Let’s make the best of it ! Sau cum gustam dulceata ultimului nivel

2006 s-a terminat. A fost un an bun, fara indoiala. Si spun acest lucru gandindu-ma ca, daca ati avut succese profesionale si personale mari, este normal sa considerati anul 2006 un an bun. Daca ati avut si unele insuccese, nerealizari, anul 2006 este tot un an bun. V-a dat ocazia sa va testati – rezistenta, cunostintele, abilitatile, etc. Si daca la unele din aceste teste ati picat, anul 2006 tot este un an bun – v-a inchis usi care poate ca nu ar fi trebuit sa fie deschise pentru voi. Poate ca usile voastre sunt in alta parte si astfel sansele sa le gasiti si sa le deschideti sunt cu atat mai mari. Oricum am privi, anul 2006 a fost un an bun si, cu putina incredere, timpul o va dovedi.

2007 a inceput in forta. Pastrand acelasi rationament, anul 2007 va fi, fara indoiala, un an bun. Este un an al proiectelor profesionale indraznete. Lumea noastra este din ce in ce mai preocupata de cariera. Ne preocupa cariera uneori mai mult decat familia sau bunastarea. Epoca noastra este una in care cariera nu se mai face pentru statut sau satisfactii materiale. Facem cariera de dragul carierei. Intram intr-un vartej de activitati zilnice care ne provoaca, ne solicita, ne motiveaza, ne recompenseaza si ne dezamageste in aceeasi masura. Prindem gustul si nu mai vrem decat sa trecem la nivelul urmator, desi de multe ori nu stim ce presupune acest nivel. Alergam, exact ca intr-un joc video, sa trecem prin toate nivelurile, sa ajungem sa ne bucuram de dulceata ultimului nivel si, implacabil, de finalul jocului. Am castigat! Am castigat? Odata incheiat jocul nu mai este de obicei reluat. E inutil. Este un obiectiv deja cucerit, nu mai este provocare. Ramane doar sa ne uitam in urma sa vedem ce am facut bine, in ce ne-am perfectionat, in ce „arma” suntem acum experti. Finalul jocului nu are stralucirea pe care o speram, nu reprezinta succesul absolut, cununa cu lauri. Este doar un final.

Citeste si:  Cum combatem astenia de primavara

Mi se pare uneori ca pierdem esentialul. Jocul consta chiar in etapele pe care ne grabim atat de tare sa le parcurgem. Uitam sau nu valorizam destul importanta planificarii, evaluarii si autoevaluarii. Uitam proiectul de ansamblu, „imaginea din afara cutiei”. Uitam sa zabovim putin asupra etapelor in sine. Fiecare dintre ele este importanta. Fiecare an, ca etapa in devenirea noastra profesionala, e vital atunci cand ne construim cariera. Si fiecare an trebuie sa fie bun. 2006 a fost un an bun. Si 2007 va fi un an bun. Reprezinta inca o etapa pe care va trebui sa o construim incet, sa ne bucuram de fiecare succes si sa invatam si din succese si din esecuri. Fiecare element, fiecare nivel, etapa, modifica felul in care vom incheia jocul. Felul cum gestionam fiecare dintre actiunile noastre decide felul i care ne vom autoevalua la final. In plus, vestea buna (sau nu) este ca indiferent daca ardem fara discernamant etapele spre linia de finish sau cantarim plus-valoarea pe care fiecare an parcurs o aduce carierei noastre, jocul, mai devreme sau mai tarziu, tot se va incheia. Asa ca haideti sa urmam un sfat important din intelepciunea americana: Let’s make the best of it!

Citeste si:  Dan Puric se pronunta impotriva kitschului, la Radio Romania de Ziua Indragostitilor

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.