Motto: “Pentru un alt Ev Mediu.”
(Jacques Le Goff)
Daca in general basmele incep cu traditionala formula “A fost odata”, acum voi incalca regula si voi spune doar un singur cuvant: Sighisoara. Nu mai este nevoie nici de formula introductiva, nici de alte date geografice. O singura rostire a numelui orasului este de ajuns ca sa simtim parfumul lui medieval, care ne imbie sa trecem senini pe sub Poarta Principala a Cetatii si sa urcam in Turnul cu ceas pentru a ne declara prezenti la o lectie de istorie. Astfel, cu fiecare pas ne intoarcem in timp ca, odata ajunsi la ultimul etaj, sa ni se deruleze in fata viata de acum cateva sute de ani a cetatii si a locuitorilor ei.
Iar daca mai adaug inca un cuvant : « festival », basmul incepe sa contureze o punte de legatura intre trecut si prezent, o punte care va contopi cele doua lumi, dind nastere unei lumi noi in care pasim pe strazi inguste pavate cu piatra de rau, urcind pante mai line sau abrupte, trecem pe sub bolta intunecata, lasindu-ne furati de jocul de linii al acoperisurilor, de veselia caselor ce stralucesc multicolor sub soare, o lume creata doar pentru cei interesati de cultura, arta si istorie.
Asezata pe culmea unui deal, intr-o pozitie care domina drumurile medievale de pe valea Tarnavei Mari, Cetatea Sighisoarei era inconjurata de ziduri de aparare intarite cu 14 turnuri, a caror construire si intretinere a revenit cate uneia din breslele orasului. Noua dintre turnuri, pastrate pana azi, confera aceasta identitate proprie orasului, atat prin siluetele si prin varietatea lor arhitecturala, cat si ca simbol al epocii medievale.
Sighisoara are o imagine aparte si datorita faptului ca, de secole, in acest burg medieval au convietuit in buna intelegere romani, maghiari, sasi si alte nationalitati, care au dat nastere unei comunitati multiculturale pentru care arta este la loc de cinste. Asa se explica faptul ca aici, la Sighisoara, Evul Mediu nu mai este nici intunecat, nici intamplator, nici de domeniul trecutului – el a renascut prin ceea ce a avut etern, Arta, un pas de la ceea ce este evident si binecunoscut catre ceea ce este tainic si ascuns.
Acest pas ne dovedeste faptul ca o farama din basmul prezentului a reinviat trecutul, iar cei care s-au aflat la sfarsitul lunii iulie pe strazile Sighisoarei au inversat trecerea timpului, alaturi de cavaleri, calugari, vrajitori, clovni si duhuri intrupate, veniti dintr-o lume in care fabulosul si teribilul traiau laolalta, alaturi de altii mii de romani si staini veniti sa descopere mirajul numit « Sighisoara medievala » . Si pentru ca se spune ca trecutul este usa viitorului, putem fi de acord ca Sighisoara a avut mereu aceasta usa larg deschisa.
Este o usa pe care, daca intram, ne lasam purtati intr-o lume de basm in care realitatea si fantezia, modernul si medievalul, jocul, teatrul, dansul, muzica se armonizeaza, pentru ca Sighisoara este un basm al actorilor, al strazilor, al turnurilor, al pietelor, al bisericilor dar, mai ales, al oamenilor.