Aseara, cu inca vreo sapte-opt oameni – ceea ce arata ca, iata, sexul nu mai vinde chiar asa cum ne-am fi asteptat – in mirosul de mucegai de la Patria, am vazut Nymphomaniac 2. Sau o fi fost de vina locul, iar lumea l-a vazut deja la cinemaurile din malluri? Daca ma intrebati „Ei, a fost mai bun decat primul?”, caci presupun ca nu cutele si denivelarile de pe ecranul de la Patria va preocupa, nu am un raspuns clar. Se mai limpezesc apele, vezi unde vrea sa ne duca, dar parca e asa de previzibil drumul uneori si statiile de pe parcurs arata asa de cunoscut incat iti vine sa tragi cu ochiul din cand in cand pentru a te asigura ca Lars von Trier e soferul autobuzului si nu altul. Nici curbele nu mai par ce erau odata.
O lasasem pe Joe in pragul unei descoperiri epocale: dragostea (despre Volumul 1 am scris aici). Iar daca printre voi se afla visatori care sperau la rascumparari si la lectii de viata deprinse in bratele vanjoase ale unui barbat sau veghind somnul unui copil blond si adorabil, la salvarea prin dragoste de libidoul patologic, la o Joe care sa-si dea seama, spasita, ca in sfarsit a ajuns acasa si ca un singur penis – the penis! – va scoate porumbei din palarie, veti suferi o crunta dezamagire. Boala lui Joe continua sa se agraveze, iar ratacirile ei devin din ce in ce mai dureroase. Acum, da, ajungi sa empatizezi cu ea.
In prima parte, am urmarit-o ca pe un exponat intr-un manual de curiozitati. Desi stim ca dependenta de sex – termenul corect politic si neutru pentru nimfomanie – exista si e recunoscuta ca atare de stiinta medicala, Joe ne parea… un articol de dictionar. Poate si din cauza caracterului aproape didactic, a ilustrarii cu „planse”, a ecranului impartit in patru si a multitudinii de referinte livresti.
Nu ca acestea ar lipsi din Volumul 2. Seligman (cel fericit si senin, care acum nu mai chiar asa de fericit si senin) turuie intruna si ii furnizeaza Seherezadei noastre suferinde o multitudine de asocieri, de la Marea Schisma si diferentele intre ortodoxie si catolicism, pana la modul in care functioneaza o arma automata (asta pare sa fie insa teritoriul lui Joe). Dar incepem sa-i vedem carnea. Oricat ar suna de paradoxal, abia acum am inceput s-o simt pe Joe. Sa empatizez cu ea si suferinta ei.
Dincolo de asta insa, filmul continua sa practice acelasi tezism nedisimulat. La un moment dat, Seligman – receptaculul istoriilor ei – intr-o incercare de a-i usura povara blamarii, face o comparatie extrem de strepezitoare de cerebel: compara modul diferit in care societatea trateaza femeile cu un libido exacerbat si barbatii. E atat de cliseistica secventa – desi nu mai putin adevarata la nivel de continut – incat mi-a venit sa urlu. Parea ca Lars isi bate joc de propriul film. Si nici acum nu stiu daca era voit caricaturalul si daca aspectul de carton era cautat.
Ce-l salveaza? Singura scena cu greutate suficient de mare ca sa contrabalanseze fadul pedagogic este cea in care Joe a noastra face o felatie unui marginal de o factura… speciala. Nu intru in detalii ca sa nu curga sudalmi pe motiv de spoiler. Desi, ohoo, ce-ar mai merita o discutie justificarea ei. Asta da, e o zona in care ideea este… bine lubrifiata, aluneca usor, nu face cocoloase. Aici, da, l-am simtit pe LVT departe de cararile batatorite.
La nivel de distributie, Stacy Martin iese din scena si o lasa pe Joe matura in mainile unei Charlotte Gainsbourg, extrem de tulburatoare, combinand genial vinovatia cu asumarea si revolta. Il regasim pe Jamie Bell in rolul enigmaticului K. Ne reintalnim si cu Willem Defoe (care i-a fost partener lui Gainsbourg si in „Antichrist”) si facem cunostinta cu Mia Goth, o noua nimfeta talentata.
Drama lui Joe se coace in volumul 2. La fel si raportarea-i la propria conditie si la societate. Joe sufera, sangereaza (si la propriu) si se ridica. Printre bolovani. Societatea insa, nu. Societatea ramane personajul negativ pana la sfarsit, in ciuda mastii austere, dar aparent indulgente pe care a purtat-o. Ipocrizie, zice Joe, i-e al doilea nume.
Un aspect iarasi surprinzator pentru unii: va spuneam ca la primul volum, m-am pomenit razand de cateva ori. Faceam referire, evident, la umorul involuntar. Ei, si acum am ras, dar de data asta, comicul a fost unul intentionat. LVT ne face cu ochiul si intr-o secventa ce reia inceputul lui Antichrist, ne creste pulsul pentru a da apoi drumul stransorii. Cam ca sistemul de noduri si parghii improvizat de K in jocurile sado-masochiste. Iar unei scene ii prevad un viitor statut antologic, la care se va face referire cam ca la untul din „Ultimul tango la Paris”.
PS: pentru a vedea ce e cu buchetul de lingurite, trebuie sa vedeti filmul, n-am ce va face. 🙂
Irina, eu stau si ma intreb daca noi ne-am uitat la acelasi film. Cum am zis, dupa primul nu prea m-am omorat pentru ca dialogul semi-pretentios era relativ plictisitor iar pornografia parea trantita fortat. In Volumul2 insa, mi s-a parut ca Lars a cazut intr-un ridicol uimitor…
ATENTIE, SPOILER!!!!! NU CITITI DACA N-ATI VAZUT FILMUL.
Ce-am invatat eu din partea a doua de la Nymphomaniac:
1. Oamenii cu datorii la camatari nu si le platesc nu pentru ca nu ar avea banii si s-ar fi bagat intr-un cacat de unde nici dracu nu-i mai scoate… nu. Ei nu platesc pentru ca inca nu a venit Joe sa le provoace o erectie si sa le faca o fetalie. Cum s-a rezolvat problema asta, hop au aparut si banii!
2. Pedeapsa divina pentru o femeie care a facut sex neprotejat cu mii de barbati nu e vreo boala cu transmitere sexuala sau mai stiu eu ce… nu, pedeapsa se manifesta prin sangerari ale clitorisului provocate de prea multe batai pe zona. (imi vine greu de crezut ca nu si-ar fi putut vindeca ranile cu un pic de ajutor medical).
3.Terapia psihologica e pentru prosti care vor sa se conformeze societatii puritane (asta e o tematica des adoptata de Lars, care-si bate joc constant de noi astia care studiem psihologia si incercam sa cautam metode sa ajutam oamenii cu probleme de sanatate mintala, cum are si el, de altfel).
5. Jeromme o are foarte foarte mica, altfel nu-mi pot explica cum reuseste sa le-o bage la toate in fund asa direct si dintr-o data fara lubrifiere.
6. Si cel mai important, daca aduci o necunoscuta la tine in casa si o asculti toata noaptea cum iti povesteste despre nimphomania ei iar apoi incerci si tu alea alea… nebuna te va impusca pentru ca tu i-ai explicat cum sa foloseaca un pistol.
Alte idei depre film: Simbolismul mi s-a parut fortat, partea a doua foarte previzibila, iar Lars si-a transformat personajul dintr-o tanara cu o sexualitate puternic definita, la limita de dependenta de sex intr-o… caricatura.
a, punctul 4 e omis intentionat. Filmul m-a lasat speachless pe la mijloc (partea cu biciul)
SPOILER, SPOILER!
1. Nope. Joe nu doar le provoca o erectie. Joe le gasea punctul nevralgic si gasea astfel modalitatea de santaj prin care sa obtina banii fara sa le rupa oasele. In scena cu felatia, esentialul nu era felatia, ci faptul ca tipul era un pedofil reprimat.
2. De ce e musai sa fie o pedeapsa divina? 😀 Asta ar fi intr-un film clasic, unul care blameaza sexualitatea feminina. Nu imi dau seama ce numesti tu batai pe zona. Dar probabil si mie, daca m-as masturba compulsiv, de zeci de ori pe zi, ar ajunge sa-mi sangereze clitorisul. Iar asta se rezolva sigur. Cu abstinenta. 😀 Chestie de care Joe era incapabila.
3. Da, aia a parut sa fie ideea. Ca terapia nu are cum sa ajute cu adevarat. Dar, pe de alta parte, la cat de caricatural a fost prezentata (sa invelesti robinetul si colturile mobilelor in burete? Aici chiar am ras), chiar nu parea prea eficienta.
5. Mi-a scapat detaliul ala. Parca a scuipat totusi in palma, la un moment dat. Metode traditionale. 😀
6. Nebuna te va impusca pentru ca i-ai luat in ras decizia si pentru ca ai venit cu cliseul ”ai fu**t atatia, ce mai conteaza unul in plus?!”. Asa cum am zis, mi s-a parut cool faza. A la Tarantino.
Da, avem idei diferite.
Tot la 6: nebuna stiuse cum sa foloseasca un pistol. Numai că Seligman nu era… Jerome. 😀
SPOILER SPOILER SPOILER:
Da, e clar ca avem idei diferite 🙂
Trebuie sa recunosc, Vol 2 mi s-a parut mai interesant decat primul, desi destul de ridicol. Fazele cu linguritele si cu cei doi africani au fost geniale, m-am spart de ras. DAR faza cu camataria tot n-o inteleg. Ca vii cu santaj sau cu bataie, omul daca are bani are, daca n-are, n-are. Plus ca n-am inteles cum de experienta lui Joe ca si nimfomana o califica sa fie camatarita. Scena cu felatia… nu vreau sa discut, aici Lars a mers prea departe. Si nu stiu multi barbati in stare sa aiba o erectie intr-0 situatie ca aia, indiferent ce le povestesti.
Mie mi s-a parut un pic pedeapsa divina pentru ca din cauza ranilor era incapabila sa mai aiba relatii sexuale si masturbarea era dureroasa si fara satisfactie. Iar ranile pareau nevindecabile ca se pare ca trecusera ceva ani de cand a fost la terapie pana s-a mutat P cu ea. (zici ca-i Henry VIII ulcerele de picior, numa ca aici piciorul nu e picior).
Da, a scuipat in palma, dar numai a doua oara cu P, prima data cu Joe a intrat asa fara avertizare :)))))
Si vorbind de Jerome, mie mi-a fost foarte greu sa il iau in serios ca iubire a lui Joe, tipul parea o pierdere de vreme…
Iar despre seligman, eu ultima scena am vazut-o altfel. Unui om asexuat i s-au trezit sentimentele sexuale din povestiile lui Joe. Iar ea l-a impuscat…
TOT CU SPOILER, SPOILER, SPOILER
Nu ma prea pricep la chestiuni de interlopi, dar eu zic asa: interlopii nu raman cu paguba decat daca moare datornicul si nu ramane nicio ruda pe care sa se poata pune presiuni in continuare si careia sa ii fie reclamata datoria.
De multe ori, probabil datornicii incearca – total idiot – sa-i duca cu vorba, sa amane achitarea, etc etc. Altfel, pana la urma, din ce-o fi, din piatra seaca, aia scot banii.
Nu neaparat experienta ei de nimfomana o recomanda, ci experienta ei de femeie care a facut sex cu multi si care stia multe despre multi. Sa zicem ca avea o intuitie extraordinara in a gasi scheletul din dulap.
Bine, e clar ca LVT nu doreste o poveste credibila despre interlopi. Ci ideea ca o marginala ca ea nu si-a gasit loc decat intr-o pozitie… izolata inclusiv pe plan socio-profesional. (ai vazut cum era perceputa la locurile de munca ”onorabile”)
Mie tocmai scena cu felatia mi-a placut. Nu felatia in sine, ci drumul pana la ea si justificarea ei de dupa. E un mare tabu, asta al pedofiliei, dar LVT chiar are dreptate: cel mai adesea uitam ca de fapt 90 si ceva la suta dintre ei reusesc sa-si reprime impulsurile. Scena a fost foarte intensa, foarte greu de privit. Mai greu de privit decat bataile, de pilda.
Prima oara, cu Joe, mi s-a parut total brutal per total. Un bou. 😀
Da, clar, e si asta: Seligman se trezise la viata. Dar mi s-a parut cam neverosimila trezirea frumoasei la senectute. Mai ales ca nu paruse deloc total strain acestui domeniu. La nivel teoretic stia multe.
Si da, cum am zis deja, in volumul asta, a aparut umorul. 😀
P.S.
\’\’relativ plictisitor iar pornografia parea trantita fortat. In Volumul2 insa, mi s-a parut ca Lars a cazut intr-un ridicol uimitor…\’\’
Uimitor, tuuuuu!!! Uimitor!
Ce arata Trier nu e pornografie, fetita, ci anatomie. Pura anatomie.
\’\’Unui om asexua (L) i s-au trezit sentimentele sexuale din povestiile lui Joe. Iar ea l-a impuscat.\’\’
PAC PAC! Booof! De cie l-a impushcaaat??
Sigur, papusa, la fel cum S era ateu autodeclarat cu radacini evreiesti, dar avea o icoana cu Fecioara Maria atarnata de perete (Vol 1).
Demonstreaza ca era asexual.
S al tau n-a fost nici macar o fractiune de fractiune de secunda din film ASEXUAL (baga la cap cuvantul), dar ce sa facem daca ne dam cinefile selecte, dar nu suntem decat niste papitoance pline de ifose \’\’intelectuale\’\’intrate la film ca bovinele in tarla.
Cand admiri o pictura de Picasso, spre exemplu Femeie Plangand, tot asa comentezi? Ca e ridicola ca are prea mult gri si galben si fata in colturi?
Imi bag toata familia in foc, moi included, ca n-ai inteles nimic din \’\’simbolismul fortat\’\’ (pentru ca nu e niciun simbolism, Lars se joaca cu mintea noastra etern avida dupa repere si lucruri pe intelesul nostru limitat), dar te dai Irina Margareta Nistor !