fbpx

Sepultura do Brasil!!!

Pentru ca suntem in februarie si pentru ca se apropie Ziua Indragostitilor si alte sarbatori roz, de profil, m-am gandit sa-mi fac si eu un cadou, ca nu iubesc pe nimeni mai mult decat ma iubesc pe mine. Asa ca nimic nu mi s-a parut mai potrivit decat un concert al unei trupe care simbolizeaza cel mai bine dragostea de aproape, armonia si toate chestiile astea pufoase: Sepultura!

Pe Sepultura n-am apucat niciodata sa-i vad live, avand in vedere ca la toate celelalte veniri ale brazilienilor pe meleaguri mioritice ori eram student sarac lipit, ori aveam de facut diverse chestii care cereau deplasarea in afara Capitalei. Am corectat absentele anterioare sambata si m-am prezentat echipat cu geaca de piele din dotare la Sala Polivalenta, la My Metal Festival, organizat de Imiplacemie.

Sepultura

Am ajuns la locatie la ora regulamentara de ridicare a acreditarilor, adica pe la 17.30, asa ca am petrecut ceva vreme prin si prin fata Polivalentei, la un fum si o bere fara alcool (doctor’s orders).

N-a durat foarte mult si treaba a inceput in sala, cu trupa Krepuskul dand start „ostilitatilor”. A trecut ceva vreme de cand mergeam pe la manifestari metalistice, asa ca, spre rusinea mea, de baietii astia nu auzisem inainte, insa au reusit sa ma faca sa stau un pic si sa-i ascult si am vazut ca mai multa lume din sala gusta din plin prestatia.

Citeste si:  In China au inceput sa circule bancuri despre criza economica

Dupa Krepuskul au urmat L.O.S.T., trupa foarte apreciata de publicul autohton, care a prestat alaturi de un invitat. Muzica frumoasa, compozitii inchegate, doar ca sunetul mi s-a parut un pic cam incarcat, iar din tobe n-am auzit decat toba mare si premierul. Oricum, o impresie placuta, cred ca o sa ma mai duc pe la concertele lor.

Sepultura

Pe Warganism nu i-am vazut, fiind ocupat sa gasesc niste baterii pentru aparatul foto pe care l-am imprumutat cu acumulatorii deja descarcati si pe care nu m-a dus capul sa-l incerc inainte. Gasit baterii, mai proaste decat acumulatorii descarcati. Si mai erau si ultimele. Eh, asta e, o sa-mi fie invatatura de minte pe viitor. Oricum, pe baietii astia ii stiu de cand se chemau Dies Irae si-i vedeam pe la festivalurile de metal, cand eram eu mai tanar si cu mai mult par pe cap.

Citeste si:  Saptamana PSI pentru parinti: 23 februarie - 1 martie, 2015

Sepultura

Cu vreo cateva zile inainte de concert, vorbeam cu un amic despre line-up si imi zicea ca o sa vina o trupa din Austria, pe numele lor de scena The Sorrow. Faceam misto si ziceam ca sper ca prestatia lor sa nu fie ca numele, adica o tristete. Cu bucurie va anunt ca m-am inselat: un sunet teapan (ca deh, astia mai mari au alta sonorizare), miscare multa, piese in forta care nu plictisesc, armonii vocale, un frontman care stie sa lucreze cu publicul. Ma declar placut impresionat. Din cate am observat, nici publicului romanesc nu i-au ramas indiferenti austriecii, audienta maneifestandu-se mai mult sau mai putin fizic pe toata durata recitalului.

Pe la 10 am observat ca lumea din hol se cam imputinase si ca nici dozatoarele de bere nu mai strangeau cine stie ce clienti si mi-am dat seama ca ni se pregateste ceva. Am ajuns in sala fix cand un intro de atmosfera anunta inceperea concertului trupei pe care acum vreo 14 ani o ascultam pentru prima para pe casete trase pe la prieteni si derulate cu pixul (bateriile pentru walkman costa bani).

Citeste si:  Interesart - ce pot face doua maini dibace

Sepultura

Am auzit multe pareri despre Sepultura, vehiculate in ultimii anii: unii zic ca Sepultura e doar aia in formula de aur, cu fratii Cavalera, altii zic ca s-a schimbat stilul si ca nu mai e ce-a fost, mai sunt unii carora nu le place de vocal, cate perechi de urechi, atatea pareri. Cert e ca sambata Sepultura a sunat intr-un mare fel. Piese cantate cu simt de raspundere, un playlist care a inceput cu bucati mai noi, a trecut prin perioada Schizophrenia si Beneath The Remains si a terminat cu „hiturile” (haha, ce aiurea suna) de pe Arise, Chaos AD si Roots. Din cate am inteles, bucata de pe Schizophrenia si Beneath The Remains a fost votata de fani.

In public, rockeri de la 14-15 pana la bine peste 40 de ani, multe fete frumoase si chiar parinti care si-au adus copiii, sa-i educe muzical. Inevitabil, m-am intalnit si cu acea categorie de cunoscuti pe care nu ii vad decat la astfel de manifestari.

Am plecat pe la 12 fara ceva de la concert, cu o ureche stanga care continua sa tiuie si cu cateva poze facute cu telefonul, insa multumit pe deplin.

Sepultura

Un comentariu
  1. Foarte frumoasa cronica! Prietenului meu ii place foarte mult. Mi-ar fi placut sa mergem si noi, din pacate am aflat prea tarziu. Altfel, il cadoriseam si eu pe el cu bilet la Sepultura, sa nu mai spuna ca doar el imi cumpara mie si eu lui nimic!

Lasă un răspuns la Nimicescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.