In ultimii ani am asistat neputincioasa si foarte intrigata la dezvoltarea in cadrul mass-media a unei categorii de emisiuni foarte gustate de o anumita parte a publicului spectator, respectiv cele din ciclul „Din dragoste”, „Iarta-ma”, „Povestea mea”, „Nora pentru mama” si enumerarea ar putea continua.
Ceea ce ma nedumereste pe mine este faptul ca aceste gen de emisiuni abordeaza aspecte din viata unor personaje reale (poate prea reale), aspecte care ma indoiesc ca ar trebui facute publice la asemenea nivel.
Nu imi vine sa cred ca ii place cuiva sa fie expus in asemenea masura incat publicul sa afle detalii legate de viata intima, necazurile pe care i le provoaca un anume Costel doamnei Marioara din comuna X, cand se intoarce seara afumat de la crasma satului, sau cand tipa ca nu are mancarea deja incalzita si asezata pe masa in momentul in care binevoieste sa se intoarca in sanul familiei.
M-am plictisit sa „alerg” cu telecomanda de pe un canal pe altul si sa dau in permanenta de nefericitul Mihai care o roaga pe nemiloasa tanara Andreea, cea de care si-a legat toate asteptarile de la viata si pe care a cunoscut-o la discoteca din sat la sfarsitul verii, sa se intoarca la el, asta neaparat dupa ce EA l-a parasit pentru unul mult mai bogat sau din cauza ca mama ei nu era de acord cu relatia lor. Si asa ajung sa urmaresc cu „sufletul la gura” peripetiile bietului indragostit, care, insotit de moderatorul emisiunii respective, ajunge sa bata la usa alesei inimii lui minute in sir, iar ea refuza cu indarjire sa reia legatura de iubire cu el, lasindu-l trist si dezamagit pe treptele blocului, cu un buchet de… ghiciti, nu? … trandafiri rosii si costumul de ginerica, cu ultimul nasture descheiat, ca sa apuce sa mai respire dupa crunta deziluzie.
Reusesc cu greu sa imi schimb canalul de „interes” si… surpriza! – pe urmatorul intalnesc epopeea tragica a nevestei inselate de catre sot, care apeleaza din disperare la serviciile unei televiziuni pentru a-l prinde pe ticalos in flagrant cu cea care i-a furat locul in inima barbatului – urmeaza, bineinteles, o serie de fapte care mai de care mai hilare (prezentate in „fazele” emisiunii) – urmarirea, intalnirea intre cei trei protagonisti, o serie de invective la adresa celor vinovati si… serialul ar putea continua.
Mai interesant este faptul ca aud comentarii in tramvai sau asteptind la o coada la supermarket despre emisiunile in cauza, comentarii ale generatiei tinere (de femei, bineinteles) – „ai vazut, tu, ce inima buna avea X”, sau „ce romantic era cand a aparut cu buchetul de flori si i-a cerut iertare”.
Nu pot decat sa imi stapanesc un zambet amar la gandul ca modelele de comportament sunt impuse de o serie de emisiuni de o calitate atat de scazuta, ca telenovela si emisiunile de „reality-show” ne invadeaza casele si gandurile, ca ne lasa atat de putin timp pentru a ne descoperi pe noi insine si pe cel alaturi de care traim.
In speranta ca nu voi ajunge vreodata sa imi cer iertare unei rude pe care nu am mai vazut-o de cand Raposatul mai tinea discursuri in fata poporului sau sa imi fie teama sa deschid usa in fata careia zace emotionat prietenul de acum 3 ani, va doresc… vizionare placuta!!!
:)))))))))))) Excelenta idea de penibil atat pt emisiuni cat si pentru telespectatoare,
ai pus punctul pe i. Totusi cred ca mergea putin mai dur si mai sarcastic, chit ca ai fii starnit un val
de critici.
as fi vrut sa existe mai mult interes in randul generatiilor viitoare(tinere) catre propria persoana, mai educata, mai cultivata si cu bun simt.mi se pare ca din ce in ce se pierde mai mult din notiunea calitatii de a fi om.
apropo de \”cultura\”din zilele noastre…un exemplu relevant dintr-un banc:
Doamna profesoarã la scoalã :
– Bulã, care este subiectul în \”Venea o moarã pe Siret\” ?
– \”Venea\”! – rãspunde Bulã.
– Cum \”Venea\”, mã?
– Pãi, punem întrebarea la predicat : Cine omoarã pe Siret? \”Venea\”!
no comment