Denumirea suna bulgareste, dar stati linistiti: Ohridul e orasel macedonean, pus pe malul lacului cu acelasi nume, care desparte mica tara ex-iugoslava de albanezii care l-au necajit atat de tare pe Razvan Lucescu. Din Bucuresti, ajungeti cu masina in maxim 10 ore (820 de kilometri), cam cat ati face si pana la Timisoara, de exemplu.
De ce s-ar duce cineva la Ohrid? Pai, s-o luam cu inceputul: Ohridul, asezat in zona de maxima dezvoltare a Imperiului Bizantin, era oras pe vremea cand noi nu stiam ce sunt orasele, avea Universitate inca din primul mileniu, iar pe la 1300, cand la noi se construiau primele biserici, in Ohrid existau 365 de asezaminte de cult: cate unul pentru fiecare zi a anului. Sau, cel putin, asa spune legenda. Inca de atunci, Ohridul a fost numit Ierusalimul Balcanilor, nume pe care si-l pastreaza si acum.
In zilele noastre, Ohridul e un orasel cu mai putin de 50.000 de locuitori, care a pastrat arhitectura specifica tarmului adriatic, chiar daca marea nu este foarte aproape. In schimb, orasul este asezat pe malul celui mai adanc lac din Europa. Nu va ganditi la ceva minuscul. Lacul Ohrid are o lungime de 30 de kilometri si o latime de aproape 15, este asezat in mijlocul unei zone muntoase, iar adancimea ajunge la aproape 300 de metri! Ca sa comparati, ganditi-va ca Balatonul ungurilor are o adancime medie de numai 3,2 metri! Atat orasul, cat si lacul, sunt incluse pe lista de patrimoniu a UNESCO.
Oficial, principala atractie a orasului sunt bisericile vechi, care, chiar daca nu mai sunt in numar de 365, sunt superbe si pastreaza in ele farmecul mileniului prin care au trecut. Biserica Sfantului Ioan din Kaneo, asezata pe o stanca iesita parca din apa, este una dintre cele mai frumoase. La Ohrid se pastreaza si o colectie impresionanta de fresce bizantine – in Muzeul Icoanelor, al treilea ca marime din lume.
Asta nu inseamna insa ca pentru tineri nu exista zone de interes. Odata iesit din orasul vechi, turistul are de ales: muntele este aproape, plaja amenajata este la doi pasi, cu discoteci si terase destule (avertisment cuplurilor cu probleme: fetele macedonence sunt deosebit de dragute…), iar cazarea in vile cochete scade si pana la 20 – 30 de euro pe noapte, pentru o camera de doua persoane si doua sau trei stele. Plajele sunt curate si bine amenajate, dar intrarea in lac nu este chiar recomandata persoanelor mai fandosite, fiindca malul este destul de pietros.
Mancarea si bautura sunt ieftine, preturile fiind perfect comparabile cu cele din Romania – uneori chiar mai mici. Puteti plati in Euro, daca n-ati apucat sa va aprovizionati cu denari, si nu trebuie sa va faceti prea mult griji: macedonenii sunt destul de corecti si n-o sa va traga in piept la cursul de schimb. Preparatele din peste sunt la ordinea zilei, insa in Macedonia veti gasi preparate la gratar multe si gustoase – gratarul fiind, de altfel, punctul forte al bucatariei sarbesti traditionale. Aproape ca te miri cum niste oameni care au trait sapte secole sub dominarea musulmanilor pot sa manance atata carne de porc!
In centrul orasului, va puteti face cumparaturile de la fostul bazar turcesc, un loc plin de farmec si de chilipiruri, dar si de magazine mai de fite. Poate ca nu shoppingul este principalul motiv pentru care sa ajungeti la Ohrid, dar sigur nu veti pleca acasa cu mana goala.
Spre diferenta de alte locuri din Europa, la Ohrid veti fi bine priviti ca romani. Macedonenii sunt ceva mai primitori decat sarbii, nu veti avea atat de mult probleme cu politia rutiera ca in tara vecina. In plus, in Macedonia exista o comunitate „vlaha†destul de mare – chiar daca in datele oficiale numarul membrilor acestei etnii este de numai 10.000 de oameni, in realitate probabil ca sunt de cel putin doua ori mai multi. Adesea veti auzi vorbindu-se langa voi o limba romana mai ciudata: este unul dintre dialectele macedoroman sau aroman.