fbpx

Vreau sa fiu sefa!

sau Cum sa urci in ierarhia manageriala

Vine un moment in cariera cand te trezesti intr-o zi, te uiti in jur si constati cu uimire ca o parte dintre cei care pana nu demult iti erau subordonati, o parte dintre cei care au intrat in companie pe pozitii similare mult dupa tine, o parte din cei pe care ii desconsideri profesional si ai impresia ca si sefii tai ii desconsidera, au urcat ierarhic in companie, te-au depasit. Vine un moment cand te trezesti ca faci parte din plutonul celor care nu au mai avansat de mult, cand observi ca ai fost lasata la coada. Motivul pentru care te trezesti abia acum, dincolo de scuze si de situatii obiective, este ca ai preferat sa zaci in zona ta de confort, sa iti spui ca iti e caldut si bine in pozitia in care esti acum si ca ceea ce faci si ceea ce esti este exact ceea ce ti-ai propus. Cu alte cuvinte, altii ti-au luat-o inainte pentru ca ti-ai furat singura caciula cu scuze si auto-amagiri.

Nu e o rusine sa spui tare si raspicat ca vrei mai mult, nu e o rusine sa spui „Vreau sa fiu sefa!”. Cei mai multi manageri recunosc un om ambitios si hotarat prin aceea ca au auzit chiar din gura lor ca vor un post anume, ca se considera pregatiti si ca vor face tot ce le sta in putere sa dea de acolo rezultate excelente. Sunt sigura ca si voi cunoasteti, ca si mine, oameni care, chiar daca sunt la inceputul carierei, sunt decisi sa atinga stelele. Atunci cand iau o decizie, nu se lasa pana cand nu o duc la indeplinire. Cand au o idee, nu se lasa pana cand nu ii conving pe toti cei din jur ca este cea mai buna idee pentru situatia respectiva. Acestia sunt oamenii care recunosc fata de ei insisi si fata de sefii si colegii lor ca isi doresc sa ajunga mai sus, sa aiba mai multa putere si autoritate, bani si libertate de miscare.

Citeste si:  Jennifer Aniston prezinta Oscarurile?

Pana la urma, prin asta se traduce ambitia – prin dorinta de a-ti asuma o mai mare responsabilitate, dar si o mai mare putere.
Prin opozitie esti tu, care te simti cu musca pe caciula cand citesti acest articol. Astepti sa fii promovata fara sa ai curaj sa spui cu voce tare ca meriti sa fii promovata, ca esti cea mai buna pentru job, ca acest lucru te-ar motiva intr-atat incat ai fi in stare sa muti muntii din loc. Te uiti cu invidie in jur la cei care, desi sunt mult mai tineri si cu mai putine cunostinte ca tine, au avansat si si-au cladit o cariera frumoasa. Traiesti in cochilia ta comoda, mintindu-te ca tu nu esti facuta sa fii sefa, ca din moment ce nu ai ajuns mai sus inseamna ca nu a fost sa fie. Resemnandu-te. Gresesti insa. Gresesti cand ti-e teama sa admiti ca vrei mai mult. Hotararea de a fi cel mai bun este insasi abilitatea incipienta de leadership pe care orice manager cauta sa o identifice in angajatii lui. Nu trebuie decat sa te ridici si sa iti spui parerile, tare, raspicat, sa le mentii chiar daca intampini uneori dificultati si opozitii si sa stii sa te retragi gratios daca, pe parcurs, iti dai seama ca ai avansat o teorie gresita.

Din orice greseala inveti. Desi a devenit un cliseu, o sa-mi permit sa il folosesc insa in contextul acesta. Gresesti insa si mai mult daca nu iti oferi sansa de a face greseli. Singura care te poate motiva sa te arunci in lupta pentru ceea ce iti doresti si sa o si castigi esti chiar tu. Stand deoparte si privind jucatorii din teren, nu faci decat sa acumulezi frustrari neconstructive care pe termen lung vor lucra impotriva ta.

Citeste si:  Un bărbat a fost arestat de poliÅ£ia britanică pentru că ar fi furat poze ale prinÅ£ului William

La lupta asadar! Nu uita de ce americanii sunt pe primul loc: nu le e frica sa spuna oricui vor sa ii auda ca ei sunt primii chiar si atunci cand nu au ajuns inca pe pozitia fruntasa. Atitudinea de invingator este cea care ii aduce acolo. Se nasc si li se spune ca sunt cei mai buni, cresc si li se spune ca pot reusi tot ce-si propun in viata, sunt educati pentru a castiga in toate planurile, pentru a nu se multumi cu putin. Locul doi nu exista si nu au in genele lor acest concept. Locul doi e infrangere. Hai sa fim cu totii un pic mai americani, macar in aceasta privinta.

Inca un mesaj pentru cei care gasiti exemplul cu americanii nepotrivit si va bazati rationamentul pe faptul ca sunt o subcultura europeana: este exact sindromul celui care, in loc sa il combata pe cel mai bun si sa ii ia locul, sta cu mainile in san si il judeca.

6 Comentarii
  1. si eu vreau, dar doar faptul ca vrei nu o sa te ajute. trebuie sa muncesti, sa fii corect cand trebuie si incorect cand trebuie. sa te alaturi cui trebuie si sa inghiti multe. mie asa mi se arata problema.

  2. Draga Cristina Constantinescu,

    Se pare ca zicala \\\”HRistii sunt cei mai slabi psihologi\\\” este foarte valabila in cazul tau. Tu crezi ca toate femeile vor sa fie niste corporatiste la costum cu responsabilitati mari si timp putzin? Cum poti sa le inserezi ideea de \\\”te-au intrecut toti, acuma ridica-te si lupta!\\\”…Hello, asta dovedeste ca sistemul si corporatismul nu numai ca a pus stapanire pe creierul tau, dar e strigator la cer ca stimulezi cititoarele sa urmeze aceste sfaturi. Fiecare face cum vrea si ce vrea, nu toate femeile sunt obsedate de promovare si nu toate isi doresc shefia ca pe Sfantul Graal (sper ca stii ce e ala). Articolul asta este pt femei care nu au incredere in ele si spera sa isi umple golurile sufletesti trudind pe un scaun managerial de piele. Rusine!

  3. Draga Zana,

    Interesanta zicala… :)) nu pot sa zic ca mi-e cunoscuta, dar sigur va fi preluata rapid de breasla.
    Eu NU cred ca \”toate femeile vor sa fie niste corporatiste \”la costum\” (exprimarea ta ma amuza) cu responsabilitati mari si timp putin\”. Insa, ca orice articol, orice scriere de fapt, si acesta are un target, un segment anume pe care il vizeaza, caruia i se adreseaza. Care crezi tu ca este target-ul acestei scrieri?
    Ai ghicit: femeile din mediul economic privat, recunoscut drept un mediu foarte competitiv si foarte solicitant, asa cum bine ai remarcat si tu.

    Multumesc pentru comentariu,
    Cristina

  4. Draga Cristina,

    Zicala nu este a mea, am preluat-o si eu de la niste profesori:-)

    Textul in sine nu este daunator, ba chiar chiar vorbeste despe ambitie si cum sa ajungi la succes.
    In fine, mie mi se pare tare amuzanta si average toata faza asta cu \\\”vreau sa fiu shefa!!\\\”targetul
    tau nu cred ca este cel specificat de tine (private economics women), ci average women.
    Dar asta este doar
    parerea mea, probabil.

  5. Imi place foarte mult articolul acesta. Intr-adevar trebuie sa fii capabil sa iti asumi responsabilitati pentru a ajunge pe un post de lider si nu sa stai \”cu mainile in san\” si sa astepti sa fii promovat de la sine.

  6. Foarte interesant articolul tau.Sincer eu imi doresc sa fiu sefa pt ca chiar am muncit si consider ca merit o promovare.Voi incerca sa tin cont de sfatul tau sa vedem ce v-a iesi.Eu nu ma gandeam ca daca vrei sa fii sefa trebuie sa ceri,mai degraba credeam ca intr-o zi iti vor fi recunoscute meritele.Dar in ultimul timp vad ca sunt promovate persoane care au venit in firma in urma mea si nu au nici pe departe realizarile mele.Citind articolul tau am ajuns la concluzia ca ,,asa nu mai merge\\\’\\\’ si trebuie sa fac ceva pt a reusi.

    Multumesc inca o data pt articol!Cat priveste persoanele care au comentat rautacios pe seama celor scrise de tine,eu cred ca nu merita sa le bagi in seama pt ca se vede ca,, traiesc \\\’\\\’in alta lume.

Lasă un răspuns la Mariana Oatu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.