Niciun turist din lumea asta nu s-a plans ca n-a avut ce vizita in Moscova. Nu-ti ajunge o saptamana pentru toate exponatele muzeelor, plus mumia lui Lenin din Piata Rosie, dar de data asta ati ajuns la Moscova nu pentru sedere, ci pentru a avea de unde porni mai departe. Chiar foarte departe. Zilnic, din capitala Rusiei, gara Yaroslavskaya, pleaca Transsiberianul. Va asteapta sapte zile de mers cu trenul pana la Vladivostok. (Exista si alternative la Transsiberian: Transmongolianul, pana la Beijing, si Transmanciurianul, tot pana la Beijing, dar traversand, dupa cum v-ati dat seama, nu Mongolia, ci Manciuria, provincia chinezeasca a icrelor portocalii.) In principiu, se gasesc bilete de tren si-n gara, dar mai sigur e sa apelati in prealabil la o agentie de turism; pentru compartimente cu doua paturi, biletul costa aproximativ 500 de euro, iar pentru cele cu patru paturi – vreo 350.
Trenul are o istorie seculara. Proiectul lui l-a aprobat tarul Alexandru al II-lea, iar opera de construire a demarat in 1890. A inghitit, pana in 1913, 1,45 miliarde de ruble din bugetul imperial de stat; Transsiberianul strabate 9288 km si opt fuse orare!
Prima gara mare de pe traseu este cea a orasului Ekaterinburg. Aici a fost ucis ultimul tar al Rusiei, Nicolae al II-lea, si, in compensatie, tot de aici s-a ridicat tot un fel de tar: Ekaterinburg e orasul natal al lui Boris Eltin. Apoi Omsk, Novosibirsk, Krasnoyarsk… In aceste gari sau in altele mai mici, de pana la ele, gospodinele vin la peron cand trece Transsiberianul, asa cum asteptam noi pe vremuri expresul care ducea straini pe litoral, sa cumparam un pachet de tigari, un ruj…
Aici negotul se desfasoara in sens invers: localnicele ii imbie pe calatori – in randul carora predomina limba engleza – cu mancare. Nu ca n-ar beneficia de vagon restaurant, dar excursionistii sunt incantati sa guste din pitorescul retelor stravechi: siraguri de peste afumat, castroane cu produse gastronomice fel de fel.
La Irkutsk e prima coborare masiva a turistilor. De aici mai sunt 50 km pana la Lacul Baikal, cel mai adânc din lume (peste 1,6 km) si printre cele mai intinse. Un popas de o zi poate fi dedicat mersului la plaja, in caz ca-i vreme de plaja, sau vizitarii satului de langa lac. Dar si cei care nu coboara din tren vor admira frumusetea salbatica a lacului, deoarece sinele merg pe langa malul sau o buna bucata de drum. De acum incolo, la Ulan Ude ia nastere Transmongolianul,/i>, iar din orasul Chita, dupa cateva sute de kilometri, se desprinde Transmanciurianul.
Capatul de linie al Transsiberianului, Vladivostokul, e port la Pacific. De aici, in caz ca nu vreti sa urmati sensul contrar al calatoriei tot pe drum de fier, puteti trece cu feribotul in Japonia. Sau cu avionul, depinde unde anume doriti in Japonia.
Excursionistii fumatori vor izbuti o economie in aceste zile. Tigarile si le vor procura la un pret lesne, si nu de contrabanda, din Republica Moldova, iar in Transsiberian le vor consuma ca si-n trenurile romanesti: intre vagoane.
Superrrrrrrr tare articolullll si modul cum a fost scris, e demential !
Bravo !
Dar am si eu o intrebare… cum Doamne Iarta-ma poti sa cumperi tigari din Republica Moldova sau poate tot din vreo fosta sovieta ?.. ca eu nu prea vad cum ar fi…
Astept si povesti de transmanciurian si celalalt trans… sa aflam ce tari strabate…
Bun articol!