In anul 1519, Fernando Magellan a pornit din Europa spre Asia apucand-o, in premiera, catre vest, propunandu-si ceea ce pe multi contemporani i-a facut sa-l creada ticnit: inconjurul lumii. De origine portugheza, Magellan a lucrat in slujba regelui Spaniei. Ca si fotbalistul Cristiano Ronaldo, bunaoara, un mercenar al zilelor noastre mult mai bine platit si mai putin expus la riscuri, de la Real Madrid. Real se traduce prin „regalitate“ si asa a si luat fiinta clubul, ca reprezentant al casei regale.
Conducand o flota de cinci corabii, din care avea sa se inapoieze una singura, cu nume predestinat, Victoria, marele comandant navigator a ajuns in 1521 in insulele Filipinelor din Pacific, unde a fost ucis, mai precis la Mactan, intr-o lupta cu bastinasii. Izbanda in batalie parea sa se afle la degetul mic al colonistilor spanioli, doar ca ei n-au obtinut-o. Ca si cum Real Madrid ar pierde un meci… cu cine sa spunem… cu o echipa filipineza, poftim! Asta nu i-a impiedicat insa pe spanioli sa colonizeze Filipinele. In 1571au fondat orasul Manila, in prezent capitala statului. Intre timp, mai intai in 1898, apoi in 1946, decisiv si definitiv, statul asezat in arhipelag si-a proclamat independenta, dupa o dominatie spaniola de cateva secole, una americana de cateva decenii si una japoneza de cativa ani. Acum e Republica Filipine.
Daca e sa bata cineva atat amar de drum incat sa ajunga din Romania in Filipine, preferabil e s-o faca in vreme de iarna la noi in tara. Asa merita banii, sa castigi vreo 30 de grade Celsius in termometru. Iar in cea de-a treia duminica din ianuarie filipinezii au un festival al triburilor grandios, Ati-Atihan se cheama, un fel de corespondent al megaparadei de samba de la Rio de Janeiro.
Arhipelagul Filipine contine peste 7.100 de insule, de buna seama ca nici presedintele statului n-a calcat in toate. Cea mai mare dintre ele e Luzon, aici gasindu-se si Manila, un oras imens, zece milioane de locuitori cu suburbiile. Conditiile de cazare sunt pentru toate pungile, de la hoteluri facand parte din lanturi internationale pana la pensiuni chiar din zona centrala unde scapi cu 15 dolari pe noapte. Cu 5 dolari iti astamperi binisoar foamea, doar ca trebuie sa te documentezi serios asupra a ce cumperi sau comanzi la restaurant. Dolarul e la putere in Filipine, iar limba engleza o vorbeste toata lumea, eventual intr-un vag amestec.
Manila e un oras cosmopolit pana la satietate. Saracia domina, dar oamenii sunt veseli, sunt prietenosi si amabili cu turistii in mod dezinteresat. De vizitat, ai la dispozitie centrul vechi, in care arhitectura spaniola, regasita si in gradini, e la putere. Exista si Makati District, un cartier de lux care te face sa crezi ca ai aterizat tot intr-un cartier de lux din New York sau Tokio… Intre cele 16 districte ale capitalei te deplasezi, ca sa simti pitorescul local, cu niste microbuze pestrite si inscriptionate haios in care se intra prin spate si banchetele stau fata in fata sau cu o tricicleta prevazuta cu doua locuri, fara a-l socoti pe acela al conducatorului ei. Ca sa gusti si mai bine ineditul locului, poti si sa pariezi la o lupta de cocosi!
Imposibil sa vizitezi toate insulele Flipinelor, dar si sa inapoiezi in patrie dupa ce ai vazut una singura din peste sapte mii– parca nu se cade. Excursii cu barca pe insulele din jur gasiti la orice ora. Adica barci gasiti. Vulcanii, dintre care unii activi, si muntii domina relieful insular. Ca vegetatie, padurile ecuatoriale se desfasoara splendid.
Filipinele sunt raiul scufundatorilor. Pentru cele la mica adancime, ochelarii si furtunul sunt de ajuns, iar experienta nu-i necesara. Cele la mare adancime (scuba diving) necesita permis si tub de oxigen. Ambele se obtin repede. Vietatile marine si imensele bariere de corali fac toti banii.
Apropo de bani, zborul cu avionul pana-n Filipine costa de pe la 850 de euro, cazare la 15-20 de dolari gasesti si in capitala, si in insule, si oriunde ajung turisti exista preturi care sa nu-i puna pe goana nici macar pe cei veniti din Scotia.