fbpx

Jurnalul Annei Frank, „Magna Carta” si „Cantecul Nibelungilor”, incluse de UNESCO in Memoria Lumii

Povestea adolescentei evreice care ÅŸi-a povestit viaÅ£a, în vremea ocupaÅ£iei naziste din Olanda, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare unde a murit, a fost inclusă în registrul Memoria Lumii al UNESCO, alături de legenda lui Siegfried ÅŸi a Brunhildei, „Cântecul Nibelungilor”.

Directorul general al UNESCO, Koïchiro Matsuura, a anunţat, joi, lista noilor documente, dar şi laureatul 2009 al Premiului UNESCO Jikji, Arhivele naţionale ale Malaeziei, recompensate pentru programele de educaţie şi eforutrile depuse pentru conservarea regiunii.

Anne Frank, născută într-o familie de evrei din Germania, a emigrat, împreună cu familia, la Amsterdam, în vara anului 1933. După ce Olanda este ocupată de naziÅŸti, în 1940, familia Frank este nevoită să se ascundă, într-o „anexă secretă” a unei clădiri, împreună cu alÅ£i prieteni. Pe 4 august 1944, Gestapo-ul descoperă ascunzătoarea, iar Anna este deportată la Auschwitz. ÃŽn octombrie 1944, Anna ÅŸi sora ei, Margot, au fost mutate la Belsen, unde au murit de tifos, cu putin timp înainte de sosirea AliaÅ£ilor. Mama Annei a murit la Auschwitz.

Citeste si:  Inca o fetita

La finalul războiului, Otto Frank, singurul supravieţuitor al familiei, s-a întors la Amsterdam, unde a găsit jurnalul ţinut de Anna, înainte de a fi deportată. Jurnalul a fost publicat prima oară la Amsterdam, în 1947 şi s-a vândut în întreaga lume în mai mult de 25 de milioane de exemplare. În româneşte, a fost tradus în 1959 şi publicat la Editura Tineretului, iar regizorul Alexandru Hausvater a pus în scenă povestea, la Teatrul Evreiesc de Stat.

„Cântecul Nibelungilor”, unul dintre cele mai faimoase poeme istorice ale lumii, alături de „Epopeea lui GhilgameÅŸ” ÅŸi „Mahâbhârata”, dar ÅŸi „Operele complete” ale canadianului Norman McLaren, una dintre figurile majore ale cinematografiei de animaÅ£ie, figurează pe lista celor 35 de noi titluri incluse de UNESCO în patrimoniul de memorie al lumii, ajuns acum la 193 de documente. „Magna Carta”, editată în 1215, adesea asimilată documentului fundamental al democraÅ£iei britanice, a devenit, de asemenea, un reper al memoriei lumii.

Citeste si:  "Politist, adjectiv" va reprezenta Romania la Oscar 2010

Registrul de Memorie reuneÅŸte patrimoniul documentar cu valoare universală, indispensabil recuperării istorice ÅŸi sociale. ” Patrimoniul documentar este oglinda lumii ÅŸi a memoriei sale. Dar această memorie este fragilă. ÃŽn fiecare clipă, părÅ£i de neînlocuit ar putea dispărea”, îşi justifică UNESCO gestul de a aduna, sub egida sa, documentele care surprind momentele definitorii din istoria umanităţii.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.