Oh, mon Dieu!

Cam asta imi spuneam la primele douazeci-treizeci de pagini ale ultimului roman al celui ce a “mosit” “Noul Roman”, Alain Robbe-Grillet. Si imi venea sa inchid cartea, s-o ascund undeva si sa uit ca am cumparat-o vreodata. Un roman sentimental se numeste, titlu fals inocent, si a aparut la editura Art in colectia “Desenul din covor”. Daca spun ca este pornografica, am senzatia ca formularea este prea moale, prea blanda, ca suntem atat de obisnuiti cu pornografia incat nu ne mai socheaza. Iar romanul francezului octogenar la vremea scrierii lui ma lovea constant. Pagina dupa pagina.

Cei de la editura Art, urmand exemplul celor de la Fayard, au lasat paginile netaiate. Initial, m-am bucurat pentru ca am avut ocazia sa folosesc un obiect oarecum desuet, coupe-papierul, pe care doar plicurile cu facturi il mai solicita cand si cand, atunci cand cad prada pedanteriei. Apoi, m-am bucurat pentru secundele de pauza in lectura pe care le necesita “taierea”. Recunosc, prima data m-am gandit ca este vorba de o facila strategie de marketing, mai ales ca pe coperta intai exista un avertisment ( Editura tine sa atraga atentia ca acest “basm cu zane pentru adulti” este o fictiune fantasmatica; ea sa risca sa raneasca unele sensibilitati. Paginile cartii nefiind taiate, pentru a o deschide e de preferat sa se foloseasca un instrument ascutit, si nu degetul.) pe care l-am citit pufnind “ce ieftin!”. In cele din urma, a devenit evident ca paginile netaiate pot fi privite si ca o masura preventiva in cazul eventualelor plangeri venite din partea celor preocupati de protectia copilului. Sau, pur si simplu, a celor mai sensibili dintre cititori.

Citeste si:  Razboiul impotriva taranimii la Muzeul Taranului Roman

Caci da, doamnelor si domnilor, romanul “sentimental” al lui Robbe-Grillet este un lung sir de relatari monstruoase ale unor acte de cruzime, tortura sexuala si pedofilie si ale caror protagoniste au varste cuprinse intre 7 si 15 ani. De la primele scene, m-am gandit ca Sade si Bataille ar fi mandri de un asa succesor. Nu, nu este niciun conflict moral in paginile cartii. Nu se confrunta niciun fel de forte. Romanul este un fel de distopie, lumea romanesca a ajuns intr-un punct in care traficul de carne vie si minora a ajuns o ocupatie onorabila, iar pedofilia si incestul practici firesti, la fel de naturale ca pregatirea micului dejun si testarea cunostintelor de oceanografie. Lupta nu este in carte, lupta este cumva extra-literara, intre cititor si fictiune.

Cartea aminteste si de “Educatia sentimentala” a lui Flaubert, numai ca aici nu e vorba de nimic “sentimental”, ci doar de o educatie in spiritul unei sexualitati deviante. Tatal isi educa fiica, iar incestul este doar un alt punct din meniu.

Citeste si:  Tehnici de reducere a stresului

Romanul este structurat in 239 de secvente, fiecare de marimea unui paragraf. Limbajul, exprimarea au ceva din claritatea, ordinea si frazarea aproape pedanta a romanelor de secol XVIII, si nu o data ne este extrasa si un fel de concluzie “morala”, educativa din fiecare scena povestita. Sigur, in spiritul modelelor comportamentale existente in fictiune. Instrumente complicate, mecanisme medievale, statuete religioase folosite ca dildo, sodomie, sex oral, canibalism, smulgeri de membre, sado-masochism, clitoridectomii, sange – romanul “sentimental” le are pe toate. Vi se va parea poate paradoxal sa regasiti si un fel de inocenta infantila in cruzime. Fetitele supuse unor acte inimaginabile simt durere, dar si placere si pastreaza ceva din farmecul capricios tipic varstei. Nu sunt victime totale, unele dintre ele fiind pregatite oricand sa joace rolul tortionarului. Daca ar fi fost, poate lectura ar fi fost una mai putin apasatoare. Alain Robbe-Grillet nu palmuieste “morala burgheza”, ci orice tip de morala. De fapt, o suspenda pur si simplu. Niciun personaj adult nu-si chestioneaza comportamentul sau alegerile, nu se indoieste de legitimitatea actelor sale si niciun personaj minor, in frunte cu cel principal, fermecatoarea Gigi, nu simte nevoia de a se revolta sau de a se plange. Ba, din contra, fetitele si adolescentele sunt de-a dreptul fericite sa se supuna capriciilor carnale ale celor mai mari intr-o lume in care, prin lege, sotul sau tatal au dreptul de a-si inchiria sotia sau fiicele si de a le folosi dupa bunul lor plac. Ba chiar si de a le ucide. De asemenea, sistemul juridic a eliminat pedeapsa cu moartea, dar poate tortura pana la deces o fetita acuzata de incest, coruptie de oameni politici si proxenetism. Ironic, nu? Stiu, toate par invers fata de cum le stim.

Citeste si:  Trupa Motor va canta in deschiderea concertului Depeche Mode de pe 16 mai

Cu toate tusele groase, mirosurile tari si senzatiile puternice, prin repetitivitate, cartea a reusit sa ma plictiseasca. Vestea buna e ca totusi “relele” nu sunt in numar inepuizabil. Vestea proasta e ca reusim sa ne obisnuim chiar si cu oroarea.

In ceea ce ma priveste, am plasat romanul lui Robbe-Grillet la capitolul “curiozitati si experimente”. Nu e rau, dar nici indispensabil, iar raportul anduranta-placere a lecturii s-ar putea sa para multora usor inechitabil, fara sa pun asta pe seama pornografiei, pedofiliei etc, ci pe seama repetitivitatii, a monotoniei in ciuda calitatii extraordinare a traducerii lui Dumitru Tepeneag. Daca nu sunteti familiarizati deja cu scriitura lui Robbe-Grillet sau, cel putin, cu filmele pe care le-a regizat (cele mai cunoscute sunt “Anul trecut la Marienbad”, “Gradiva” sau “La belle captive”), va recomand romanele sale mai vechi.


Un comentariu
  1. Eu cartea asta nu am citit-o, am citit alta prostie de Alain Robbe-Grillet, sa zic Potopul, am inghitit cu greu romanul ala si mi-am propus sa nu mai citesc si altceva apartinand Noului Roman. Observ ca am avut dreptate. Sunt doar om, nu ma intereseaza ce spune critica, eu asa ceva, ce ai descris tu, nu as aprecia, indiferent ce idei profunde ascunde in spatele acelei forme .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.