fbpx

O carte care promite. Doar atat

Printre altele, m-am apucat de fumat, roman aparut in Colectiile Cotidianul, este un titlu care are cu siguranta darul de a atrage atentia. Este un titlu ce promite sa dezvaluie o evolutie, o transformare, o metamorfoza, daca doriti. Scrisa de Aoibheann Sweeney (prenume bizar, despre a carui pronuntie nu am nici cea mai vaga idee si care pe coperta editiei romanesti a fost scris in mod gresit Aiobheann), ne aflam in fata unei carti de debut a unei autoare mai cunoscute pentru articolele de critica literara.

Romanul debuteaza printr-o voce ce nareaza la persoana I, in prezent, pentru a se intoarce apoi in trecut. Ne este relatata prin cateva detalii, nu neaparat in mod cursiv si cronologic, povestea unei familii atipice intr-un mediu atipic. Miranda si tatal ei locuiesc pe o mica insula, Crab Island, din statul Maine. Miranda nu a parasit niciodata mediul izolat, aspru, pe care-l cunoaste in amanunt, de care este strans legata. Este o adolescenta pe care ceilalti ar cataloga-o drept ciudata, traind dupa un ritm marcat prin rutina tipica singuraticilor. In timp ce tatal ei traduce „Metamorfozele” lui Ovidiu, ea ii dactilografiaza lucrarile, iar modul de a percepe si a simti este intesat de mitologie. Miranda ajunge sa-si imagineze viata mulandu-se dupa tiparele povestilor lui Ovidiu. Despre mama ei nu aflam prea multe, decat ca a disparut la un moment dat in ceata din jurul micii insule.

Citeste si:  Mai mult echilibru

Punctul de cotitura apare in momentul in care, miscare previzibila de altfel, tanara paraseste insula pentru a merge la New York. Aici, are loc o incercare de recuperare a trecutului tatalui ei, o intoarcere la izvoare, o maturizare a personajului. Tonul incearca sa pastreze un echilibru fragil intre autentic si imprumut, intre comedie si drama, insa cumva persista impresia de nefinisat, de neimplinit.

Ca roman de debut, este poate o incercare draguta, insa nu pot trece de acest calificativ. Am avut senzatia ca suna a exercitiu, a exersare a vocii, neatingand stadiul de lucrare definitiva. Scriitoarea a abordat anumite teme, le-a atins in trecere, ne-a trezit interesul, dar nu s-a mai intors la ele. Evolutia personajului principal este insuficient dezvoltata, cand aceasta ar fi trebuit sa constituie punctul de greutate al romanului. Intamplarile prin care trece Miranda sunt uneori abia sugerate, lasandu-ne cu multe semne de intrebare in minte.

Ceea ce am apreciat a fost o anumita discretie, puterea de sugestie a anumitor pasaje, lirismul lor, care fara sa numeasca concret obiectele la care se refera, au o mare capacitate de evocare. De asemenea, un alt aspect pozitiv a fost faptul ca, desi majoritatea personajelor se inscriu in comunitatea gay, tonul de manifest este inexistent. Scriitoarea nu lasa ca greutatea sa cada pe acest amanunt, vocea stie sa vorbeasca firesc, nu incearca sa epateze, sa explice sau sa arate prea mult. Pur si simplu, barbatii din aceste pagini iubesc alti barbati, femeile iubesc alte femei si nu este nimic de spus in legatura cu asta. Este un lucru bun, din punctul meu de vedere, faptul ca romanul nu poate fi inscris in categoria literatura gay.

Motivate partial prin ocupatia savanta a tatalui Mirandei, romanul este presarat din abundenta cu aluzii la mitologie sau la tragediile lui Shakespeare, fara sa capete insa greutatea pe care ar fi putut-o dobandi intr-un astfel de context.

Citeste si:  Cat este de important farmecul personal

Ceata este unul dintre leit-motivele romanului. Ceata inconjoara insula, izoland-o de restul lumii, ceata coboara uneori in inima personajelor, ca forma a singuratatii, ceata este tot ceea ce ignora ele in legatura cu trecutul celor din jur, dar tot din ea ies in momentul iluminarii, in momentul in care stiu ce sunt si ce vor sa devina.

Uneori pare ca scriitoarea are retineri in a da mai multa consistenta oamenilor pe care-i creeaza in paginile acestui roman. Alegerile pe care le fac, transformarile prin care trec par lasate la mijloc de drum, abandonate, insuficient sustinute. La ultima pagina, mi-am dat seama ca tot nu stiu prea multe despre Arthur si tatal Mirandei, despre Ana sau Nate. Ca si cum noi, lectorii, am fi pusi sa privim niste fotografii si astfel sa reconstituim trecutul si povestea oamenilor din ele. Iar uneori asta nu este cu putinta, chiar daca Miranda insasi recompune destine privind fotografii.

9 Comentarii
  1. Un comentariu acceptabil pentru cei care vor sa-si faca o idee despre carte fara a intra in notiuni de hermeneutica. Totusi, nu toti suntem profesori de romana.:))

  2. Radu avea dreptate. Cum puteti publica chestia asta:

    Romanul debuteaza printr-o voce ce nareaza la persoana I, in prezent, pentru a se intoarce apoi in trecut.

    este absolut penibil

  3. Comentariul nu e chiar atat de rau,dar daca revista incearca sa-i faca reclama cartii nu a reusit.Dupa ce am citit comentariul, nu prea imi vine sa cumpar cartea…

  4. Rolul acestor articole nu este unul promotional. Nu se incearca promovarea unor titluri sau a unor autori, ci doar creionarea unor idei (sincere si dezinteresate) despre carti publicate.

  5. Da, Irina, dar nu ai creionat nicio idee. Tocmai asta e. Nu a zis nimeni de promovare, dar nu asa arata o recenzie. Sper sa nu te superi si sa te straduiesti mai mult data viitoare.

  6. Nu stiu unde ati citit voi, dar eu una am remarcat aici mai multe idei, nu stiu cat de pertinente pentru ca nu am citit cartea, dar oricum bine exprimate. Daca nu asa arata o recenzie, apoi nu stiu ce sa mai zic.

  7. Din punct de vedere literar comentariul este bun.Sunt pareri personale cu privire la cuprinsul cartii.Nu vad de ce l-as nega cum ati facut voi.
    Imi dau seama din comentariile pe care le faceti ca nimic nu v-ar conveni.De ce niciodata nu pare nimic bun in Romania asta pe care toti o desconsiderati desi v-ati nascut aici! traiti aici!
    Nu stiu daca m-am exprimat bine sau daca m-am facut inteleasa dar cititi cu atentie articolul.Eu o felicit pe Irina!

  8. si mai e ceva
    am citit multe prostii pe internet, multe articole proaste, dar asta chiar e bine realizat
    nu trebuie sa desfiintam si ce este bun
    sau poate nu a citit cine trebuia articolul
    Numai bine!

Lasă un răspuns la of of mai mai Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.