„Gradinile suspendate ale Semiramidei” – o expresie de patru termeni continand doua inadvertente: gradinile palatului din Babilon nu erau suspendate si n-au fost ale Semiramidei pentru ca au fost construite de Nabucodonosor. Se povesteste ca monarhul oferise aceste prime gradini botanice sotiei sale, o printesa persana, pentru ca, in mediul monoton al Mesopotamiei, sa se poata distra in timpul indelungatelor absente ale sotului sau. Numele reginei este necunoscut. Nu vom sti probabil niciodata de ce li s-a dat numele de „gradinile suspendate ale Semiramidei”.
Semiramida, regina Asiriei, este bine cunoscuta de catre istorici, insa ea a trait cu mult timp inainte si ar putea mai degraba sa fi avut ideea realizarii unei astfel de gradini. De fapt, gradinile nu erau „suspendate”, ci dispuse in terase care se inaltau in trepte, formand un fel de scara uriasa, sub terase aflandu-se incaperi de locuit. Daca luam in consideratie suprafata imensa a gradinilor (cca. 15000 m.p. dupa cele mai plauzibile evaluari), precum si faptul ca arhitectii babilonieni ai vremii nu cunosteau nici cheia de bolta, nici arcul si ca de grinzi metalice nici nu putea fi inca vorba, unicul material de constructie fiind piatra, este limpede ca gradinile „suspendate” se odihneau pe o adevarata padure de coloane.
Cum a fost rezolvata problema foarte dificila a impermeabilitatii teraselor aflam din textul lui Diodor: „Aceste blocuri erau acoperite cu un strat de trestii imbibate in asfalt; pe acest strat urma un rand dublu de caramizi arse legate cu asfalt; la randul lor, acestea erau acoperite cu foi de porumb pentru a impiedica infiltrarea apei si patrunderea ei in fundatii. Pe acest strat se gasea o masa de pamant vegetal suficienta pentru ca arbori cei mai mari sa prinda radacini. Acest sol artificial era plin de arbori de toate speciile, in stare de a fermeca privirea prin marimea si frumusetea lor”.
In privinta irigarii gradinilor, Diodor este destul de sumar: „Coloanele se ridicau treptat lasand sa patrunda lumina printre spatiile dintre ele […]. Una singura dintre aceste coloane era goala de la varf pana la baza; ea continea masini hidraulice care pompau din fluviu o mare cantitate de apa, fara ca nimeni sa vada ceva din exterior”. Arheologul german Robert Koldewey, care a intreprins sapaturi la Babilon in al doilea deceniu al veacului nostru, vorbeste de „… trei puturi situate alaturat, in serie: unul central, cu sectiune patrata, alte doua, cu sectiune ovala. Pentru aceasta dispozitie nu se poate gasi alta explicatie decat ca este vorba de o masina hidraulica functionand pe acelasi principiu ca un aparat cu galeti, cu lant”.
Aceste doua mentiuni (intre care s-au scurs peste doua milenii) sunt departe de a ne oferi o imagine cat mai cuprinzatoare a sistemului de irigare a gradinilor babiloniene – realizare inginereasca de prim rang. Astfel, gradinile suspendate din Babilon erau unice pe plan arhitectonic, avand si un sistem unic de irigatii alcatuit din canale, mici lacuri, jocuri de apa, fantani adanci. Cele sapte etaje ale gradinii erau legate intre ele prin impletituri ornamentale.
Gradinile din Babilon au reprezentat si prima colectie de plante din lume, fiind un fel de gradina botanica deoarece cuprindeau tot felul de plante aduse din toate colturile lumii de catre soldatii regelui Nabucodonosor, creatorul gradinii.
Ne va convinge o legenda uimitoare sa vizitam un loc pe care timpul, necrutator, l-a distrus aproape cu totul? Si nu numai timpul, ci si oamenii, cu multi ani in urma, caramizile si coloanele de piatra au fost utilizate la construirea unui dig de-a lungul Eufratului. Mai exista doar un ultim martor al vegetatiei bogate de mult: – un Tamaris orientalis (soi inrudit cu catina de prin partile noastre)…
Pictura realizata de de M. Larrinaga