Nu am lucrat niciodata in HR, dar am tinut cateva serii de interviuri si am vazut zeci de CV-uri de curand. Nu am putut sa nu observ greselile mari facute de candidatii respectivi. Repet: nu sunt specialist in HR, asa ca nu pot sa gasesc greselile de formulare sau de redactare a unui CV, dar pot sa observ acele lucruri mici, aparent fara importanta, dar care incalca cele mai banale legi ale bunului simt. Sa le luam pe rand:
Adresa de e-mail
Toata lumea are o adresa de mail. A devenit indispensabila deja si, desi cei mai multi angajatori isi contacteaza candidatii prin telefon, nu este exclus sa ti se trimita un mesaj pe e-mail. Orice varianta ar alege, adresa este trecuta de obicei undeva in partea de sus a primei pagini, probabil chiar langa nume, unde angajatorului ii este imposibil sa nu o observe. Asa ca ai nevoie de o adresa „serioasa”. Am gasit prin CV-uri mail-uri de genul mutunaki_mic, pisicutza_blondutza, hottie_blondie. Ca sa nu mai vorbim de amantul69 sau stripper_xxx. Pe mine m-au amuzat si atat. Dar ma intreb ce parere ar avea un respectabil domn manager de 50 de ani care ar vedea asemenea minunatii. Sigur ca nu toti ne permitem un cont de e-mail platit, iar Yahoo are atatia abonati incat multi nu-si pot face o adresa de genul prenume_nume. Dar poti incerca prenume_nume plus un numar. E mult mai bine decat pisicutza_blondutza.
Fotografia
N-am ravnit niciodata la job-urile care imi cereau fotografie. Pentru simplul fapt ca nu inteleg de ce conteaza infatisarea si, mai ales, de ce conteaza infatisarea atat de mult incat vor sa te vada inainte sa te cheme la interviu. Deci daca nu te incadrezi in standardele lor nici nu vor sa stie ce ai in cap. In mod clar ceva e ciudat la un asemenea job. Si mai ciudat insa, cel putin pentru mine, este ca multe persoane, mai ales fetele, isi arata fotografiile in CV-uri, desi nu li se cere. Ma rog, daca fetei ii place cum arata, si crede ca poza ii ofera o sansa in plus, sa zicem ca ar fi OK. Dar fata ar putea macar sa foloseasca o poza mai serioasa. Un portret gen pasaport ar fi perfect. Am vazut mult prea multe poze aparent facute pe catwalk. Am vazut rochii de seara, costume de baie, pantaloni de trening, fustite mini, decolteuri adanci, toate in CV-uri. Imagineaza-ti ce impresie lasa asa ceva unui angajator serios. Daca nu ai o poza potrivita, pur si simplu nu mai folosi niciuna, doar nu e obligatoriu.
Experienta profesionala.
La un moment dat, am primit CV-ul unei fete de vreo 19-20 de ani. Cand am inceput sa-l printez, nu se mai oprea imprimanta. Ieseau paginile una dupa alta, de parca ar fi fost Shogun-ul. Mi-am imaginat ca fata are o experienta bogata sau a facut multe cursuri. Intr-adevar, experienta era cea care ocupa mult spatiu. Dar, in mod ciudat, fata avusese un singur job, ca promoter, fiind angajata a unei singure firme. CV-ul era asa de lung pentru ca trecuse toate promotiile la care participase: doua zile la salamul X, o zi la berea Y, patru zile la detergentul Z. Si uite asa a reusit sa umple sapte pagini de experienta profesionala si sa-mi iroseasca timpul, rabdarea si tonner-ul, scriind pe sapte pagini ceea ce incapea de fapt in doua randuri. Chiar daca experienta e primul lucru la care se uita un angajator serios, chiar daca esti mandra de experienta ta, alege calea cea mai scurta si mai concisa.
Cam astea ar fi greselile cele mai mari si mai frecvente pe care le-am gasit in CV-uri. Daca vorbim si despre interviuri, mai sunt multe de spus. Le-am auzit pe toate de la „Spune-mi intai salariul ca sa stiu daca mai stau sau plec” pana la „Mi-am dat demisia fiindca am avut o relatie cu seful”.
corect, fotografiile tip portofoliu de model , sau de star porno (ca se mai practica la noi) sa ramana ascunse bine la ele in calculator, sa le arate la prieteni/provideri, nu pentru CV, ce naiba!!