Winter Sleep. Povesti despre oameni si stancile din ei

Daca aveti chef de un film care sa va faca sa dezbateti pana dimineata cu prietenii, Winter Sleep este acela. Nu, nu este un sf, nici o distopie, ci repune intrebari vechi de cand lumea. Despre bunul si raul din noi, despre lupta dintre ele si despre cine castiga sau cat de clara e victoria, despre demnitatea (sau aroganta?) pe care omul o poate cunoaste chiar in cadere.

Filmul a luat premiul cel mare, Palme d’Or, la Cannes si este a doua productie a turcului Nuri Bilge Ceylan, pe care o urmaresc, prima fiind Once Upon a Time in Anatolia, despre care unii afirma ca ar fi trebuit sa fie cel laureat. Va las pe voi sa va decideti preferatul.

Citeste si:  Invata sa-ti raspunzi la intrebari

Pelicula are la baza doua povestiri de Cehov, iar regizorul, care a semnat si scenariul impreuna cu sotia sa, Ebru Ceylan, pastreaza ritmul si modul de constructie a personajelor tipice unui dramaturg. De fapt, filmul este unul de personaj. Protagonistii se construiesc treptat, scena cu scena, replica cu replica, dialogul fiind privilegiat. Astfel rezulta durata de trei ore si 16 minute in care unii au vazut un impediment.

Firul epic se ramifica in doua : o drama din sanul unei familii, unui cuplu si o alta rezultata din ciocnirea a doua nuclee, aflate in raport de insubordonare si apartinand unor medii diferite. In cel dintai fir, Aydin, un barbat aflat la varsta a doua, este infruntat de sotia si de sora sa, acuzat de diverse… imposturi, iar in cel de-al doilea, acelasi barbat trebuie sa rezolve situatia dificila a unor chiriasi restantieri. In ambele ipostaze, Aydin are prerogativele patriarhului. Proprietarul unui hotel din Cappadocia, mostenitorul unei averi, dar cu aspiratii artistice, ziarist si fost actor, protagonistul isi afirma si rasafirma iluzoria-i superioritate.

Citeste si:  Femeile in lume: prostitutie si trafic de carne vie in Romania

Sotia sa, cu mult mai tanara, pare sa-l dispretuiasca si isi cauta consolarea in singurul domeniu in care poate spera la autonomie: diverse activitati caritabile pentru populatia locala.

Chiriasii, pe de alta parta, compun o alta familie bizara: un imam umil, mieros, un frate fost detinut, care este mereu in punctul unei explozii de furie si ura, un copil care acumuleaza si el, absorbind ca un burete, nefericirile adultilor. Performantele de interpretare ale actorilor sunt greu de uitat.

Citeste si:  Chiloti care sustin nationala de fotbal

Iar de aici, in lungi dialoguri (ale caror intorsaturi va veti surprinde repetandu-le), se creioneaza o poveste despre slabiciunea umana intr-un peisaj de-o asprime pitoreasca.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.