fbpx

Noi cinci si o rulota – calatoria ca mod de viata

Acest articol este scris din invidie. Traiesc de ani de zile in acelasi oras, merg zilnic la birou pe acelasi drum, la aceeasi ora, pana si vacantele mi le petrec cam in aceleasi locuri. De cand am descoperit blogul peicipecolo.com, sunt extrem de invidioasa pe acesti oameni a caror casa merge pe roti si a caror gradina, dupa cum spun chiar ei, este lumea intreaga.

Cred ca oricine si-a dorit, macar o data, sa lase tot si sa plece in lume. Sa te trezesti (aproape) in fiecare dimineata in alt loc, sa vezi atatea si atatea locuri, cate nu vad altii intr-o viata, sa cunosti atatia si atatia oameni… Suna bine, dar avand in vedere la cate trebuie sa renunti si cat curaj trebuie sa ai, putini sunt cei care o si fac. Printre ei se numara Marilena si Daniel (mama si tata), Matei, Vlad si Ilinca, adica familia Pouzet-Oprean, o ceata de oameni curajosi care au renuntat la tot ce aveau pentru a porni la drum.

Pe ici pe colo

Totul a inceput in 2006 cand Marilena si Daniel au hotarat sa-si schimbe modul de viata, concentrandu-se mai mult pe familie. Incet, incet, s-a conturat ideea unei calatorii care avea sa fie nu o vacanta, ci un mod de viata. Mama si tata au continuat sa lucreze, comunicand cu cei de acasa prin internet, iar baietii si-au continuat scoala.

Pe ici pe colo

Pregatirile nu au durat „decat” un an. Un an plin, in care parintii s-au documentat, au vandut casa si masina, au transferat copiii de la scoala clasica la invatamantul la distanta (din fericire, asa ceva este posibil in Franta, unde traiesc ei), au facut si refacut pasapoarte si alte documente, au facut vaccinuri si controale medicale, au cautat asigurari, pe scurt, s-au ocupat de treburile administrative, ceea ce nu este deloc usor. Practic, au redus viata administrativa la o simpla cutie postala si adrese email.

Si, bineinteles, au cautat cel mai potrivit partener motorizat pentru calatorie. L-au gasit in „persoana” lui Simon, o rulota robusta si prietenoasa, dotata cu toate cele necesare traiului confortabil si care a devenit parte din familie.

Pe ici pe colo

In sfarsit, in ianuarie 2007, a venit momentul plecarii catre continentul american, care a coincis cu un alt moment important in viata familiei, aparitia primilor dintisori ai Ilincai. Calatorii in carne si oase s-au imbarcat in avion, iar cel motorizat a fost nevoit sa ia un vapor. Primele puncte ale itinerariului – Florida si Texas. Urmeaza New Mexico, Utah, California, apoi Canada -insula Vancouver si Alaska – Anchorage, Crow Creek, parcul Denali. Urmeaza o noua traversare a Statelor Unite, prin Montana, Wyoming, Utah, Arizona, apoi contactul cu America Latina. Prima oprire este Mexic, urmat de paradisurile tropicale din Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Ecuador. Treptat plajele insorite sunt inlocuite cu ghetarii din Patagonia, Argentina si Chile.

Citeste si:  Tine-o tot asa, Britney!

Am avut nevoie doar de cateva minute pentru a insira toate punctele bifate de familia Pouzet-Oprean. Lor le-a luat un an si jumatate pentru ca, spuneau ei in 2006, scopul nostru nu este sa rulam, ci sa profitam pe deplin de acest stil de viata, deci ne vom fixa o medie zilnica de 110 km.

Pe ici pe colo

Ce a insemnat acest stil de viata?

Familia si-a continuat viata obisnuita, cu lucru si scoala, dar in acelasi timp, a descoperit locuri mereu noi, oameni deosebiti si au avut tot felul de activitati la care altii nici macar nu viseaza: joaca printre bebelusii crocodili in parcul Everglades si printre pinguini in Patagonia, drumetii in Bryce Canyon si printre vulcani, geysere, fumarole si lacuri de acid in Yellowstone, Wyoming, cautarea aurului in Crow Creek, Alaska, poze in poala lui Mos Craciun de la Polul Nord, patinaj involuntar pe ghetarul Worthington, croaziera printre iceberg-uri si lei de mare, de la Valdez la Wittier, plaja printre pelicani, la Bahia de Kino, Mexic, calatorii cu barca pe apele azurii din Guatemala, masa pescareasca in mijlocului drumului, in Panama.

Pe ici pe colo

Sunt numai cateva din lucrurile care te incanta atunci cand petreci un an si jumatate hai-hui prin Americi. In realitate, sunt mult mai multe. Pe langa varietatea de peisaje si animale pe care le-au admirat in toata splendoarea si au avut ocazia sa petreaca timp si printre localnici, sa-i cunoasca indeaproape pe ei (nu o data Simon a fost parcat in curtile lor) si viata lor. Iar noile cunostinte nu s-au terminat aici. Familia Pouzet-Oprean nu este singura care a ales calatoria ca mod de viata. Parcurile de rulote din cele doua Americi sunt pline de calatori de toate natiile, inclusiv familii cu copii.

Citeste si:  O sculptura infatisand un pantof urias a fost ridicata in orasul natal al lui Saddam Hussein

Pe ici pe colo

La toate acestea, se adauga micile neplaceri aparute pe drum care, pana la urma, dau farmec calatoriei si sunt, la randul lor, amintiri haioase : Iata-ne din nou in Canada, trecere de frontiera deja experimentata, nu suntem intrebati daca avem arme, ci direct unde sunt ele… .

Pe ici pe colo

Pentru unii, mama si copii, calatoria s-a sfarsit deja in Buenos Aires, unde s-au imbarcat in avionul catre casa. Pentru altii, tata si Simon, ea continua si astazi cu traversarea Atlanticului pe un cargo plin de camioane, elicoptere si alte masinarii.

M-am tot gandit la o incheiere, dar cred ca tot ce era interesant s-a spus deja. Asa ca am sa inchei cu o intrebare pentru Marilena si Daniel. Data viitoare ma luati si pe mine? Promit sa fiu cuminte!

Foto: peicipecolo.com

15 Comentarii
  1. Minunat! De ce nu povestiti totul intr-o carte? Sunt sigura ca ar avea un mare succes. Aveti si un mod aparte de a povesti. Abia astept sa am timp ca sa citesc tot blogul.

  2. da multa admiratie pentru aceasta familie…oricine si`ar dori asta nu? dar noi asteptam pensionarea si batranetea(daca o mai prindem la modul de viata pe care il avem …slabe sanse) ca sa ne cumparam un iahtulet si sa vedem minunile acestei lumi sau in concediu mai mergem si noi prin europa..cam atat caci acum suntem in UE si mergem doar cu buletinul …dar pentru ca suntem romanii si ne batem cu mana in piept si suntem mandri de acest lucru ete viza ne`o da in 6 saptamani pentru o vacanta in america..si la englezi le`o da direct in avion…asta e pretul pe care il platim k suntem romanii nu mai spun de salariile comparativ cu ale tarilor civilizate k noi suntem ..undeva jos rau de tot ..dar sa mai visam la ceea ce prezinta articolul asta ..hai sa ne revenim 🙂 totusi zic eu in vacante ne`om mai duce dar cu rulota…niet

  3. Cris, imi pare rau sa-ti spun, dar nu ai inteles nimic din experienta acestei familii.
    Tocmai asta e ideea. Ca ei n-au asteptat batranetea si vizele ca sa traiasca.
    Si nu inteleg care e legatura cu salariile, cu vizele, cu ce mai zici tu pe acolo.
    Si de ce nu cu rulota? sau faci si tu ca altii care le plangeau de mila copiilor si compatimeau familia respectiva pentru \”vai, ce conditii!\”?
    Familia asta sunt sigura ca a fost mai fericita si s-a simtit mai bine decat orice taranoi de la noi care pleaca si el in Dubai si e mandru ca \”sparge\” 10000 de euro intr-o saptamana.
    In plus, copiii aia au invatat mai multe decat altii in 10 ani de dus la scoala. In timp ce noi citim despre locurile alea, ei le-au vazut, le-au atins cu mana.

  4. Cris, tocmai, cand te duci cu rulota, asta e calatorie adevarata. Cand stai intr-un loc, printre oamenii de acolo si vezi totul fara graba.
    Citind povestea lor mi-am dat seama ce jalnice sunt vacantele noastre. Ne bucuram si ne laudam ca am vazut tara X cand, de fapt, am stat o saptamana intr-o statiune, am facut plaja, am mancat si am vizitat 2-3 locuri unde ne-am imbulzit printre alti turisti si gata vacanta. Vai, ce tare sunt, am fost in Spania/Italia/Tunisia, dar n-am inteles deloc ce inseamna tara aia.

    Dupa cum vezi in articol nici lor nu le-a fost usor. Un an intreg au durat pregatirile si pun pariu ca au renuntat la multe lucruri pe care le aveau acasa. Diferenta dintre noi si ei o face curajul. Noi ne plangem de mila ca nu putem, ca nu ne lasa, ca n-avem bani, ei s-au luptat pentru ce si-au dorit. Bravo lor!

  5. Banii aici nu prea au cuvant. Sa fim seriosi! cati dintre noi ar renunta la baia calda zilnica, pt spalatul la lighean? Noi din comoditate in primul rand nu am avea curajul sa plecam! Eu una nu as pleca, va spun sincer.. balanta ar inclina catre viata \\\”monotona\\\” pe care o duc acum, credeti-ma si nu-s lenesa dar eu si daca plec la munte 2 zile cu un cort, plang jumatate de an dupa, ca \\\”vai ce salbaticie, vai ce greu a fost\\\”.

  6. fetelor nu ati inteles nimik Andrada si Bebelusa . Am zis k am foarte multa admiratie ptr familia aceasta oricine si`ar dori asemenea viata (inclusiv eu ) numai ca statutul nostru de romani nu ne permite acest lucru pentru ca daca tu dragutza maine te`ai hotara sa ai o asemenea viata ..pai ..ti`ar trebui cativa ani bunii ca sa faci un asemenea lucru pentru ca nimeni nu iti da tie viza pentru ( australia , asia , america ) unde banuiesc k familia asta a fost ! ma refeream doar la faptul ca lpentru noi (romanii) este imposibil acest lucru . si conditiile dintr`o rulota sunt mai bune decat cum stau unii romanii de pe la noi de prin tara ! eu ma refeream strict la noi romanii k acest vis este imposibil !

  7. Cris, nu cred ca ai fost atenta cand ai citit articolul. Familia aia e de romani. Intr-adevar, locuiesc in Franta, dar sunt cetateni romani. Si lor le-a luat un an ca sa faca toate pregatirile.
    Cred ca exagerezi putin la faza cu vizele. Am prieteni care au obtinut destul de usor viza de State, de exemplu.

  8. in fine ok zimi mie cati romanii fac asta si eu iti dau tie dreptate romanii cu cetatenie romana !!!
    scz ANDRADA ptr k am pus numele tau nush la ce ma gandeam doar ce m`am trezit !

  9. Da, suntem si ne revendicàm romani, desi este drept, avem dubla cetatenie, dar nu mai avem alte atasamente in franta. Din sistemul francez profitam de cetatenia care, este drept ne pemite sa evitam anumite vize dar mai ales de sistemul scolar prin posta, este deja mult, dar suntem romani cu cetatenia romana. Daca ne este greu, da, sunt si zile dificile, dar aici vorbim despre un stil de viata, ori, în ce viatà nu sunt si greutati? In orice caz, mai presus de orice greutati ràmâne enorma bucurie de a trài totul în familie
    Cât despre o carte, lucràm…..dar o dedicàm în special copiilor, lumea vàzutà de copiii nostri, nu prin poze ci prin ilustratii…în orice caz, multumim tuturor pentru cuvintele frumoase !

  10. Eu va urez spor la lucrul cu cartea, orice forma ar avea ea. De abia astept sa i-o daruiesc nepotelului meu David. Sigur, inainte ma voi bucura eu insami de ea:)

  11. bravo voua.si prietenul meu vrea sa calatorim prin lume dar nu sunt prea hotarata.mi-e putin frica.totusi citind acest articol cred ca ma voi hotara sa plec.inca o data bravo

  12. Viata poate fi traita intr-o rulota ,in ziua de azi nu mai gasesti rulote fara sa depinda de o baie echipata cu un dus ,wc,chiuveta,bucatarie cu aragaz chiuveta si frigider si spatiu de dormit precum cel putin un pat si daca nu canapele ce se pot desface…ideea e ca americanii au ales sa locuiasca in ele nu doar fiindca nu au case sau bani…este solutia cea mai buna ..scopul fiind economia mare pe care o fac…iar iernile nu pot fi dure , deoarece rulotele sunt echipate cu sisteme de incalzire ,si ac pentru veri calduroase , pana si la televiziune au acces .

Lasă un răspuns la soniuta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.