La 20 de ani de la lansarea de către Iran a unei fatwa care îl condamna la moarte, scriitorul britanic Salman Rushdie rămâne mesagerul neobosit la libertăţii de expresie, respingând atât islamismul radical, cât şi reflexele de autocenzură ale Occidentului, comentează AFP.
„ÃŽn numele lui Dumnezeu cel atotputernic. Vă informez pe toÅ£i musulmanii că autorul cărÅ£ii intitulate ‘”Versetele satanice’ a fost condamnat la moarte. Cer tuturor musulmanilor să-l execute rapid. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze”: la 14 februarie 1989, ayatollahul Khomeiny, ghidul suprem al revoluÅ£iei islamice iraniene, pronunţă astfel sentinÅ£a împotriva „Versetelor satanice”, carte considerată de islam ca fiind o blasfemie.
Decretul religios îl aruncă pe scriitor în clandestinitate. Guvernul „mi-a spus că nu mai pot locui în acel loc, că trebuie să plătesc pe cineva pentru a trăi acolo în locul meu”, a spus scriitorul, în ianuarie. ÃŽnsă, în 1998, autorităţile iraniene asigură că nu vor încerca să aplice fatwa.
Rushdie iese atunci din umbră şi reapare la numeroase serate VIP, mereu alături de femei superbe. După divorţul de a patra soţie, în 2007, el se afişează cu actriţa americană Pia Glenn. Condamnarea la moarte este însă valabilă în continuare, au avertizat miercuri autorităţile iraniene.
Spunând că nu regretă că a scris „Versetele satanice”, el nu renunţă la lupta împotriva fundamentalismului, nici chiar când în 2007 înnobilarea sa de către regina Angliei a relansat atacurile.
„Toată lumea are tendinÅ£a să creadă că fatwa este un incident izolat”, a spus scriitorul, pentru Times, însă este vorba despre „prologul” unui lung roman, ale cărui episoade au fost atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA, din 7 iulie 2005 din Londra ÅŸi din noiembrie 2008 din Bombay.
New York şi Londra sunt oraşele între care Rushdie îşi împarte timpul, iar Bombay este oraşul în care el s-a născut la 19 iunie 1947, într-o bogată familie musulmană.
„Câte atentate vă mai trebuie ca să înÅ£elegeÅ£i ce se întâmplă?”, a întrebat scriitorul, acuzând Occidentul, mai ales Londra, că a închis ochii de prea multe ori.
FoÅŸtii premieri britanici Margaret Thatcher ÅŸi Tony Blair „au comis aceeaÅŸi greÅŸelă: politica Londonistan care le permite grupurilor islamiste să se implanteze ici ÅŸi colo, crezând că în acest mod ele nu vor ataca Å£ara.
Rushdie a respins islamul în adolescenţă, dar l-a admirat mereu pe bunicul său, credincios fervent ÅŸi care a rămas „un model de toleranţă”. „Vălul nu înseamnă nimic”, a spus Rushdie.
ÃŽnsă puÅ£ini sunt cei care îndrăznesc să exprime astfel de idei acum. Fatwa din 1989 a „îngheÅ£at” oamenii, crede scriitorul. „Ei se gândesc acum de două ori înainte de a face o remarcă despre islam”, explica Rushdie în ianuarie, vorbind despre o „cenzură care se hrăneÅŸte din teamă”.
Scriitorul britanic Kenan Malik, o altă figură a luptei pentru libertatea de expresie, crede că astăzi nu ar mai fi posibilă publicarea unei cărÅ£i ca „Versetele satanice”.
„ÃŽn urmă cu 20 de ani, nici chiar o ameninÅ£are cu moartea nu a reuÅŸit să împiedice publicarea”, a subliniat luni scriitorul, ÅŸi el de origine indiană. „Criticii lui Rushdie au pierdut bătălia, pentru că Versetele sunt în continuare publicate, dar au câştigat războiul”, a conchis el.