Stonehenge

Pentru ca realitatea este un mister care ni se dezvaluie pe bucati si pentru ca misterul este cel mai frumos lucru pe care il putem experimenta ne place sa calatorim. Sa calatorim si sa descoperim mistere care nu pot fi spuse, ci doar admirate. Din momentul in care am pornit in aceasta vanatoare de mistere nu vom mai putea spune „stop”, iar un popas va fi cu siguranta Stonehenge-ul.

Pentru ca suntem cu totii oameni, iar oamenii au nevoie de fantastic, de mistere si interpretari nu putem sa ne stapanim aceasta sete de cunoastere. Astfel Stonehenge-ul a ajuns sa fie considerat de la locasul de cult al druizilor sau un altar de sacrificiu pana la un simbol al trecerii timpului. Odata ajuns iti vei pune intrebari precum „Cine si de ce l-a construit?”, „Cum au fost transportate piesele si ridicate in pozitie verticala?”, „In cat timp a fost contruit?”. Cu siguranta fiecare are propria lui teorie referitoare la aceste intrebari. Tot ceea ce cu totii stim este ca, odata ajunsi aici, vom putea admira, la o prima vedere, cele patru cercuri concentrice formate din piloni de piatra ce au deasupra lor un fel de palarii tot din piatra, in interiorul carora se ridica un banc de nisip care cuprinde 56 de gropi cunoscute sub numele de „gaurile lui Aubrey” (dupa numele celui care le-a descoperit – John Aubrey). Dar, cand ajunge acolo, fiecare va auzi povestea pe care pietrele i-o spun.

Se pare ca monumentul a fost construit in trei faze, de-a lungul a 25 de generatii, insa motivul pentru care „creatorii” lui s-au chinuit atata timp ramane un mister. Pana si asezarea portilor lasa semne de intrebare, intrucat formeaza o potcoava, iar ceea ce pare si mai enigmatic este faptul ca in mijlocul cercului se afla o piatra mare care indica rasaritul soarelui in timpul solstititiului de vara, iar alte doua pietre mai mici, situate in sud-estul si nord-estul interiorului, marcheaza rasaritul soarelui in timpul solstitiului de iarna.

In prima faza, Stonehenge a inceput sa fie construit ca si structura relativ modesta – un simplu sant si un val de pamant, de forma aproximativ circulara, cu diametrul de 110 m in interiorul caruia se afla un cerc perfect de gropi, in care s-au plantat primele menhire ( (blocuri de piatra). Dar acesta structura a fost erodata si urmata de o a doua constructie care adauga elemente din lemn. Ceea ce impresioneaza si acum sunt imensele menhire care formeaza structura celei de-a treia etape. Dintre acestea, „pietrele albastre”, avand aproximativ 1,5 tone, au fost aduse de la o distanta de 240 km. Celelalte au parcurs un drum mai scurt, doar 30 km, dar cea mai mare dintre ele are o greutate estimata la 40 tone.

Unora pietrele le-au soptit o legenda care spune ca ansamblul din sudul Angliei a slujit cultului regelui Soare, in timp ce altii socoteau Stonehenge-ul ca un fel de „bolnita sacra”, unde puteau veni pentru a scapa de betesuguri, intrucat considerau ca pietrele sunt incarcate cu puteri magice, denumind faimosul monument un Maglavit al preistoriei.

Printre atatea legende si mistere nu va ramane decat sa va incumetati sa porniti in descoperirea altora sau verificarea celor deja existente, facind o vizita in sudul Angliei, pentru a auzi, in direct, povestea pietrelor ce alcatuiesc misteriosul si renumitul complex.