fbpx

Hiroshima, orasul renascut

In dimineata zilei de 6 august, 1945, un avion bombardier a decolat de pe insula Tinian si s-a indreptat spre nord, catre Japonia. Tinta sa principala era Hiroshima, oras cu o populatie mare, de 300.000 de locuitori si un important centru militar al celui de-al doilea razboi mondial.

Bombardierul, pilotat de colonelul Paul Tibbets, a zburat la inceput, la altitudine joasa, pe pilot automat, apoi, cand s-a apropiat de tinta, s-a ridicat la 9500 de metri. La ora 8 :15, ora Hiroshimei, a fost lansat „baietelul” (Little Boy), o bomba cu uraniu de 4400 de kilograme. Din acel moment, omenirea a intrat in era atomica. Paul Tibbets a virat rapid, ca sa evite unda de soc. 43 de secunde mai tarziu, o explozie uriasa a aprins cerul diminetii, cand „baietelul” a explodat la 580 de metri deasupra orasului, exact deasupra terenului pe care soldatii Armatei a Doua japoneze isi faceau inviorarea de dimineata. Desi era deja la 18 kilometri departare, bombardierul a fost zguduit de unda de soc. Dupa ce si a adoua unda de soc, reflectata de pe suprafata pamantului, a atins avionul, echipajul s-a uitat inapoi, catre Hiroshima. Orasul era ascuns in spatele unui nor teribil, de forma unei ciuperci care fierbea parca.

La sol, chiar inaintea exploziei, era o dimineata insorita de luni. O alerta de raid aerian data mai devreme fusese anulata dupa ce un singur avion solitar a fost observat pe cerul senin al Hiroshimei, iar la 8 :15 orasul fierbea de viata. Soldatii isi faceau inviorarea, civilii se duceau la serviciu pe jos sau pe bicicleta, femeile si copiii lucrau prin curti, cand, deodata „baietelul” le-a schimbat vietile pentru totdeauna. Cei care se aflau mai aproape de punctul zero au murit pe loc, corpurile lor fiind transformate in scrum. Pasarile care zburau deasupra Hiroshimei au izbucnit in flacari si toate materialele uscate, combustibile, s-au aprins instantaneu pe o raza de doi kilometri de la punctul zero. Cei care erau afara, aproape de locul exploziei au vazut o lumina orbitoare si au simtit un val de caldura imensa, cuprinzandu-le trupurile. Partile inchise la culoare de pe hainele lor s-au aprins instantaneu. Imediat a urmat unda de soc care i-a trantit la pamant. Cei care se aflau inauntru au fost scutiti de arsuri, insa cioburile ferestrelor au umplut toate incaperile. Doar cladirile foaret rezistente au ramas in picioare. In cateva minute, au murit 9 din 10 persoane aflate la mai putin de 800 de metri de punctul zero.

Citeste si:  Ce sa nu spui la un interviu

domul atomic

Mai putin de 10% din cladirile Hiroshimei au ramas in picioare dupa explozie. Cladirile aflate la mai putin de 12 mile au ramas toate fara geamuri. Micile incendii declansate in tot orasul s-au unit si au inghitit sapte kilometri din suprafata Hiroshimei. Cei care nu fusesera ucisi de explozie sau de unda de soc au fost ucisi de foc.

La patru ore dupa explozie, guvernul japonez nu stia inca ce se intamplase. La 8 :16, comunicarea radio sau prin telegraf cu Hiroshima s-a oprit brusc. Abia 16 ore mai tarziu, Japonia a aflat ce se intamplase, cand Statele Unite au anuntat combardamentul.

In curand, au inceput sa vina ajutoarele din afara orasului. Pe 7 august s-au refacut liniile de curent electric. Hiroshima incerca sa-si revina din soc. Insa la doar trei zile dupa tragedie, a venit vestea ca o noua bomba, poreclita „grasanul” (Fat Man) a distrus orasul Nagasaki.

Citeste si:  Horoscopul dragostei in mai 2012

Dar la cateva zile dupa explozie, echipele de medici din Hiroshima au inceput sa observe primele semne ale iradierii. Oamenii care pareau sa-si revina dupa traumatismele suferite, mureau din cauza unei noi boli ciudate. Abia la o luna dupa bombardament, oamenii au inceput sa moara pe capete. Cei care au supravietuit si acestei incercari, au trait toate viata cu teama ca efectul iradierii va incepe sa se faca simtit.

La o luna dupa bombardament, au inceput sa dispara punctele de prim ajutor improvizate, si au inceput sa se intoarca hibakusha (supravietuitorii bombei atomice) care fugisera din oras. Au recuperat ce s-a mai putut dintre ruine si viata a inceput din nou in Hiroshima, chiar daca oamenii locuiau in adaposturi improvizate, nu existau locuri de munca, iar mancarea era putina. Chiar cand incepeau sa-si refaca vietile locuitorii Hiroshimei au fost loviti de o alta tragedie. Pe 17 septembrie, la miezul noptii, orasul a fost lovit de taifunul Makurazaki, care a ucis si ranit inca 3000 de persoane. Orasul si asa ars, a fost maturat de furtuna si adaposturile improvizate au fost puse la pamant. Oamenii au pierdut si putinul pe care reusisera sa-l salveze dintre ruine.

Desi unii spuneau ca nimic nu va mai creste in Hiroshima timp de 70 de ani si ca nimeni nu va mai putea locui acolo, la scurt timp dupa taifun, in cele cateva saptamani calde de toamna, primele fire de iarba au inceput sa creasca prin ruinele arse ale Hiroshimei, readucand speranta in sufletele oamenilor.

In toamna s-au intors in oras copiii, care si-au reluat cursurile printre ruinele vechilor scoli sau sub cerul liber. Multi dintre ei erau „orfanii bombei atomice” si au fost adoptati sau crescuti de rude. Cu semintele primite gratuit de la stat, hibakusha au inceput sa-si faca mici gradini in jurul colibelor improvizate. Dar iarna care a urmat a fost una dintre cele mai grele. Oamenii se incalzeau la focurile facute cu bucati din vechile lor case.

Citeste si:  Serile Bucuresti Strict Secret BISERICILE DEMOLATE SUB REGIMUL CEAUSESCU

Dar in ciuda dificultatilor, oamenii si-au continuat incercarile de a-si reface orasul si vietile. Lucrarile erau facute in special de armata, dar, cand razboiul s-a terminat si soldatii au fost lasati la vatra, reconstructia Hiroshimei a intrat intr-un punct mort.

Un important pas inainte a fost facut in 1949, cand, prin primul referendum al Japoniei, a fost adoptata Legea Reconstruirii Orasului Hiroshima. Legea stabilea ca reconstruirea Hiroshimei ca scop national, un „simbol al idealului ca pacea permanenta poate deveni realitate”. Intreaga Japonie se concentra pe refacerea Hiroshimei.

Tot in 1949, Hiroshima a fost declarat oras al pacii, de catre parlamentul japonez. Drept rezultat, orasul a primit si mai multa atentie din parte lumii intregi, aici organizandu-se conferinte internationale de pace.

In acelasi an, au inceput lucrarile la parcul memorial al Pacii, iar cladirea cea mai apropiata de punctul zero, care a ramas in picioare a devenit Domul Atomic. In Parcul Pacii, s-a deschis Muzeul Pacii in 1955. Patru ani mai tarziu, in 1959, populatia orasului si nivelul de industrializare au ajuns la cotele dinaintea razboilului.

Hiroshima, orasul care a renascut, la propriu, din cenusa, a avut nevoie de 13 ani pentru a redeveni un mare centru industial si comercial, dupa ce a afost distrus in totalitate si a pierdut 140.000 de persoane.

Un comentariu
  1. Mda. O poveste despre speranta si renastere. Cred insa ca n-ar trebui sa uitam ca sunt multi care nu au invatat nimic din istorie. Care testeaza inca arme nucleare si care se bazeaza pe ele pentru a-si crea sau consolida pozitii de forta. Bine ca a mai existat cineva care sa ajute la reconstructia Hiroshimei. Daca nu invatam nimic din istorie, data viitoare nu va mai exista nimeni care sa reconstruiasca.

Lasă un răspuns la luthien Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.