SAPANTA – locul unde moartea e privita zambind

Intorcindu-ma din calatoria la capatul pamantului, acolo unde civilizatii apuse au ridicat imensele statui in cinstea stramosilor, m-am gandit sa ma opresc ceva mai aproape, la granita de nord a Romaniei, intr-un sat renumit la nivel mondial pentru monumentele funerare ale cimitirului. V-ati dat seama cu siguranta ca este vorba de Sapanta si vestitul sau Cimitir Vesel.

Povestea „ornamentarii” acestui cimitir incepe in anii dintre cele doua razboaie mondiale, cand tanarul Stan Ion Patras, orfan de razboi, este nevoit sa-si intretina mama si cei doi frati. Asa cum a marturisit mesterul mai tarziu, „mai intai a fost lupta cu lemnul, cu care, apoi, m-am inteles si m-am insotit la drum, sprijiniti unul de altul”. Devenita o mare pasiune, sculptura in lemn avea sa-i aduca, treptat, faima in sat, in vecinatate si in lumea intreaga. Cu darul sau de a intelege firea oamenilor, nevoile, zbaterile si pasiunile si de a le transpune in imagini, mesterul popular a facut din trunchiurile copacilor, care-i apareau ca niste „fabulosi pomi ai vietii”, o adevarata opera de arta naiva.

Citeste si:  Dependenta de reality show-urile TV este incurabila si poate duce la sinucidere

Cimitirul satului a devenit, cu timpul, un spatiu al miracolului, ilustrind, in lemn daltuit, imagini dintre cele mai diverse din viata satului. Culoarea albastra atasata acestor creatii originale este un simbol al sperantei si libertatii. Pe acest fond, de un albastru intens, incadrat intr-un chenar impodobit cu flori, fructe, pasari sau alte motive ornamentale traditionale, se afla mesajul in versuri, prin care este relatata pe scurt viata celui inmormantat, faptele definitorii ale existentei lui.

De obicei acest scurt poem, scris la persoana intai, este intesat cu arhaisme, fraze caracteristice regiunii respective, dar si destul de multe erorile de scriere. Se remarca insa caracterul filozofic al creatiei autorului, din care se desprinde o antiteza intre relativitatea mortii si caracterul dinamic al vietii, argumentul principal sugerat fiind evadarea din neant prin arta.

Citeste si:  Criticii norvegieni l-au premiat pe Steinar Lone pentru traducerea romanului "Orbitor"

Intreaga viata a satului este in stransa legatura cu acest cimitir. Intreaga populatie a Sapantei, de la pastori, fermieri si padurari la doctori si muzicieni a pastrat de-a lungul timpului vii traditiile si obiceiurile sacre ale comunitatii avind o contributie majora la dezvoltarea culturii si a constiintei nationale, a memoriei colective, creindu-se astfel o atmosfera vesela si nu in ultimul rand o noua conceptie asupra existentei.

Spiritul creativ al lui Stan Ioan Patras a facut ca acest monument al Sapantei, Cimitirul Vesel, sa fie si astazi un vestigiu al culturii si civilizatiei romanesti. Continuatorul traditiei lui Patras este acum Dumitru Pop. Nascut intr-o familie saraca, el a studiat cu Patras inca de cand avea noua ani, petrecindu-si vacantele sculptind in miniatura cruci si fresce. Dupa moartea maestrului sau a ramas sa locuiasca in casa acestuia, sa-i foloseasca atelierul pentru a-i continua opera, dar si pentru a povesti celor interesati despre mentorul sau.

Citeste si:  Publicitate gratis

Daca veti ajunge vreodata la Sapanta veti avea satisfactia, nu numai de a fi vizitat acest muzeu unic in lume prin caracterul sau, dar si de a descoperi o lume plina de traditii, un spirit de viata sanatos, specific maramuresenilor. Aici localnicii continua sa poarte cu mandrie costumele populare traditionale, sa respecte obiceiurile formate de sute de ani.


Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.