Un triunghi amoros in care amorul lipseste cu desavarsire

Cu Rege, dama, valet, semnat de Nabokov si publicat la Polirom, va invit sa urmariti o partida de carti intr-un roman. Nu, nu este despre World Series of Poker. Pentru asta exista Eurosport. Ci despre cele trei unghiuri ale unui triunghi conjugal, despre trei marunti cartofori intrucat niciunul nu atinge nivelul de excelenta in jocul sau.

Cartea a fost scrisa initial in rusa si apoi a fost tradusa in anii ’60 chiar de fiul romancierului, autorul operand si anumite modificari, schimband anumite episoade, pe parcursul procesului de traducere in engleza. Povestea nu este una noua si in acest sens ne-am putea aminti de „Madame Bovary” (autorul insusi admitand in „Prefata” ca ii aduce lui Flaubert un omagiu), numai ca personajele lui Nabokov nu sfarsesc in dimensiunea tragica pe care o ating cele ale francezului. Este, daca vreti, vorba de o oglinda care deformeaza, ingroasa liniile unei istorii deja cunoscute. Un tanar provincial, ignorant fara sa fie inocent, seduce o doamna burgheza, si cand zic burgheza, vreau sa spun ingrozitor de burgheza, adica reunind toate hibele acestei clase sociale. La inceput se crede indragostit de ea. Insa naratorul nu ne lasa si pe noi sa credem acelasi lucru. Vedem „escrocheria” inca la bun inceput, lipsa lui de profunzime, de sinceritate a trairii. Nu, nu va grabiti sa ii plangeti de mila tanarului Franz, un provincial cu dorinta de parvenire si care ne este prezentat ca atare inca de la bun inceput, plin de ticuri si de stangacii. Martha, acesta fiind numele sotiei adulterine, nu se salveaza nici ea prin nimic. Iar sotul, ei bine, sotul acesta se pastreaza in limitele clasicului incoronat, om de afaceri de succes, dar care traieste cu nostalgia statutului de artist, inocent si binedispus mai mereu, pregatit sa infrunte cu voiosie lipsa de bunadispozitie a consoartei si micile cruzimi cotidiene ale acesteia.

Citeste si:  Leadership, stiluri de leadership

Introducerea pastreaza bunul obicei al romanelor clasice: gasim toate personajele la un loc, in aceeasi scena si in acelasi decor, aduse de autor intr-un compartiment de tren fara ca perechea conjugala sa-l cunoasca de la inceput pe cel de-al treilea element, care i se va alatura. Conflictele care se vor desfasura intre cei trei sunt anuntate de tensiuni existente inca de pe acum.

Martha este ceea ce misoginii numesc o regina a gheturilor. Uraste sexul, mai ales cu sotul ei, uraste partea sentimentala a vietii si uraste cartile mari, de poezie pe care sotul ei le citeste in diverse ocazii. Franz o vede frumoasa, magnifica si fiind chintesenta unei lumi a elegantei si a stralucirii, a bunastarii si confortului dupa care el, bietul provincial care nu stie sa joace tenis si nici sa se imbrace, tanjeste. Asta la inceput, caci apoi ajunge sa-i para ca seamana cu o broasa raioasa. Caci Nabokov are acel dar de a face sa para ca ceea ce tocmai ai vazut a fost o masca, purtata nu doar de Martha, ci de Franz insusi, seducatorul cel miop. Martha este atrasa la Franz tocmai de – aparenta? – lui slabiciune, de potentialul de maleabilitate pe care il are. Insa nu povestea, nu intriga este punctul forte al cartii. Faptele se desfasoara lent si unii dintre voi isi vor simti rabdarea pusa la incercare. Suspansul este unul fals, o parghie doar aparenta de sustinere a acestui roman.

Citeste si:  Podoaba capilara asculta de iubite

Nabokov este un maestru al asteptarii, nu isi grabeste personajele, le pune sa se miste incet si cititorul cade in capcana. Limbajul si stilul insa va avertizeaza. Ele insele sunt „personaje” la Nabokov fiind mereu in concordanta cu actul relatarii. Asta daca stiti sa cititi si sa ascultati. Romanul pastreaza un ton usor, „light”, spre deosebire de celelalte romane (daca va amintiti „Ada sau ardoarea” stiti despre ce vorbesc). Si aici se ascunde bine o alta capcana. Poti crede ca ai de-a face cu un desert racoros cand, pe alocuri, razbate o adiere nu tocmai placuta, nu tocmai asemanatoare unei brize de vara. Descrierile sunt absolut stralucite si ne reamintesc deplina maiestrie a rusului, stapanirea perfecta a cuvantului just, natura este mereu prezenta fara sa fie obositoare si sub aceasta aparenta banalitate, sub aceasta ordine a lucrurilor, sub tonul ca de vodevil, se simte prezenta unei fapturi de alta consistenta. Uratenia personajelor inceteaza sa mai fie „acceptabila”, digerabila si stridenta ei este doar ghicita, abia sugerata. In plus, acestia ajung, prin intermediul unui misterios si ridicol Inventator, sa-si gaseasca bizari corespondenti in lumea inventiilor, a obiectelor: este vorba de trei manechine cumva robotizate si care ar trebui sa imite extrem de fidel miscarile umane.

Citeste si:  Caravana Metropolis – un ecran gigant de cinema in oras!

Umorul nu este nici el de neglijat. Si este prezent chiar si in sexualitatea personajelor caci in aceasta creatie nabokoviana sexul isi pierde dimensiunea pe care o are in „Lolita” sau in „Ada sau ardoarea” si devine aproape meschin, pur burghez. Naratorul pare sa ne faca cu ochiul pe parcursul lecturii si asta ne face sa privim totul cu aceeasi usurinta cu care o face si el. Se comporta ca un calau vesel, daca ar exista asa ceva. Sa ne intelegem: mediul descris este unul sordid, marunt, cu drame la fel de marunte si nici macar perspectiva unei crime nu adauga tragicul acela gandit cu majuscule. Personajele raman rizibile si ridicole chiar si atunci cand planuiesc sa ucida pe cineva, crima fiind vazuta ca singura iesire din impas. De altfel, Nabokov insusi afirma despre Rege, dama, valet: Dintre toate romanele mele, aceasta nemaipomenita fiara e cea mai jucausa”. Si el insusi coboara din realitate in roman, intr-o scena, venit in „inspectie” dupa cum a afirmat. Ramane sa descoperiti voi care. Aveti toate indiciile.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.