fbpx

Inalte si blonde

Ce-mi place la Jean Echenoz (cu care v-am facut cunostinta deja aici) este amestecul lui, perfect dozat, intre minor si grav. Dupa cum observa si Alexandru Matei in prefata romanului Inalte si blonde, scriitorul francez preia motive proprii culturii pop – mistere, disparitii, elemente de roman politist, detectivi ridicoli, oameni din show-bizz personaje cu o structura aparent simplat – si le imbraca intr-o proza deloc lipsita de pretentii.

Subiectul este unul linear, lipsit de complicatii, dar, veti vedea, si de miza. Gloire Abgrall este o fosta vedeta, una de mana a doua, care nu s-a bucurat, de fapt, nici in zilele de aur ale vizibilitatii sale de o faima reala, starleta ce a decis, in urma unor evenimente care raman necunoscute, sa se retraga din „lumina reflectoarelor”. Un producator de emisiuni isi aminteste insa de ea, incercand sa realizeze o emisiune despre „blondele inalte”, o categorie aparte a frumusetii feminine. In fapt, blondele inalte pot sa nu fie chiar blonde, ba chiar pot sa nu fie chiar inalte. Gloire insa nu este deloc o prada usoara, iar Echenoz ne poarta, pe urmele ei, din nordul Frantei in Australia, India si, mai apoi, iarasi in Franta.

Citeste si:  Pampam.ro - jucarii si articole pentru copii

Aceasta este suprafata de carton a cartii. Gloire pare sa confirme toate cliseele initial. Lipsita de carne, Gloire este un afis, o imagine, goliciunea suprema. Pentru ca, mai apoi, fantasticul sa irumpa intr-un roman asa-zis politist. Gloire are un inger pazitor. Care se comporta usor atipic, fiinta instabila, aparand si disparand, ajutand-o si intervenind in contexte deloc crestinesti, pasionat consumator de alcool, dar si bun sfatuitor intr-ale finantelor. Echenoz renunta apoi si la grija pentru verosimil, tarand-o pe blonda dezumanizata in hatisurile unei organizatii criminale care pare sa controleze atat economia „legala”, cea de la vedere, cat si pe cea neagra, asta insemnand trafic de persoane, organe, droguri, uraniu, dar si inocente pizzerii, hoteluri sau spalatorii auto.

Citeste si:  Castigatorii Galei Societatii Civile editia 2009

Referirile la transformarile emotionale sunt cvasi-inexistente. Ca cititor, nu asisti la o maturizare sentimentala, la constientizari ale actelor si la modificari interioare. Nu. Vezi gesturi, dar te descurci singur cu semnificatiile lor, iar adeseori acestea nu exista, fiind o perfecta gratuitate. E o lume in care aparenta devine esenta, dar nimeni nu pare sa se planga sau sa suporte asta ca pe o pedeapsa. Lumea e in disolutie, nimic n-o poate opri, iar unii se mai si distreaza pe parcurs.

Naratorul lui Jean Echenoz e ca un zeu care vede tot, dar uneori se plictiseste si nu se mai uita. Ca si cum ar schimba postul la televizor. Iar aspectul ne este comunicat simplu, familiar printr-un banal “asta nu mai stim nici noi”. Inceputul romanului vine cu o identificare intre personaj si cititor Va numiti Paul Salvador si cautati pe cineva pentru ca, la numai cateva randuri mai jos, cititorul sa fie izgonit din realitatea romanesca: Dar nu sunteti acel Paul Salvador care soseste foarte devreme la intalnirile sale. Nu va faceti insa griji: naratorul va va mai invoca prezenta de vreo cateva ori pe parcursul cartii dupa cum va da neputincios din umeri, in anumite situatii, sau va avea acces la cel mai bine ascunse secrete in altele.

Citeste si:  Mucosii si tabagismul

Am regasit umorul sec din Eu plec, absurdul, dar si lirismul descrierilor. Echenoz stie sa descrie cu minimum de mijloace si are si talentul acela al asocierilor de elemente cu adevarat surprinzatoare.

Inalte si blonde este, asadar, o carte serioasa imbracata in niste haine extrem de neserioase, de frivole, daca vreti. Eu sustin ca merita incercata.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.