Istorie la Marele Zid Chinezesc

Una dintre cele mai mari minuni ale lumii, Marele Zid Chinezesc, se intinde, ca un dragon urias, de- a lungul campiilor, deserturilor, muntilor si depresiunilor pe aproximativ 6.700 de kilometri de la Kansu, in estul Chinei pana la Marea Galbena, in vest. Avand o istorie de sute de ani, unele parti ale zidului sunt acum in ruine sau au disparut complet, macinate de vreme, dar ceea ce a ramas din el este cea mai importanta atractie turistica a Chinei datorita maretiei sale si importantei istorice deosebite.

In China, construirea de ziduri in jurul caselor si de-a lungul frontierelor a inceput acum 3000 de ani. Folosind metoda cunoscuta ca hang tu, chinezii foloseau straturi de pamant, pietre si crengi de copac pe care le prindeau in interiorul unor cadre din lemn. Statele Qi, Yen si Zhao obisnuiau sa-si inconjoare granitele cu astfel de ziduri din pamant in perioada in care statele feudale chineze se luptau pentru a pune stapanire pe teritoriul Chinei de astazi. Se pare ca Marele Zid a fost construit de catre dinastia Ming, incepand cu sfarsitul secolului XV. Convinsi ca nu pot infrange triburile mongole, conducatorii dinastiei au decis sa le tina la distanta, construind un zid urias de-a lungul granitei de nord, zid care s-a dovedit ineficient, pentru ca mongolii reuseau sa treaca de el distrugand anumite portiuni. De aceea, fortificatiile erau mereu refacute si reconstruite. Desi zidurile Ming erau construite din pamant, dupa metoda traditionala, din secolul XVI portiunile distruse au inceput sa fie reconstruite folosindu-se piatra. Incetul cu incetul, fortati de atacurile mongolilor, chinezii au reusit sa intareasca zidul in jurul capitalei Beijing. Constructia si reconstructia zidului a continuat pana cand dinastia Ming a fost inlocuita de dinastia Oing in 1644. In acel moment, zidurile formau o retea incompleta si inegala, de aceea, membrii dinastiei Oing au inceput sa lege intre ele portiunile zidului, facandu-l mai puternic, mai inalt si mai lat, asa incat soldatii sa poata patrula in varful lui. In zonele mai inalte s-au construit turnuri. Milioane de sclavi, soldati si prizonieri de razboi au lucrat de-a lungul timpului la constructia marelui Zid Chinezesc, iar oboseala si foametea au ucis multi dintre ei. Din lipsa unui cimitir in apropierea santierului, cadavrele erau incluse in zid, asa incat, timp de secole, Marele Zid a fost cunoscut ca cel mai lung cimitir al lumii.

Pana in secolul XVII zidul era vazut ca o simpla modalitate de a tine dusmanii la distanta. Miturile legate de el precum si denumirea pe care o poarta astazi au aparut in Europa. Primii europeani care au vazut fortificatiile din jurul Beijingului au presupus ca si in restul tarii zidurile sunt la fel de inalte si puternice, de unde si numele de Marele Zid Chinezesc. Povestile conform carora un perete imens din piatra a aparat poporul chinez de-a lungul istoriei au cucerit pe loc europenii, astfel ca spre sfarsitul secolului XIX o vizita la Marele Zid Chinezesc era obligatorie pentru turistul bogat.

Patriotismul nascut in sulfetele chinezilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial a facut ca mitul Marelui Zid sa fie popularizat si in ani ’50 chiar s-au facut unele reparatii. Situatia s-a schimbat radical in timpul lui Mao Zedong, lierul comunist care a lansat o campanie impotriva a tot ceea ce era asociat culturii traditionale.

Impresionantele fortificatii care inconjurau Beijingul afost daramate, la fel ca si unele parti ale Marelui Zid. Dupa moartea lui Mao Zedung a renascut mitul Marelui Zid Chinezesc si in anii ’80 au inceput lucrarile de renovare in locurile cele mai vizitate. Probabil ca tot atunci a aparut si legenda conform careia zidul este vizibil de pe Luna. Avand o latime maxima de noua metri si o culoare nu foarte diferita de cea a solului, zidul abia daca se vede de la 160 km deasupra pamantului, si asta in conditii meteo excelente.

Fiind renovat si reconstruit in in jurul oraselor mari, unele portiuni ale zidului sunt astazi intr-o stare foarte buna. Insa in alte parti au mai ramas din el doar ruinele, a fost vandalizat si acoperit cu graffiti-uri sau distrus complet pentru a face loc unor constructii moderne. Se estimeaza ca in urmatorii 20 de ani, inca 60 de kilometri din zid vor disparea datorita eroziunii.

Pentru cei care doresc sa descopere Marele Zid, un punct bun de inceput poate fi Badaling, la 64 km de Beijing. Preferat pentru ca este usoar accesibil, Badaling a devenit o statiune turistica in toata regula, cu restaurante, hoteluri si chiar un muzeu al Marelui Zid. Aceeasi atmosfera sa intalneste si in Mutianyu, la 80 km de Beijing, cu exceptia ca aici zidul este mai complex avand si cateva turnuri de garda destul de bine pastrate. Insa pentru cei care vor sa admire zidul in toata splendoarea lui, fara kitsch-urile menite sa atraga turistii, cel mai potrivit loc este Simatai, langa oraselul Gubeikou. In Simatai zidul a fost foarte bine pastrat, numeroasele turnuri de garda fiind in stare buna. Singura problema este ca turistul care alege aceasta regiune va trebui sa se lupte putin cu natura pentru a ajunge sa admire zidul, terenul accidentat fiind greu de strabatut, insa multumirea va fi pe masura efortului caci aici se pot admira cele mai frumoase privelisti din toata China.