Scrisoare deschisa adresata Domnului Prim-Ministru Victor Ponta

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Am fost informat cu privire la existenta unui proiect de hotarare a Guvernului care ar face ca, intr-o prima etapa, Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa? sa treaca in subordinea Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice si imobilul din Soseaua Kiseleff nr. 3, care adaposteste Muzeul National al Taranului Roman, in administrarea Muzeului National de Istorie Naturala „Grigore Antipa¬?. In etapa urmatoare, din cate am inteles, ar urma ca, in termen de 90 de zile, Muzeul nostru sa fie unificat cu Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti?, pierzandu-si asadar, personalitatea juridica, iar toate bunurile culturale care sunt adapostite in cladirea noastra si expozitia permanenta sa fie gazduite in imobilul muzeului in aer liber din Parcul Herastrau.

Va rog sa imi permiteti, domnule Prim-Ministru, sa expun foarte pe scurt motivele pentru care o asemenea decizie ar fi total inoportuna. Nu am sa discut, aici, situatia colegilor nostri din Muzeul „Antipa?. Muzeul nostru, care a fost infiintat in anul 1906, sub patronajul Regelui Carol I (al carui nume l-a si purtat, din 1915, pana in 1948) a fost gazduit in cladirea in care se afla acum, de la bun inceput. Cladirea, proiectata, initial, de arhitectul Nicolae Ghica – Budesti si terminata de arhitectul Grigore Ionescu (si care, acum, este monument istoric de importanta nationala), a fost gandita, din capul locului, pentru a gazdui „Muzeul de Arta Nationala?, initiat de marele nostru muzeolog, istoric de arta si etnolog, Alexandru Tzigara – Samurcas. Din pacate, cel mai mare muzeu al Romaniei, asa cum era in acel moment, a fost evacuat din cladire in 1953, pentru a gazdui Muzeul Lenin – Stalin, devenit, mai tarziu, Muzeul de istorie a Partidului Comunist, care a fiintat, pana in decembrie 1989 in aceasta cladire.
Intre timp, Muzeul (rebotezat „de Arta Populara?) a fost, gazduit de Palatul Stirbey, de pe Calea Victoriei, pana in anul 1978, cand, prin decizia directa a lui Nicolae Ceausescu, a fost desfiintat, prin unificare cu Muzeul Satului. Intregul patrimoniu al muzeului a fost inghesuit in niste conditii absolut improprii, Muzeul Satului, ca muzeu in aer liber, nefiind pregatit, in nici un fel, sa primeasca acest patrimoniu si sa il ingrijeasca.
La inceputul lunii februarie a anului 1990, dupa desfiiintarea fostului muzeu al Partidului Comunist, Muzeul nostru s-a intors in sediul care ii era destinat. Pentru patrimoniul sau, care numara peste 90.000 de obiecte, s-au construit depozite speciale adecvate patrimoniului etnologic, potrivit standardelor internationale. Totodata, intr-un timp foarte scurt, o echipa exceptionala de etnologi, sociologi si artisti, condusa de marele pictor Horia Bernea, a realizat o expozitie permanenta remarcabila, fapt care a fost recompensat cu cel mai important premiu in domeniul muzeelor, din Europa. Astfel, in 1996, Muzeul Taranului a primit Premiul pentru Muzeul European al Anului, ramanand, pana in ziua de astazi, singura institutie muzeala din Romania care a primit aceasta distinctie.
Daca s-ar da curs proiectului de hotarare a Guvernului (care, oricum, in acest moment, nu respecta, in opina naostra) prevederile Legii muzeelor si colectiilor nr. 311/2003 republicata, art. 18 si 34 si care nu a fost publicata pe pagina de internet a ministerului initiator,
– s-ar desfiinta o institutie fundamentala pentru spiritualitatea romaneasca, greseala pe care a facut-o (atunci, cu vadita intentie) numai regimul comunist,
– s-ar distruge o expozitie permanenta care a fost unanim apreciata de specialisti si de ghidurile turistice publicate in intreaga lume (va putem pune la dispozitie aceste detalii),
– ar fi lasat fara adapost un patrimoniu de exceptie (pentru ca Muzeul Satului nu dispune de spatii suplimentare de depozitare pentru a putea primi si obiectele pe care le gestioneaza Muzeul Taranului),
– Muzeul „Antipa? ar primi un spatiu, oricum, inadecvat nevoilor sale,
– un numar imens de persoane care apreciaza Muzeul National al Taranului Roman (nu numai cei care fac parte din elita intelectuala a tarii, de la membrii Academiei Romane, profesorii universitari, artistii etc.), precum si publicul obisnuit al muzeului, de la elevi si studenti, pana la rezidentii straini in Romania, inclusiv, diplomatii, vor fi extrem de nemultumite de o asemenea masura, care va elimina din viata publica a Capitalei un loc de cultura ce are o semnificatie aparte pentru cel putin cateva sute de mii de oameni (nu doar vizitatorii obisnuiti ai muzeului, asadar), care vin la Muzeul Taranului pentru a lua parte la manifestari culturale dintre cele mai diverse: expozitii temporare, concerte, festivaluri de teatru si film, lansari de carte, conferinte etc.

Citeste si:  Günter Grass riscă să fie din nou atacat de presă prin publicarea cărÅ£ii "Die Box"

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Va asigur ca pozitia pe care o exprim in aceasta scrisoare deschisa este conforma cu cea a intregului personal al Muzeului si ca ea va ramane aceeasi, indiferent cine se va afla la conducerea institutiei in viitor.
Sper ca prin decizia pe care o veti lua, de a nu da curs initiativei de desfiintare a Muzeului National al Taranului Roman, veti dovedi ca ascultati vocea ratiunii, respectand dreptul fundamental la cultura al cetatenilor si punand pret pe identitatea culturala a romanilor.

Citeste si:  Berlin

Cu deosebit respect,

Dr. Virgil Stefan NITULESCU
Directorul general al Muzeului National al Taranului Roman


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.