Nu calatorisem de mult cu trenul, dar intamplarea a facut ca zilele trecute sa fiu nevoita sa apelez din nou la serviciile CFR; le abandonasem imediat dupa vremea studentiei, atat din comoditate cat, mai ales in ultima vreme – recunosc! – datorita noilor reglementari in ceea ce priveste fumatul. Nu ca as muri fara sa trag dintr-o tigara cateva ore, dar parca trenul nu mai are niciun farmec fara iesirile la fumat pe palier sau fara o cafea si o tigara la vagonul restaurant.
Desi am strambat din nas initial la ideea ca nu am alta optiune, drumul pe calea ferata mi-a trezit un noian de amintiri, nu toate placute la timpul petrecerii faptelor, dar fiecare dintre ele avind darul de a-mi aduce zambetul pe buze pe masura ce mi se perinda prin fata ochilor.
Pentru ca mi se descarcase, insa, bateria de la mobil, mi-a staruit in minte cel mai mult senzatia de suspendare in timp pe care mi-o oferea calatoria cu trenul, senzatia de relaxare totala de pe cand nu aveam telefon mobil si, din momentul in care trenul pleca din gara si pana cand ajungea la destinatie, eram complet izolata de lumea exterioara. Atunci se intampla ca in orice grup inchis – se formau simpatii si antipatii intre necunoscuti, se stabileau relatii si se alcatuiau profiluri de personaje creionate ca in caricaturi: doamna morocanoasa pe care noi, tinerii, o agasam, mosuletul simatic ce povestea amintiri din tinerete, copilul de 5 ani alintat care reusea sa scoata din sarite pe toata lumea in timp ce mamitica il saruta dragastos laudindu-l pentru desteptaciune…
Cat de stranie poate fi lumea aceasta din tren! Parca nu ar avea nicio legatura cu realitatea. De la fluierul de urcare si pana la cel de coborare esti rupt din viata ta obisnuita si intalnesti oameni pe care, in „conditii normale”, nu ai avea unde sa ii asculti; te trezesti schimbind impresii sau chiar povestindu-ti viata unor straini cu care nu te-ai fi intersectat niciodata pe strada – dara-mi-te sa va adresati un „Buna ziua!” – pentru simplul fapt ca lumile voastre nu devin niciodata tangente.
Daca intr-o zi va simtiti sufocati de marele oras, daca vi se pare ca directia in care va indreptati a deviat cam mult de la cea dorita sau ca ati uitat de lucruri simple dar importante ar trebui sa incepeti regasirea de sine cu o calatorie cu trenul. Inchideti mobilul, urcati in vagon, salutati-va vecinii de compartiment si… enjoy the ride! Pana la punctual terminus puteti sta linistiti, poate sa se darame cerul – nu veti sti nimic din ceea ce se intampla in lumea de afara; nu aveti altceva de facut decat sa va ganditi la… voi – daca, bineinteles, va doriti un astfel de dialog!
Si mie imi placea la nebunie sa merg cu trenul pana la interzicerea fumatului; nu inteleg de ce ar mai alege cineva trenul acum, din moment ce autocarele te duc mult mai repede la destinatie