Uriasul de la polul nord

Intreaga planeta a auzit de Knut, ursuletul polar nascut la gradina zoologica din Berlin, respins de mama sa, ursoaica de circ, si ingrijit de oameni. Subiectul unei controverse care a cuprins toata lumea, Knut nu era decat un „soricel” alb si pufos, foarte atasat de ingrijitorul sau. In ciuda controverselor, gradina zoologica din Berlin a reusit sa atraga atentia asupra acestei specii amenintate. Oricat de dragut era pufosul Knut, ursul polar adult, in libertate, este un animal impunator si fascinant prin obiceiurile sale.

Ursus maritimus, in traducere mot-à-mot ursul de mare, traieste in zona circumpolara nordica, in special in Alaska, nordul Canadei, Siberia, Groenlanda si Norvegia. Durata medie de viata este de 15-18 ani si se estimeaza ca, la ora actuala, ar exista in jur de 25.000 de exemplare. Dimensiunile si greutatea – 2,5-3 metri si 250-700 kilograme – il fac cel mai mare carnivor din lume. Mediul sau este unul neobisnuit: gheata, apa foarte rece, zapada, vanturi puternice si temperaturi extreme. Si totusi, ursului polar nu-i este niciodata frig, cu cele doua straturi de blana ale sale si stratul de grasime care ajunge pana la 12 centimetri. Este atat de bine pregatit pentru temperaturile foarte joase incat organismul lui se supraincalzeste cand incearca sa alerge. Pe langa toate acestea, fratii lui Knut sunt dotati cu gheare puternice care le permit sa-si omoare prada, cu mici umflaturi pe labute care nu-i lasa sa alunece si un nas atat de fin incat pot simti prada de la kilometri distanta.

Citeste si:  5 sfaturi pentru a-ti creste venitul

ursul polar

Prada consta in principal din foci, dar ursul ia si cate o gustare constand in oua, pasari, peste sau balene esuate. Cand vanatoarea merge bine, ursul nu mananca decat grasimea, lasand carnea slaba pentru vulpi polare sau corbi.

Ursul polar nu hiberneaza propriu-zis, in sensul ca nu isi petrece timpul dormitand intr-o vizuina. Totusi, pe timpul verii polare intra intr-o stare asemanatoare hibernarii in care, desi ramane activ, tine „post negru”. Se intampla spre sfarsitul verii si inceputul toamnei, perioada in care oceanul se dezgheata si ursul nu poate vana.

Foca, principala victima a ursului polar, isi petrece o mare parte a timpului in apa, insa nu poate respira decat aer atmosferic si foloseste mici gauri rotunde in gheata pentru a putea scoate capul „la aer”. Mirosul extrem de fin ii permite ursului sa detecteze de la distanta aceste gauri. De aici incolo e simplu. Nu face decat sa pandeasca, asteptand sa iasa foca. Daca vede foca in afara apei, ursul se taraste pana in apropierea ei. Legendele locale spun ca ursul polar isi acopera boticul alb cand se apropie de prada. In realitate, acest comportament nu exista sau este foarte rar.

Citeste si:  Cumperi 10 produse si platesti 9. Ura!

ursul polar

Vanatoarea si hrana ursului depind foarte mult de gheata formata pe apele oceanului Arctic. In lipsa ei, focile nu mai sunt atat de aproape pentru ca ele se aventureaza foarte rar pe uscat. Aceasta este explicatia faptului ca ursul devine specie amenintata. Incalzirea globala face ca temperaturile de la poli sa fie din ce in ce mai ridicate. Pe langa faptul ca ursii ajung sa sufere de cald, gheata se formeaza tot mai putin sau se topeste mai repede decat ar trebui. Prima urmare: ursul isi gaseste hrana mai greu. El nu are la dispozitie decat cateva luni ca sa se hraneasca si sa acumuleze un strat de grasime. La sfarsitul verii, cand intra in hibernare, isi va extrage energia din aceasta grasime. Daca in perioada de vanatoare nu reuseste sa manance suficient, il asteapta o moarte sigura.

Pe de alta parte, cei care survoleaza regiunile arctice vad tot mai des ursi polari inotand departe de tarm. Sub greutatea celor cateva sute de kilograme, bucata de gheata se desprinde si pluteste in deriva, iar pentru a reveni pe uscat, ursul este nevoit sa inoate kilometri intregi si, desi este un bun inotator, adesea nu reuseste sa ajunga la mal. Din ce in ce mai multi ursi inecati sunt descoperiti pe tarmurile arctice.

Citeste si:  Schimba felul in care te simti la munca

Cercetarile biologilor au aratat ca populata de ursi polari a scazut cu 25% in ultimii 20 de ani. Dar au observat si ca exemplarele de astazi sunt mai slabe decat cele din trecut. Pentru ca viata lor este in fiecare zi o lupta, ursii, in special femelele, sunt mult mai slabi astazi. Cu un organism slabit, femelele nu mai pot naste tripleti, iar daca se intampla totusi, nu au suficienta energie pentru a-i hrani pe toti. Cel mai adesea, o femela nu reuseste sa aduca la maturitate decat un singur pui.

ursul polar

Pe langa incalzirea globala, care topeste pur si simplu habitatul ursilor, animalele au de suferit si din cauza invadarii tot mai dese a teritoriului lor. In tot mai multe zone arctice, au inceput sa fie exploatate zacamintele de petrol si gaze naturale, iar omul, pana atunci inexistent in acele locuri, a inceput sa cucereasca, putin cate putin, teritoriul ursilor. Sunt zone intinse pe care acum animalele nu mai pot vana si nu-si mai pot construi vizuinile in care isi nasc puii.

Daca la toate acestea adaugam braconajul, care exista pana si la – 45 de grade, ursul polar, aflat, in mod normal, in varful lantului trofic, devine un animal slab, o specie amenintata, care daca nu este protejata cum se cuvine, va disparea in cateva zeci de ani.


4 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.