Amintindu-ne de vechile iubiri…

Exista multe femei care raman cu nostalgia primei iubiri multi ani dupa ce aceasta a fost consumata. Daca se intampla sa treaca prin locuri familiare, sa revina cumva la locul faptelor, sa dea peste o scrisoare (in cazul in care corespondenta mai era la moda in epoca respectiva), un tremur aproape imperceptibil al membrelor inferioare se instaleaza, cu tot controlul din partea ratiunii. Credeau ca au uitat, ca toate au fost imbalsamate, ingropate, izolate intr-un coltisor departe de prezent. Faptul este oarecum explicabil. Adolescenta ramane o varsta de aur, o varsta a promisiunilor, a avantului si careia ii duci dorul mai ales cand constati ca pe pielea ta s-a cam depus praful dezamagirilor si al oboselii.

Insa cat de departe poti merge cu dorul si jalea dupa prima iubire? Unele merg atat de departe incat incep sa-i caute pe destinatarii sentimentelor de atunci. Timpul trecut ajunge sa infrumuseteze tabloul. Idilismul se instaleaza cu toate culorile frumusetii si ale sperantei. Cand ti-e dor de o anumita stare, de un anumit „eu” pe care nu il mai regasesti acum, ajungi sa impopotonezi cu tot felul de accesorii o realitate trecuta. De pilda, te poti trezi uitand ca el avea cosuri si, in loc de asta, ii daruiesti, generoasa din fire, un ten de portelan. Nici neindemanarea si stangacia tipice varstei adolescentine nu te mai irita, ci, din contra, ti se par dragalase. Cu alte cuvinte, iti mistifici povestea, te mistifici pe tine si-l mistifici pe el. Acum, in lumina privirii intoarse spre trecut, totul pare mai frumos si mai minunat decat era, de fapt. Ajungi sa te inscrii pe site-uri care-ti promit reintalnirea cu cel care-ti facea inima sa bata mai tare acum vreo 10, 15, 20 de ani.

Citeste si:  Ce te faci daca esti posesiva?

Interesant este ca ajungem sa ne intrebam „Oare ce o mai face X?” abia atunci cand simtim ca relatia prezenta este plina de fisuri. Ani la rand, nu ne-a tulburat niciun fel de gand referitor la X si, dintr-odata, parca am dori sa stam cu el la o cafea. Nemultumirile actuale isi cauta leacul in trecut. Este un paradox. In loc sa ne proiectam noi iubiri, imagini viitoare ale propriilor noastre persoane, ajungem sa ne oglindim in trecut, chiar daca acesta nu a fost intotdeauna roz si luminos. Avantajul consta insa in familiaritate. Deja stim. Cunoastem riscurile si capcanele si ne mintim ca, de data aceasta, ne-am putea proteja de ele. Un barbat nou, o poveste noua ar presupune un teren necunoscut, pe care n-am sti sa ne miscam decat cu dificultate.

Ceea ce uitam insa este ca si el, subiectul reveriilor noastre, s-a schimbat. V-ati intrebat in ultimul timp cum a evoluat „primul” vostru? Cum este el acum? A ajuns alpinist sau si-a dat seama, pe parcurs, ca e mai rentabil sa fie un directoras de vanzari cu laptopul atasat de mana si rate la banca? Mai canta sau a ajuns programator? Ii mai plac baile lungi sau a ajuns la concluzia ca e mai bine sa traga de fiare intr-o sala? Ii mai place rock-ul sau a ajuns sa creada cu toata taria ca house-ul cu repetitiile obsesive si uniformitatea lui e mai potrivit, mai adecvat noilor timpuri? Mai viseaza la o calatorie in jurul lumii sau isi doreste o a doua casa in Pipera?

Citeste si:  Sexperta- dileme de menage-a-trois: o placem amandoi, dar daca el o place prea mult?

Cele mai multe reintalniri cu trecutul sunt crude. Prezentul pare sa-si lateasca pe chip un ranjet batjocoritor atunci cand il confruntam cu visurile si idealurile de atunci. Si nicicand grimasa asta nu pare sa fie mai urata decat atunci cand ne intalnim cu o fosta iubire. Ridurile noastre le regasim la el, esecurile noastre se oglindesc in cinismul lui, luptele noastre pierdute se prezinta si la el, sub alte forme. Oricat de multumite am fi de viata noastra actuala, oricat de implinita ar parea ea, nu va fi totusi cea pe care ne-am imaginat-o. Pentru ca, pur si simplu, niciodata nu e. Si mereu vom avea o strangere de inima gandindu-ne cum ar fi fost daca… Insusi esecul povestii de atunci este pus pe seama imprejurarilor exterioare, a unor factori care nu tineau neaparat de protagonisti. Chiar daca atunci l-am acuzat pe el, acum il absolvim de orice vina si nostalgia ni-l infatiseaza curat ca lacrima. Nu noi, niciunul dintre noi, nu e responsabil, ci lumea, doar lumea, mediul, situatia, circumstantele. Dar acum, acum suntem mai maturi si am sti cum sa luptam pentru noi si pentru dragostea noastra. Aceasta este minciuna frumoasa pe care o urzim atunci cand ne pomenim scufundate in reverii.

Citeste si:  Terapie sexuala

O posibilitate, o noua sansa, o noua poveste. Stergem timpul si, desi avem 30, 40, 50 de ani, ne aruncam unul in bratele celuilalt cu aceeasi fervoare, cu aceeasi inconstienta de la 15-20 de ani. Ne prefacem nemuritori, ne simtim zei, gustam iarasi intensitati uitate. Sau doar ramanem cu ochii in gol visand la ele. La asta visam.
Daca ne-am trezi insa fata in fata cu ei, cu primii nostri, s-ar putea si sa constientizam inca o data de ce n-am rezistat impreuna. S-ar putea sa vedem limpede ce s-a intamplat si sa realizam ca nu exista vinovati in afara, ca tot timpul asta am creat o fantezie, am eliminat elementele care ne displaceau si am completat golurile ramase cu produse ale imaginatiei noastre. Confruntarea cu realitatea s-ar putea sa iti lase un gust amar, dar si sa te faca sa te placi mai mult pe tine, cea reala, in carne si oase.

Voi v-ati mai gandit la primele iubiri? V-ar placea sa va reintalniti cu ele? Daca ati fi puse in fata lor, cum ati reactiona? Le-ati intoarce spatele sau ati incerca sa le imbratisati? Ati fi stanjenite sau entuziasmate?


9 Comentarii
  1. Nyu stiu cum as rectiona, si nu cred ca mi-ar face placere deosebita sa-mi reintalnesc prima iubire!
    Oricum…..acolo unde a fost odata foc, mai exista cenusa! asa ca……:) Depinde de cata \”cenusa\” mai ai in suflet….daca mai ai 🙂

  2. Eu sunt un caz mai ciudat…eu am ramas prietena cu fostii mei 🙂 ..stiu ca pare ciudat, dar exista un argument: oamenii aceia atunci au fost cei mai buni prieteni ai mei, iar eu a lor…ne-am despartit de fiecare data civilizat..unii mai suferinzi decat ceilalti, dar civilizat.. asa ca stiu ce fac toti fostii mei, ies la bere cu ei din cand in cand , fara sa-i ascund nimic actualului.DAR, pentru a putea ramane prieteni, exista niste reguli… NU se incep niciodata povesti cu \”iti mai aduci aminte…\” si NU se mai dezbate relatia terminata, iar atunci cand tocmai te-ai despartit de cineva fugi doar la o poveste..nu si la o tinere in brate..cel din fata da trebuie sa fie asexuat..Asta e greu la inceput, dar dupa ani…e doar un om la care tii mult si pe care te bucuri sa-l vezi din cand in cand, uneori cu actuala prietena/sotie, alteori singur. E adevarat ca uneri ma mai intreb de ce nu a mers, dar stiu ca am incercat tot atunci asa ca nu regret, iar ei imi sunt toti oameni dragi.

    p.s.Cu fostul care era din grupul de prieteni de la facultate, a fost mai usor…noi fusesem prieteni si inainte

  3. Eu tocmai zilele trecute m-am intalnit cu un fost de-al meu. Sotul meu era plecat intr-o delegatie de 2 zile si printr-o coincidenta, in pauza de masa, m-am intalnit cu fostul, m-a invitat la o cafea. Nu am refuzat desi nu ne vazusem de mai mult de un an. M-a rascolit tare cnverstia cu el, nu am vorbit de ce a fost intre noi deloc, insa a fost destul de ciudat….trebe sa spun ca a fost pe postul de \”amant\”..chiar daca eu il numesc tot un fel de fost :). Mi-am inselat iubitul de la momentul respectiv cu el si asta a fost…macar mi-am dat seama ca nu mai tin la el cu ocazia asta. A fost o intalnire ciudata pt ca mi-au revenit in minte momentele frumoase petrecute impreuna si dezamagirea ca nu s-a putut sa fim impreuna…..nu s-a putut din cauza familiei :(. Trist….dar mi-am revenit gandindu-ma ca am alaturi un sot iubitor si grijuliu pe care il iubesc la nebunie!
    Intotdeauna e greu mai ales daca a fost ceva in sufletul amandurora, important e sa realizezi ca daca nu s-a putut sa fiti impreuna inseamna ca a fost un motiv rezistent si nu are rost sa mai sperati!
    O zi frumoasa va doresc!

  4. M-au rascolit putin vorbele Sexpertei. eu inca sunt cu prima iubire, am avut o relatie mai ciudata.apropo am 21 de ani. el mi-a fost coleg in liceu,am fost atunci impreuna 1 an apoi ne-am despartit. el e si cel cu care mi-am inceput viatza sexuala. undeva pe la sfarsitul liceului ne-am impacat. momentan locuim impreuna( suntem studentzi). s-au intamplatmulte, am iertat multe, nu am inteles insa niciodata de ce atunci cand nu ii dadeam eu atentie venea si ma cauta, ma \”tortura\” , iar cand el nu imi dadea atentie il cautam eu. asta se intampla cand am fost despartzitzi(a fost o perioada d 1 an jumate aproximativ). sunt constienta ca relatzia asta se va termina candva iar asta ma ingrozeste.oare dc ..pentru ca realizez si eu ca nu merge tocmai bine si treaba cam scartzaie…

  5. Dragutza mea adina, sa nu te ingrozeasa o posibila despartire pt in cazul in care are loc….este cu un scop. Parerea mea este ca nu trebuie sa stai cu primul, nu este primul si nici ultimul barbat de pe lumea asta, mai exista si altii mai buni si mai rai, important e sa iti dai tu seama daca mai tii la el si daca il mai iubesti, iar daca realizezi ca raspunsul este NU…sa nu iti fie frica sa te retragi! Gabdeste-te ca iti va fi mai bine, oricum se zice ca un om nu are o singura iuire in viata…asa ca ai toate sansele sa intalnesti o persoana mai buna si mai iubitoare, intotdeauna e loc si de mai bine! Asta este parerea mea, sper sa nu te superi pt ce ti-am spus!

  6. Prima iubire.. vesnic ne va ramane intiparita in suflet. La fel am patit si eu, prima iubire mi-a revenit in gand cand relatia mea prezenta a inceput sa scartaie.. Si imi aduc aminte cu un gust placut de fostul meu, chiar dak dupa 3 ani in care nu ne-am mai vazut si ne-am reintalnit, nu mi-a lasat un gust chiar asa placut. Relatia mea prezenta, chiar daca dureaza de 3 ani.. scartaie. Si ma face sa sufar. Constientizez pe zi ce trece ca el imi vrea tot mai mult raul.. si e dureros, pentru ca e primul baiat din viata mea.. Am cunoscut pe cineva, care ma face sa zambesc, chiar dak suntem doar amici..El intelege ca eu sunt intr-o relatie, si de aceea luam lucrurile treptat, construim intai o relatie de prietenie..
    Si da.. prima iubire, va ramane pururi in sufletele noastre, a fiecaruia dintre noi.. Si consider, ca.. e cel mai frumos \”Secret\” al sufletului noastru… 😉

  7. Prima dragoste….asa e..nu poti schimba nimic…nu se poate uita.:) Faza e ca eu nu imi amintesc cum spune in articol…ca totul fiind roz si perfect.Imi amintesc exact ce s-a intamplat,fiecare cuvant adresat care m-a deranjat,cuvinte care au durut si mai dor inca,desi au trecut cativa ani.Eu am 22 de ani.Curand voi parasii tara si stiu ca de data asta chiar se rupe orice posibila legatura cu trecutul.Exact ce am si vrut.Mi-am ales o meserie care sa ma ajute sa nu am timp nici de gandire…Si uite asa ,acum 4 luni am intalnit pe cineva…si suntem impreuna.Ma iubeste si simt asta,se poarta superb cu mine si ma sustine in meseria mea.Sper sa trec de tot peste acest \’miraj\’ al trecutului si sa ma pot desprinde de tot de el :).fetele care iubesc pentru prima data si nu mai sunt cu respectivul ar trebui sa stie ca tot ce trebuie sa faci este sa inveti sa renunti,parerea mea.To let go 🙂 usor de zis,greu de facut uneori.

  8. Am inceput o relatie la 15 ani ….eram copil…din joaka a inceput totul….suntem si akum impreuna ,de 5 ani..dar …simt k nu mai pot…ma doare atat de mult k nu`l voi avea vesnic langa mine…el inca ma iubeste dar e o iubire ciudata,nu se poate desp de familia lui sub nicio forma…e baiatul mamei:(( iar mama lui mi`a facut prea mult rau ! de multe ori imi spun ca toate trec dar stiu sigur k acest\”tot\” care ma macina va lasa urme profunde in sufletul meu….poate ca nu ne`am potrivit de la inceput dar speram la o schimbare desi cred k e prea tarziu dak si la 26 de ani ,ai lui, el ink e un copil pt k nu poate renunta la mamica lui ….au fost prea multe si stiu k la sfarsit o sa`mi fie ingrozitor de greu …aproape imposibil dar trebuie sa devina \” amintirea unei vechi iubiri\” :((

  9. eu aveam 15 ani cand am avut\\\\\\\” prima iubire\\\\\\\” el avea 18 ani … dupa jum de an mi-am inceput si viatza sexuala eram innebunita dupa el, a inceput sa-l cunoasca si fam mea era…. fffffffffffff frumos, toata lumea spunea ca ne sta bine impreuna …dar dupa un timp a inceput sa ma jigneasca sa ma minta….parca nu mai era el.si am mai stat cu el un timp care nu mai are rost sa mi-l amintesc….chiar si dupa am mai avut relatii dar nu au mai contat asa mult pt ca tot timpul ma gandeam la la el…..dar sa nu mai vb de asta ,acum sant cu cineva de 5 ani …..acest cineva e sotul meu de 2 ani….da m-am maritat si sant fffffffffffffffff fericita il iubesc ma iubeste(eu sant plecata din tara de 5 ani)vara trecuta m-am intalnit si cu fostu m-am uitat la el putin si am mers mai departe………dar sa stiti ca aveti dreptate ca prima dragoste nu se uita niciodata chiar daca acum sant fericita…..va poop

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.