Daca e sa alegi drept destinatie a unei excursii un oras al superlativelor marete (pentru ca exista si alte superlative, cel mai mic, cel mai murdar, cel mai neelectrificat), acela nu poate fi decat Tokio. Capitala Japoniei e cea mai mare metropola din lume si cea mai scumpa. Zona urbana si imprejurimile, care administrativ apartin tot de Tokio, adica zona metropolitana, au vreo 34 de milioane de locuitori. Mai mult, de fapt, decat o Romanie si jumatate, de 1,7 ori mai mult decat tara noastra.
Urmatorul oras in topul populatiei tot in Asia se afla, capitala Coreei capitaliste, Seul, abia 24 de milioane. Zona urbana masoara in Tokio un pic peste 2000 de kilometri patrati, adica, sa zicem, 50 de kilometri pe 40. Daca un japonez si o japoneza care domiciliaza in cate o extremitate a capitalei sunt indragostiti si vor sa se vada zilnic, au de strabatut distanta Bucuresti – Ploiesti. Oricum, indicat e s-o parcurga pe bicicleta, statistica arata ca, pentru oras, e un mijloc de transport mai rapid decat autoturismul. Cu greu ne imaginam ce se intampla daca indragostitii locuiesc in extremitatile zonei metropolitane, probabil ca nu se mai indragostesc.
2000 de temple si 160.000 de restaurante. In cate pagini o aparea la ei un ghid al localurilor gen 7 seri? La asa cifre, aproape ca nimeni nu mai poate recomanda anumite locuri. Poate templele din Asakusa, de pe malul raului Sumida. Poti sa te plimbi pe el cu barca. Un loc foarte vizitat e sediul Guvernului Metropolitan din Tokio, care functioneaza cu atributii de primarie. Acesta are doua turnuri identice, iar de pe acopersisurile gemenilor poti vedea orasul, doar ca nu vezi unde se sfarseste. Accesul in varf e gratuit. In schimb, Turnul Tokio e locul cel mai scump din urbe. Palatul Imperial, cu ziduri medievale, e inconjurat de santuri cu apa. Daca reusesti sa treci de ele, si exista conditii de reusita pentru turisti, ii vizitezi gradinile. Am vorbit de inaltimi ametitoare: Turnul Televiziunii masoara 333 de metri. Bine, nu e un obiectiv turistic decat pe dinafara. Daca televiziunea publica japoneza s-ar vedea silita sa concedieze, ca la noi, 15 % din angajati, acei oameni ar elibera 49,95 metri de turn! Dupa ce terminam cu toate locurile demne de vizitat bazate pe traditia japoneza – ceea ce e dificil de infaptuit intr-un concediu mai scurt de un deceniu – avem la dispozitie si Disneylandul.
In Tokio, insa, nu doar obiectivele strict turistice merita vazute. La tot pasul, te simti pe alta planeta. Orasul numara 117 universitati. Un cartier al desavarsitului lux, cu hoteluri, zgarie-nori de birouri si magazine (de firma!), cartierul Ginza, n-avea cum sa nu existe in Tokio. Impresionant e ca un cartier al mizeriei, denumit Sfarsitul Lumii, a fost rapid reabilitat, devenind unul modern, de cel putin trei ori mai mare decat orice oras de provincie din Romania: peste un milion de locuitori.
Printre sutele de zgarie-nori se strecoara case mici, de lemn. In Parcul Ueno, un tren suspendat te duce de la Gradina zoologica la Parcul national. Altfel, cel mai mare trafic de calatori se inregistreaza in trenurile care nu circula deasupra pamantului, ci dedesubtul lui. Reteaua liniilor de metrou insumeaza 110 kilometri, iar statiile sunt prevazute cu aer conditionat. In Tokio exista o casa construita in intregime din sticla, ziduri, podele, tot, si exista una in forma de origami – figurine din hartie cu foarte multe colturi, obtinute dupa o tehnica asiatica.
Tokio e pe coasta Pacificului, de el apartin inca doua mici lanturi de insule. Clima lui e musonica, verile sunt fierbinti si umede, iernile sunt uscate si blande. Mult mai blande decat, cum spuneam, preturile.
