moarte”. Zestrea pe care trebuie sa o ofere fetei epuizeaza economiile de o viata ale familiei, dar este necesara pentru a aranja o partida buna si a salva onoarea intregii familii.

Dupa ce nasc o fata, femeile incep imediat sa se gandeasca: „Avem destui bani ca sa o crestem?” si, daca nu au destui bani, pur si simplu o ucid. „Orice femeie va face asta dupa ce naste doua-trei fete. De ce ar vrea multe?”.

Citeste si:  Juanes la Bucuresti 3.09.08

Activistii si oficialii guvernamentali din India nu vad infanticidul ca pe o problema legala, ci ca pe una sociala, care poate fi rezolvata doar prin educatie, planning familial si eradicarea somajului. Politia recunoaste ca foarte putine cazuri sunt reclamate, iar martorii refuza sa coopereze. Sunt alte probleme, mai grave”, spune un politist din Madras. „Foarte putine cazuri ajung la noi pentru ca oamenilor nu prea le pasa de problema aceasta.”.

A supravietui unei nasteri deja este o mare realizare si pentru mama, si pentru copil. O femeie din 18 moare din cauza unei complicatii a sarcinii sau a nasterii si un copil din 10 moare la nastere.

In cazul fetitelor, sansele de supravietuire sunt si mai mici. Un sfert din cele 12 milioane de fetite nascute anual in India, mor inainte sa implineasca 15 ani. Nu este o conincidenta. Fetele primesc mai putina hrana, sunt retrase de la scoala la varste fragede, sunt fortate sa faca munci grele si primesc mai putine ingrijiri medicale decat baietii.

Baietii sunt alaptati mai mult. Cand cresc, fetele si femeile mananca resturile lasate de baietii si barbatii familei. Daca se imbolnavesc, femeile sunt duse la spital numai cand ajung intr-o stare critica, acesta fiind si motivul pentru care atat de multe femei mor la nastere. Adesea, fetitele nici macar nu sunt duse la doctor. Familia prefera sa supravietuiasca baietii.

Totusi, cea mai mare problema a fetelor, cea care le atrage in cercul vicios al discriminarii, este lipsa educatiei. Fetele sunt retrase de la scoala cu multi ani inaintea baietilor. Raman acasa si ajuta la treaba: cara apa, muncesc la camp, au grija de fratii mai mici, fac mancare. Fetele de 10-12 ani ajung sa munceasca chiar si opt ore pe zi.

In tot sudul Asiei, casatoriile sunt aranjate de parinti. Se intalnesc doua situatii: licitatia si zestrea. In primul caz, familia fetei o va marita cu cel care plateste mai mult. In al doilea caz, familia fetei plateste o suma exorbitanta doar ca sa o ia cineva de sotie. In India, multi barbati isi ucid nevestele – adesea dandu-le foc – daca nu sunt multumiti de zestre. Conform rapoartelor guvernamentale, in fiecare an sunt omorate din aceasta cauza aproximativ 5000 de femei.

O femeie indiana are in medie opt-noua sarcini, din care se nasc sase copii vii, dar numai patru sau cinci vor supravietui. Femeia isi petrece 80% din perioada sa fertila insarcinata sau alaptand. In satul Bemru, din muntii Himalaya, nasterea are loc cel mai adesea in grajd, printre animale, astfel incat vacile, considerate animale sacre, sa apere mama si copilul de spiritele rele. Nasterea este un proces „murdar” si timp de doua saptamani dupa nastere, nimeni nu atinge nici mama, nici copilul.

Citeste si:  Astro-diete. Afla ce ti se potriveste!

Nu conteaza daca femeia este tanara, batrana, bolnava sau gravida. In Bemru, se munceste sapte zile pe saptamana, uneori si cate 14 ore pe zi, iar femeile sunt nevoite sa care desagi mai grele decat ele. Dupa atata munca, dupa cateva sarcini, si mancand doar resturile de la masa barbatilor, femeile isi pierd puterile, devin tot mai slabe si pana la 40 de ani sunt obosite si batrane. In cativa ani, mor.

In India, identitatea unei femei este atat de strans legata de cea a sotului, incat, daca se intampla sa traiasca mai mult decat el, in anii de vaduvie, ea nici nu exista. Generatiile trecute considerau ca femeia trebuie sa moara odata cu barbatul ei. Vaduva era legata pe rugul funerar al barbatului mort si era arsa de vie. Practica, numita sutte, exista si acum, desi se foloseste foarte rar.

Astazi, vaduvele isi rad parul si se retrag din societate. Unele o fac de bunavoie, altele sunt fortate de familie si de societatea care nu da doi bani pe femeile singure si batrane. Foarte rar se intampla sa se recasatoreasca vaduvele, chiar daca isi pierd barbatii cand sunt inca adolescente. In multe comunitati, femeile nu au dreptul la proprietate si nu-si pot mosteni sotii sau parintii. Proprietatea unui barbat care moare este mostenita aproape in totalitate de fiii lui, uneori primesc cate putin si fiicele. O vaduva batrana este nevoita sa traiasca din mila fiilor, care adesea isi arunca mama pe strazi.

Mii de vaduve indiene pornesc in pelerinaj catre orasul Vrindaban, unde spera sa fie salvate, rugandu-se zeului Krishna. 1500 de femei apar in fiecare zi la biserica ShriBhagwan unde canta timp de opt ore, „Hare Rama, Hare Krishna”, doar pentru a primi un pumn de orez si fasole si 1,5 rupii (aproape 10 bani romanesti).

Pe o strada din Vrindaban, o batrana face semne strainilor care trec, aratandu-le un pahar cu cativa banuti. „Nu am pe nimeni”, spune Paddo Chowdhury, o femeie de 65 de ani, care a ramas vaduva la 18 ani si traieste pe strazi de 30 de ani. „Stau pe aici, in fiecare zi, plang, si fac tot posibilul sa strang destula mancare”.


9 Comentarii
  1. N-am crezut ca in anul 2009 inca se mai intampla asa ceva in vreo tara. Intuiam ca in India in randul clasei de jos, se duce un trai foarte greu, dar nu credeam chiar asa ceva. Mi se pare ceva ingrozitor, terifiant, as putea spune. O vina foarte mare o are religia si guvernul ca nu are legi cat de cat bune pt clasa inferioara. Acolo femeile sunt tratate mai rau ca animalele. Degeaba India a fost sub dominatie britanica. Nu se vede nimic din gandirea europeana. Raman la parerea ca religia este totul. Ea face si desface. Si totusi, cu asemena infanticide sunt pe locul 2 pe glob ca numar de locuitori. INGROZITOR>

  2. as vrea sa cred ca aceasta situatie se v-a schimba candva
    nu conteaza daca peste 100 de ani,dar sa se schimbe.cultura unui popor nu este usor de schimbat.dumnezeule ce reportaj socant.

  3. Si totusi , dupa China, India are cea mai numeroasa populatie.
    Macar comunistii cu masurile lor de control al natalitatii reusesc sa tina oarecum sub control sporul cresterii demografice. Indienii isi au metodele lor.
    Este foarte greu sa educi intreaga populatie.
    Uitati-va la noi cat de greu este , cata campanie mediatica exista, anticonceptionale gratuite se dau pt eleve, studente, somere prin cabinetele de planning familial, si totusi auzi saptamanal de copii lasati la gunoi, iar avorturile sunt pe banda rulanta.
    Ce treaba are religia cu astea? Nici una. Tine de educatie, nicidecum de religie.
    Si pe la noi, pe vremuri, cand se faceau cate 7-10 copii, baietii erau hraniti si injrijiti mai bine, doar ei puteau muncii fizic mult mai bine, fetele plecau oricum, daca aveau zestre.

  4. Socant!! Doamne ce lume! Nu imi vine sa cred! Faza cu >onoarea intregii familii< este de-a dreptul terifianta! Oamenilor astora le pasa mai mult de onoare decat de viata propriilor copii? Mai bine sa il omor decat sa ma fac de ras cand o creste mare ca nu am sa ii dau zestre buna si rad vecinii de mine.. Doamne!!! Asa ceva nu am crezut ca o sa aud vreodata! Este groaznic! NU stiu cat e vorba de educatie aici..cu siguranta si asta e un factor, dar sa nu ai sentimente deloc ca mama..sa iti ucizi pruncul.. da-o in mama ei de treaba..asta nu stiu cat tine de educatie! sunt in stare de soc!

    PS: si am mai auzit una tare de tot: femeile din Papua Noua Guinee fac cam acelasi lucru numai ca de data asta pruncii ucisi sunt baiteti. De ce? Acolo conflictele tribale dureaza de mai bine de 25 de ani si mamele care nasc baietei s-au gandit ca e singura solutie de a pune capat situatiei conflictuale: ucidem baietii ca sa imputinam numarul lor si sa nu mai devina si ei soldatei violenti cand vor creste mari! cu alte cuvinte taiem raul de la radacina! Ce sa mai.. s-a intors lumea cu fundul in sus.. de fapt nici nu stiu ce sa mai cred..ca daca stau sa ma gandesc.. suflete diavolesti d-astea de ucid prunci au existat, exista si cu siguranta vor mai exista si pe viitor..si nu stiu cat tine de educatie aici… ( mi-am amintit acum si de cazul lui Irod care la fel a poruncit sa se ucida toti baietii de pana in 2 ani parca… pe vremea bebelusului Iisus)

    ORICUM SUNT IN STARE DE SOC!

  5. Oare lumea chiar merita sa supravietuiasca sau suntem mai rau ca animalele (si nu vreau sa jignesc toate animalele fiindca unele sunt mai bune ca noi).
    Si cand ma gandesc ca zesterea este enorma (pentru ei) suma – echivalentul a 650 RON. As da bucuroasa de zece suma aceasta ca sa salvez zece fete si sunt sigura ca multe femei ar face ca mine… dar nu pot, si sentimentul ca nu pot face nimic este groaznic….
    Cred ca autoritatile lor ar trebui sa faca ceva, sa le ajute, sa le educe, sa le oblige sa ia anticonceptionale desi inteleg ca acolo o femeie are obligatia sa nasca baremi un baiat…. nu exista cuvinte si nu pot decat sa ma bucur ca nu m-am nascut acolo chiar daca si aici exista discriminare cat cuprinde…

  6. VAI DE MINE, NU SE POATE ASA CEVA!!! INCREDIBIL, IN SECOLUL 21!!! NU SE POATE SA NU IA NIMENI MASURI IN ACEST SENS, CAT O SA MAI REZISTE SOCIETATEA AIA CU MENTALITATEA DE ACOLO?? CA BARBATII INTRE EI NU SE POT INMULTI, NU???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.