Amoruri imaginare

Timp de cinci ani, am fost foarte indragostita de un coleg. Cu cat treceau zilele, cu atat il iubeam mai mult in tacere. Totul ma facea sa cred ca si eu ii plac. Privirea lui ce cauta mereu sa se intalneasca cu a mea, modul in care ma saluta, in care imi zambea… Intr-o zi, am auzit ca vor sa-l mute in alt sediu al companiei la care lucram. Teama de a nu-l mai vedea m-a facut sa reactionez. L-am invitat la o cina romantica, la mine acasa. N-a venit. Am fost distrusa, m-am simtit ultima femeie. Parca un dus rece ma trezise la realitate: timp de cinci ani traisem ceva ce nu avea nicio legatura cu realitatea. In zilele urmatoare, m-a evitat, nu mi-a mai vorbit niciodata. Marea iubire nu existase decat in capul meu. Simteam ca mi-am jucat singura o farsa.

Sigur, veti spune, nu este posibil. Nu ai cum sa te inseli cinci ani de zile! Vom vedea insa mai jos care sunt trasaturile portretului robot al unei astfel de femei. Si, da, este posibil!

Noi avem o capacitate uimitoare, de dimensiuni epice, de a ne dezvolta independent, fara nicio legatura cu realitatea, tot felul de scenarii. Astfel, un chipes indiferent este investit cu atributele lui Fat Frumos pe care l-am asteptat de mult si dupa care am suspinat indelung. Astfel, o intalnire, niste cuvinte absolut banale incep sa aiba semnificatii vitale pentru noi si viata noastra.

Insa aceste scenarii inseamna mai mult de atat. Odata ce ne crosetam singure povestea, ne gasim la adapost. Acolo, in imaginatia noastra este cald si bine, de ce sa mai iesim la vedere, sa ne confruntam cu realitatea unde poate sa bata crivatul? Langa flacarile vioaie ale fantasmelor noastre, putem tese ce univers dorim, cat mai convenabil, conform dorintelor si aspiratiilor noastre.

Citeste si:  Cand banii intervin intre voi

Si Emma Bovary s-a inselat. Ea chiar se credea iubita de nobilul de tara cu care si-a inselat sotul cumsecade, dar cam plicticos, aratandu-se gata sa sacrifice o realitate cam prozaica de dragul unui vis, al unei iluzii.
De multe ori, pasiunea se naste dintr-o neintelegere, dintr-o confuzie. De pilda, Marylin Monroe povestea ca s-a indragostit de Arthur Miller pentru ca acesta a fost singurul barbat care n-a dorit sa se culce cu ea din primul moment. Din pacate insa, mai tarziu, scriitorul i-a marturisit ca nu i-a facut o astfel de propunere din cauza ca era paralizat de teama, nu din alte considerent. Asadar ea a confundat lipsa lui de incredere si timiditatea cu nobletea si tactul. Asa ajungem sa imbogatim realitatea ce pare mult prea cenusie pentru asteptarile noastre cu tusele roz ale fanteziei.

De altfel, imaginatia coloreaza mereu in nuante de vis realitatea. Atunci cand suntem indragostiti, proiectam asupra celuilalt calitati pe care nu le are, il vedem intr-o varianta up-gradata, idealizate, intervine mereu un decalaj, o prapastie intre realitate si imagine mentala. Odata insa ce are loc contactul real, suntem fortate sa mai coboram cu cativa metri spre pamant, sa-i mai ridicam si lui de pe umeri capa rosie imperiala cu care l-am impodobit si sabia din mana. Presimtind ca inevitabila confruntare cu realul, “surpriza neplacuta” pe care ne-o rezerva s-ar putea sa nu ne fie tocmai convenabila, unele dintre noi prefera sa ramana pe taramurile imaginare, unde sa-si traiasca in continuare povestea de dragoste imaginara, acolo inchise in turnul lor de fildes impreuna cu printul imaginar si el, bineinteles. Daca ar cobori din acel turn in glodul realitatii, ar fi fortate sa mai ajusteze putin din nobilele si mirificele trasaturi ale alesului, ar fi nevoite sa permita si o intinare, o maculare a iubirii.

Citeste si:  De ce inselam femeile: Draga A.,

Aceasta modalitate de a iubi de la distanta, tesand adevarate epopei, fara sa aiba vreodata un contact propriu-zis cu eroul in carne si oase are aroma interzisului. De altfel, se intampla des ca “obiectele afectiunii” sa fie barbati insurati, mai in varsta si bine ancorati sociali: adica, tot atatea figuri paterne. Nu au fost putine filmele despre femei care au dezvoltat adevarate obsesii pentru barbati care le erau, in fapt, straini.

Nu va grabiti in a da cu piatra in astfel de femei si in a le cataloga. Pana la urma, trebuie sa fim constiente de faptul ca nimeni nu este la adapostul gresesilor de “interpretare”. Trebuie sa recunoastem ca, din cand in cand, chiar daca avem o viata de cuplu, preferam sa tragem un fel de perdea asupra partilor mai putin “agreabile” ale iubitului nostru, preferam sa trecem sub tacere dificultatile, dezamagirile pe care o relatie ni le-a provocat. Totul sta insa in masura. Daca ajungem sa negam total ceea ce altul reprezinta pentru a ne putea simti indreptatite sa-l iubim in continuare, atunci suntem deja pe taramul patologicului si directia in care ne indreptam nu este cea buna.

Citeste si:  Adolescentii si sexul

Mai exista o categorie de femei care, chiar daca sunt refuzate clar si categoric, continua sa-si fabrice propria versiune a povestii. Contrazicand legile logicii, cu cat sunt respinse mai mult, cu atat se agata mai puternic, gasind explicatii cat se poate de fantasmagorice pentru atitudinea celuilalt si neincetand sa spere intr-o “iluminare” a barbatului respectiv. Acesta este vazut ca un mare timid, un complexat, unul care a fost ranit si care evita o relatie pentru ca nu vrea sa repete experienta neplacuta din trecut. In astfel de cazuri, femeile devin brusc psihologi, dezvoltand niste mecanisme de psihanaliza extrem de complexe. Toate argumentele celuilalt sunt demolate in mod absurd, celalalt este total anulat. Sau, in cazul in care relatia chiar a existat, dar s-a incheiat, refuza sa accepte decesul acesteia. Exista femei care au divortat acum un deceniu, iar azi continua sa-l astepte pe respectivul ex-sot, convinse fiind de faptul ca el este in continuare alesul, dar si de faptul ca acesta este in continuare dependent afectiv d ele. La fel, cele care refuza sa-si dea consimtamantul pentru un divort, incapabile sa inteleaga ca nu poti lega un om de tine astfel, ca pentru dragoste este nevoie de doi.

Situatia unor astfel de femei este tragica. Incapabile sa accepte realitatea, se zbat intr-un timp mort, incercand sa mentina artificial o pasiune defuncta. Erotomania este la un pas distanta.


3 Comentarii
  1. Sunt multe astfel de fete. Intr-un grup de prieteni, o fata X a avut la un moment dat o relatie cu un anume Y, de vreo saptamana sau asa ceva. Din partea lui, n-a fost nimic serios, ea insa isi imagina ca o sa se marite cu el. Si a trait cu asta in cap multi ani. Daca o intreba cineva, zicea ca doar din cauza \”parasutelor\” cu care statea el (asa le numea ea, ele erau fete ok), nu sunt ei doi impreuna.
    Pana la urma i-a trecut, dar dupa cativa ani. Acum e si ea cu altcineva (in realitate, nu doar in capul ei).

  2. am si io o cunostinta, care asemeni cazurilor precizate mai sus a fost indragostita de un tip nebuneste aproape vreo 4 ani, cred ca si in prezent mai e :))))
    ideea este k ei au avut o relatie intr-adevar insa nu a fost ceva serios.era ceva de genul se intalneau cand se vedeau si doar ptr sex desi ea visa cai verzi pe pereti
    la un mom dat au terminat-o.toata lumea a incercat sa ii explice cum sta treaba si sa ii deschida ochii insa ea tot visa k el simte ceva ptr ea si poate intr-o buna zi va fi ceva mai serios.in timpul asta el o cauta decat ptr sex iar ea stia k el mai are alte realtii in paralel
    in fine, era evident k omul nu vroia mai nimic de la ea.si asa o cauta la un interval mare de timp. o data la cateva luni. in aceasta perioada ea totusi il mai teroriza cu telefoane si mesaje, insa el ii raspundea de fiecare data rece
    deci…mai sunt si altfel de persoane care viseaza f dar f adanc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.