fbpx

Insula unde s-a pierdut inocenta

Unii au cantat idealul unei insule. Insula vazuta ca posibilitate, ca sansa a unui nou inceput, ca ispasire, ca regasire a unei viziuni curate, inocente asupra umanitatii. Nu asa stau insa lucrurile in romanului lui William Golding, Imparatul mustelor, aparut la Humanitas.

Aplecarea innascuta a omului catre rau a fost una dintre temele predilecte ale operei lui Golding, iar romanul de fata a fost cel care a deschis calea catre explorarea ei in profunzime.

Personajele romanului sunt copii. Copii ajunsi pe o insula pustie, nevoiti sa supravietuiasca, nevoiti sa confere logica si ordine unei lumi pe care n-o cunosc. Insa nu avem de-a face cu un roman de aventuri. Nu vom gasi aici nimic din maretia omului care supune natura, care aduce civilizatia in salbaticie. La inceput, copiii naufragiati incearca sa imite modelul societatii din care provin. Incearca sa se organizeze, sa imparta responsabilitati si obligatii. Isi aleg un lider, care are dreptul de decizie intre ei si viseaza la intoarcerea in lumea civilizata. Ralph, cel care-si asuma pozitia de conducator, isi intareste statutul prin posesia unei cochilii, simbol al dreptului la exprimare si al legilor. Cel care are cochilia poate vorbi.

In romanul lui Golding, avem de-a face cu o confruntare veche de cand lumea. Conflictul intre civilizatie si barbarie, intre ordine si instinct, intre lege si haos prinde glas prin intermediul tensiunilor izbucnite intre copii. Intr-una din tabere se afla Ralph, care tine la lumina si la adevar (focul aprins pe munte nu trebuie lasat sa se stinga), Piggy, pentru care adevarul stiintific trebuie sa detina suprematia absoluta, care se agata mereu de logica si ordine, dar care este perceput mai mult ca o fiinta a contemplatiei si ridiculizat pentru slabiciunea fizica, Simon, visatorul, cautatorul, cel care simte, iar de cealalta parte a baricadei se afla Jack si acolitii lui, care incearca sa instaureze dominatia obtinuta prin violenta, prin putere fizica.

Cruzimea viziunii lui Golding vine tocmai din faptul ca personajele nu sunt adulti, ci sunt copii. Copii care-si pierd inocenta, copii care se pervertesc, copii care ajung la crima. Paginile in care gustul sangelui, al gestului ritualic, pagan ajunge sa reduca la tacere respectul pentru viata si nevinovatie sunt greu de lecturat. Ideea care se desprinde este ca fiinta umana este, in esenta ei, viciata, violenta, de necontrolat si ca o insula pustie nu aduce o promisiune, ci un blestem. Legile, in legatura cu care atatea voci s-au chinuit sa le demonstreze inutilitatea, sistemul social perceput ca fiind castrator si absurd, par sa fie singura stavila in calea spiritului distrugator, anarhic al umanitatii. Societatea copiilor, departe de a se dovedi un model perfect, demonstreaza abilitatea fiintei umane de a semana moarte si distrugere atunci cand nu exista un element superior, in fata caruia sa dea socoteala si care sa poata interveni. In absenta justitiei, omul devine monstru, indiferent de varsta. Frica de ceea ce se afla in exterior, dar si in interior, capata figura unui bestii, a unei entitati asemanatoare unui zeu pagan, care patrunde in suflete si in minti otravindu-le definitiv.

Citeste si:  Zodii. Probleme de sanatate si remedii naturiste.

In timp ce unii incearca sa-i nege existenta, facand apel la ultimele resurse de logica si adevar, altii incearca sa o imblanzeasca prin cele mai vechi metode ale umanitatii, urmand modele ancestrale. Sacrificiul, ofranda cu rol de imbunare apar in modul cel mai firesc posibil. Vanatorii care se supun lui Jack incearca sa lase daruri asa cum oamenii din vechime aduceau ofrande zeilor pentru a obtine crutare, pentru a le castiga toleranta.

Ralph si Jack sunt cei doi poli ai acestei lumi, coaguland in jurul lor conflictele majore. Ralph este perceput ca un conducator democratic, ca un aparator al valorilor umane in timp ce Jack devine un dictator in miniatura, lipsit de respect, instaurand haosul si anarhia. In timp ce Ralph insista asupra importantei constructiei de adaposturi, de exemplu, Jack repeta obsesiv faptul ca au nevoie de carne, abandonand celelalte sarcini de dragul vanatorii de porci. Ralph conduce o adunare, in timp ce Jack va deveni seful unui trib. La inceput, cei doi colaboreaza. Apoi Jack incepe sa se revolte din ce in ce mai mult. Avem si in acest caz, doua modele antagonice, care sunt in conflict din timpurile biblice: Abel si Cain. Simbolurile lumii civilizate (cochilia si ochelarii lui Piggy, care ajutau la aprinderea focului) sunt si ele distruse. Ordinea este total abolita.

Citeste si:  Tarantino, Godard si Jarmusch, subiecte de studiu in BucureÅŸti, din 14 februarie

Cruzimea copiilor care se transforma in vanatori de oameni este un spectacol greu de digerat. Pana la urma, totul este pervertit, maculat. Chiar si cei „buni” participa la o crima ritualica, incercand apoi sa amuteasca vocea remuscarilor, sa se disculpe, sa imbratiseze ignoranta si o aparenta nevinovatie.

Ca o suprema ironie, multi dintre copiii care se vor transforma in sangerosi vanatori sunt membri ai corului bisericii. Jack insusi ocupa o pozitie in acest cor. Doar Simon isi pastreaza nevinovatia pana la sfarsit, latura lui angelica nefiind nicio clipa maculata.

Romanul lui Golding nu relateaza numai povestea unui grup restrans. Destinul copiilor de pe insula este o mostra a societatii noastre, cartea ridicand o serie de intrebari. Ce se intampla in absenta legilor? Prin nastere, suntem buni sau rai? Cum putem supravietui? Prin lege sau prin instinct? Cumva, opera lui Golding se apropie foarte mult, ca viziune, de tragedia greaca.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.