Please select a featured image for your post
Joi la teatrul Act a fost o reprezentatie a piesei „Cui i-e frica de Virginia Wolf?”.
Imi amintesc prima intentie de a merge la Teatrul Act de acum.. 4 ani, cand vroiam sa vad impreuna cu un coleg de facultate, piesa: „Creatorul de Teatru.”. In principiu cand zici TEATRU te gandesti la o institutie impunatoare, o institutie mare, grandioasa..Noi cand am ajuns la Teatrul ACT am gasit o intrare intr-o cladire, iar in fundul holului, o usa cu gratii..si interfon..TEATRUL ACT(Inchis). Parca ceva nu era in regula.. asta este teatrul unde joaca Marcel Iures, cel care a jucat cu Tom Cruise in „Misiune Imposibila” ?..
Dupa cei 4 ani, iar Teatrul Act, piesa „Cui i-e frica de Virginia Wolf?”, insa de aceasta data aveam biletele asigurate (de altcineva… evident), in rest aceeasi usa cu gratii, acelasi hol..Acum insa am remarcat cateva lucruri: Teatrul ACT, fondat in 1998 – Primul teatru independent din Romania, sponsor fondator (atentie!) CONNEX. Afisul nu avea o vechime de 4 ani..era nou..si nu scria sponsor fondator Vodafone.. ci CONNEX, interesant nu?
Usa era deschisa ca o pestera cu bogatii..abia asteptam sa inceapa misiunea de descoperire a teatrului..Si incepe.. Intri pe usa si incepi sa cobori niste scari ca intr-un castel (sa nu uitam ca e imobil VECHI de pe Calea Victoriei, poate avea si bulina rosie (pericol de prabusire la cutrermur), apoi ajungi pe un hol, inalt de 1.80 m (aici m-a dezavantajat inaltimea..(~2.00m)) dupa care, genial vine ALTA scara, ce coboara asa in spira..exact ca intr-un beci de castel din evul mediu. Acolo jos era Universul Teatrului ACT, totul inghesuit intr-un spatiu foarte mic..extrem de mic..neobisnuit de mic..dar cu extrem de mult bun gust si totusi aerisit..Peretii erau lasati neterminati (nevopsiti) si toate tevile erau la vedere..pur si simplu fascinant. N-as vrea sa se inteleaga gresit..locul este foarte de curat, cu mocheta pe jos, iar pe pereti tot felul de afise pe care le intalnim in toate teatrele clasice, doar ca celelalte elemente au fost pastrate in mod autentic.Aventura continua: Sala de teatru, dupa cum se poate vedea si in imaginile de pe site, in mijloc este „scena” si pe margini, ca intr-o sala de sport in miniatura bancutele pentru spectatori..
Se stinge lumina si incepe piesa. Senzatia pe care o ai atunci cand actorii joaca la 1 metru de tine, cand le simti respiratia, cand le poti studia gesturile in detaliu nici nu se compara cu ceea ce vezi la Teatrul National. Fiind atat de aproape de actori, le poti observa miscarile in amanunt, relevandu-ti astfel arta de a face teatru, creatia artistica, poti observa cum construiesc o opera de arta, ca pe un bun, ca atunci cand faci o prajitura, ca atunci cand creezi un site, sau creezi un raport financiar, un soft, orice produs finit. Asa creeau ei TEATRU in acel subsol, departe de lumea grabita si dura a vietii de zi cu zi, fiind totusi nevoiti a supravietui in acea lume lasata undeva sus, la suprafata, cu un salariu de nimic, si totul pentru arta, pentru aplauzele de la final.Piesa a durat aproape 3 ore, destul de mult pentru un public nepretentios,(nu erau critici de teatru sau alte personalitati din lumea teatrului). Tema piesei a fost despre 2 familii aflate in aproape in antiteza, si despre frustrarile acestora din viata de zi cu zi, refularea problemelor familiale fiind catalizata de bautura consumata aproape in continuu pe tot parcursul piesei.O mare parte din rasplata intoarsa la finalul piesei a fost reprezentata de aplauzele publicului si a celor 4 bis-uri ale actorilor. La ultimul bis se puteau observa cateva lacrimi in ochii actorilor, lucru ce m-a impresionat avand in vedere ca acesta este jobul lor de zi cu zi si ar fi trebuit sa fie obisnuiti cu aceste finaluri de piesa si aplauzele aferente.Va recomand sa mergeti la acest teatru indiferent de piesa, pentru a trai magia adevarata a TEATRULUI.
