Asta se-auzea ieri, in prima mea zi de lucru, dupa o vacanta de aproape trei saptamani, din biroul colegei mele ce coordoneaza intreg departamentul tehnic. Repetat, putin isteric si totusi amuzant pentru cineva ca mine, pe a care carei fata se citea relaxarea si buna-dispozitie de dupa o vacanta frumoasa si lunga. „Sa nu mai plece nimeni in concediu! M-am saturat sa lase toti treaba neterminata, sa-si puna palma-n dos si sa plece in concediu!”
Gandul meu numarul 1: „Sigur nu a fost inca in concediu, saraca!”.
Gandul meu numarul 2: „Mai bine ma intorc si plec acum acasa si-mi mai prelungesc cu o zi vacanta, sa nu risc sa dau si la mine in birou de astfel de crize…”.
Gandul meu numarul 3: „Ce ciudat sa fii frustrat ca nu ai plecat nicaieri in vacanta si in loc sa o faci, sa dai vina pe altii ca se respecta destul cat sa plece in concediu.”
Din pacate insa, latura rationala se ascunde undeva intr-un colt al capului atunci cand in scena apar nervii si frustrarile. Din pacate, orice gand bun, logic, coerent, paleste in fata oboselii si stresului la care suntem supusi uneori. Pentru fiecare dintre aceste crize de nervi insa riscam, pe langa insasi sanatatea, propria pozitie in companie. Nu va trece mult si subalternii colegei mele vor incepe sa se planga de atitudinea ei nedreapta si aducatoare de stres. Peste foarte scurt timp, vor incepe reclamatiile la adresa ei si va fi indepartata mai intai din echipa, colegii ei vor refuza sa mai lucreze cu ea si, probabil, ulterior din departament sau chiar din companie, nimeni nedorind sa asiste zilnic la scene atat de „fierbinti”.
40% dintre cei incadrati in munca aleg stresul ca fiind principalul atribut al jobului lor.
25% considera ca jobul lor este factorul de stres numarul 1 in viata lor.
Trei patrimi dintre cei intervievati de americanii de la NIOSH (National Institute for Occupation, Safety and Health) considera ca generatia de azi este mult mai stresata de cea anterioara.
29% dintre americanii incadrati in munca au resimtit cel putin o data stres si tensiune extrema la serviciu.
Stresul in general este mult mai mult asociat cu jobul decat este asociat cu problemele de sanatate, sau problemele finananciare, sau de familie. Este clar, o simtim si noi pe pielea noastra, nu e nevoie sa ne confirme niste „specialisti americani”. Ceea ce insa ar trebui sa ne atraga atentia sunt efectele pe care le are stresul indus la locul de munca si incurajat chiar de noi, care nu luam intotdeauna masuri la timp. Boli cardiace, depresie, ulcer, violenta familiala, accese de violenta verbala, absenteism social, frustrare, anxietate, stare de nervozitate permanenta, etc.
Fiecare dintre noi participa la propria stare de stres si la starea de stres a altora. Toate campaniile sociale de responsabilizare a oamenilor fata de alti oameni sunt in stransa legatura cu felul in care ne tratam semenii, indiferent daca suntem sefi si implicit stresati, fie ca suntem subordonati si implicit stresati. Accese de furie si de frustrare care fac un superior sa tipe necontrolat „Sa nu mai plece nimeni in concediu!”, chiar daca sunt amuzante prin nerealismul lor, nu fac decat sa streseze si mai mult niste oameni chiar si foarte relaxati ca mine care abia m-am intors dintr-o vacanta frumoasa si lunga.