fbpx

Abstinenta sexuala, ca refuz si ca foame

Astazi, cand traim intr-o epoca in care dorinta si placerea, obtinuta cu orice pret, au capatat un statut obligatoriu, sa te declari abstinent poate provoca uimire, in cel mai bun caz. Sa nu va imaginati ca aceasta calitate, cea de abstinent, este una usor de dobandit. Cei care adera la ea trebuie sa faca fata unei presiuni imense, caci si ei traiesc intr-o societate exhibata, in care termeni ca durata, numar de parteneri, numar de orgasme joaca un rol esential. Refuzul acestor persoane de a se lasa duse de curent are rolul unei declaratii, a unei luari de pozitie: refuz sa fiu un animal dintr-o turma, refuz sa ma supun unui impuls, cel putin nu fara „a discuta” cu el inainte.

In Statele Unite, acum sase ani, a luat nastere o miscare numita „asexuala” la care au aderat uimitor de multi oameni. Surpriza a venit si din faptul ca printre membrii miscarii erau extrem de multe cupluri. Cupluri pentru care sexualitatea fusese redusa la o formidabila tandrete. Mai erau si celibatari care se incapatanau sa creada in acel suflet pereche, pe care-l asteptau puri si imaculati.

Citeste si:  Suntem diferiti si nu-mi pasa!

Exista la multi oameni un dezinteres pentru sex, fara ca asta sa se traduca neaparat in existenta unei probleme psihice. Nu este de ajuns ca doua corpuri sa-si dea intalnire intr-un pat pentru a rezulta acele focuri de artificii. Exista o mare diferenta intre erotismul torid, acrobatic, promovat de media, de carti sau filme si raporturile cel mai adesea plictisitoare pe care le au oamenii reali. Nu cei din statistici, nici cei de pe ecrane. Pur si simplu este aproape imposibil sa atingi nivelul de performanta cerut. E ca si cum toate revistele ne-ar invata sa fim ciclisti pentru Turul Frantei, iar noi suntem doar niste oameni obisnuiti, un pic dolofani, fumatori si cu probleme cardiace. Nu vom ajunge niciodata in Turul Frantei, s-o recunoastem, iar o plimbare cu bicicleta in jurul blocului nu se compara cu o cursa la 1500 de metri altitudine, pe un teren accidentat.

Multe cupluri merg la sexolog pentru ca au constatat ca au pierdut dorinta. Insa, de multe ori, nu vin pentru ca doresc sa o regaseasca, ci pentru ca vor sa fie linistiti, sa li se dea asigurari ca nu este nimic grav, nimic anormal. Daca prin anii ’70, sexologii trebuiau sa deschida caile placerii in ochii pacientilor lor, astazi ei incearca sa-i convinga ca, daca o usa s-a inchis, nu este sfarsitul lumii.

Abstinenta intr-un cuplu nu inseamna neaparat ca iubirea si-a luat zborul. Din contra, in multe cazuri, legatura dintre cei doi poate fi mai puternica decat inainte. Odata scapati de tirania dorintei si a cautarii placerii, cei doi constientizeaza ca au, cu adevarat, ceva de impartasit dincolo de partea fizica. Dorinta ia alte cai.

Asexualii pretind ca ar reprezenta o a patra categorie, alaturi de heterosexuali, homosexuali si bisexuali. Refuzul lor este tot o extrema, cea opusa consumismului care s-a extins si in zona sexualitatii. Abstinenta ca opus al lacomiei, al suprasaturarii. Un post etern care se ridica in fata excesului si a festinului de carnal cu care epoca noastra ne-a obisnuit.

Si in cazul abstinentilor exista doua categorii. Cei care se declara „asexuali” adopta o pozitie foarte rigida, caci acesta este standardul prin care isi afirma identitatea. Facand aceasta alegere, se simt in siguranta. Sexualitatea era o masea dureroasa, ei incearca o extractie, nu o vindecare a organului bolnav si pretind ca se simt in continuare intregi, ca nu le lipseste nimic.

Citeste si:  Riscurile pilulei contraceptive

Mai exista si cei care au fost cumva fortati de experiente neplacute sa adere la acest statut. Starea de abstinenta este, in cazul lor, de cele mai multe ori, pasagera. Este cazul celibatarilor care frecventeaza siteurile de matrimoniale. Multi dintre ei isi doresc mai putin sa-si gaseasca jumatatea, cat sa dobandeasca o aparenta de normalitate. Atata vreme cat se afla in cautari, se afla la adapost.

Abstinenta nu este absenta apetitului, ci doar foamea de altceva.
Intr-un fel, acesti abstinenti se afla in cautarea unui absolut. Au un simt al acelui ceva mai bun, superior, mai frumos. Refuza ceea ce cunosc deja de dragul unui ideal. Refuza sa puna semnul egal intre dorinta si nevoie. Caci societatea contemporana asta predica: nu mai avem timp sa ne ascultam dorintele cu adevarat si atunci le confundam cu nevoile. Carnea le pare trista atunci cand vine singura. Poate ca abstinentii sunt cei care, de fapt, se afla in asteptarea unui festin, nemultumindu-se cu mici portii de fast-food sexual.

Un comentariu

Lasă un răspuns la claudette Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.