…si scrisul

Please select a featured image for your post

Daca vorbeam de citit, de ce nu as vorbi si despre scris? Desigur, a scrie e ce invatam in primii ani de scoala si ceea ce folosim apoi, pe tot parcursul vietii, fara ca macar sa constientizam de cele mai multe ori importanta gestului atat de simplu pentru existenta noastra. Scrisul insa, ca mod de a fi, ca o indeltinicire de timp liber, e o cu totul alta poveste. Daca a citi e simplu, pentru toata lumea, a scrie poti spune ca e doar pentru cei ce au intr-adevar ceva de spus. Asa sa fie? Va amintiti de povestile scrise in copilarie, incercand sa faceti cea mai grozava tema pentru scoala? Sau de poeziile scrise in adolescenta visand la iubiri neimplinite? Sa fi fost ele doar simple momente in care vi se cerea sa creati sau pur si simplu simteati nevoia de a exprima ceva ce nu putea iesi din suflet altfel decat pe hartie?
Desigur, multi poate nici nu isi amintesc sa fi scris vreodata ceva, altceva decat simple texte functionale sau biletele de lasat pe masa de telefon pentru familie. Insa de multe ori, a te intoarce la scris, a consemna fie si intamplari zilnice, poate fi un bun mod de eliberare.
Citeste si:  Targul cu povesti la Muzeul Taranului
Pe buzele tuturor se afla, in era noastra, stressul. Scrisul e un mod de a scapa de efectele negative ale acestuia. Prin scris poti inventa, poti face ca tot ceea ce iti doresti de la o lume imposibila altfel, sa prinda contur. „Cum sa ma apuc sa scriu? N-am fost niciodata un scriitor” ati putea cu usurinta replica indemnului meu. Raspunsul: nici nu trebuie sa fi fost sau sa fiti. A fi scriitor e intr-adevar o arta, insa a scrie fara dorinta de a publica, poate usor deveni o placere personala. A tine un jurnal e ca si cum ai aduna in paginile unui caieti tot ce stii despre tine. Doar ca nu faci asta doar la un moment dat, ci zi de zi, sau poate saptamana de saptamana, fara sa pierzi vreun detaliu din viata. Desi multora dintre noi nu ne place sa ne gandim la batranete, imaginati-va peste cateva deceni. N-ar fi placut sa va amintiti de propria viata si altfel decat uitandu-va la fotografii?
Citeste si:  Atitudinea in afaceri
Dincolo de asta, scrisul poate adesea sa va provoace o stare de bine si altfel. Asa cum cititnd un roman, o poezie sau chiar un articol de ziar de buna calitate puteti fi incantat de o surpinzator talent artistic, tot astfel se poate sa descoperiti in propria creatie ceva ce va place. Englezii i-ar spune „self-esteem”, iar in romana nu prea avem un echivalent exact pentru asta. E insa un sentiment destul de placut sa vezi ca poti face si altceva, ceva ce nu ai fi crezut ca s-a ascuns pana atunci in interiorul personalitatii tale.
Citeste si:  6 moduri in care faci ca seful sa te iubeasca
Un ultim motiv pentru a incuraja scrisul – efectul uitarii. Da, ni se poate intampla sa uitam cum e sa iei o foaie de hartie, un pix, si sa scrii de mana. Mi s-a intamplat adesea sa am de dat un examen si sa simt cum mana mea nu mai poate sa scrie la fel de rapid cum o facea odata. Si asta nu pentru ca as fi imbatranit subit si as si avut dureri articulare, ci pentru ca pur si simplu uitasem cum se scrie fara taste…


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.